Miscellanea
Liviu Ioan Stoiciu
Revista revistelor
Articol publicat în ediția Viața Românească 7/2016
ROMÂNIA LITERARĂ 25
Din 17 iunie 2016. N. Manolescu, la Actualitate, „În loc de cronică literară (II)”: După o întrerupere de aproape un sfert de secol, am crezut de cuviință să scriu din nou cronică literară, specie căreia i-am consacrat treizeci şi doi de ani de viață… Motivul pentru care mi-am reluat cronica e dublu. Pe de o parte, am observat la cronicarii literari ai României literare… că se limitează, cu puține excepții, la literatura generației lor… Al doilea motiv a fost concepția generației internetului despre literatură, întemeiată declarat pe lipsa necesității spiritului critic. O critică în devălmăşie. Care mizează pe eventualul succes… nicidecum pe interesul estetic al operelor literare… Un egalitarism păgubos s-a instalat în aprecierile critice. Eventualele obiecții apar doar dacă e vorba de scriitori din generațiile vechi, făcuți de ruşine ca mamuți sau dinozauri culturali… Am spus şi repet: autoritatea în materie de literatură nu atârnă nici de cronicile literare, nici de istoriile literare, ci de personalitatea cronicarilor şi istoricilor literari. A susține că astăzi autoritatea judecății este, obligatoriu, minimală şi nonautoritară, adică împrăştiată, reprezintă un certificat de mediocritate… În sumar: „Gala poeziei române contemporane — Lista lui Manolescu”; Răzvan Voncu, „Sebastian, parizianul”; Gabriel Dimisianu, „Un critic al principiilor” (Mircea Martin); Daniel Cristea-Enache, ”Comedia bătrâneții” (Alex Ştefănescu); Ioan Holban, „De la Horodnic la Avignon” (Matei Vişniec); Carmen Brăgaru, ”Prima verba. Ion Pillat — începuturile operei poetice”; Petru Cimpoeşu, „Nu e cazul să inventăm roata” (Colocviul romanului românesc).
ROMÂNIA LITERARĂ 24
Din 10 iunie 2016. Gabriel Chifu, „Decalog (Ce-aş şti, ce-aş face şi ce n-aş face, dacă aş fi încă o dată tânăr scriitor)”: 6. N-aş fi dependent de public şi de aprecierea lui. Aş privi cu mefiență recunoaşterea care vine din această zonă, bănuind că e o zonă amăgitoare, a nisipurilor mişcătoare. Performanța în literatură, cu precădere în poezie, este o chestiune a numerelor mici, nu a marelui public. Recunoaşterea adevărată vine de la cei înzestrați cu instrumente fine de interpretare a unui text, criticii, iar nu de la marele public… 10. N-aş crede că lumea începe cu mine. Aş fi sigur că să am o asemenea convingere ar fi semnul celei mai mari prostii din partea mea. La Actualitate, Nicolae Manolescu („În loc de cronică literară”, prima parte) e îngrijorat de „liberalizarea estetică a pieței operelor literare” şi se întreabă: Nu cumva tocmai asta urmăresc partizanii reducerii rolului cronicii? Mă tem că da. În ce priveşte „aşa-numita critică de autoritate”, nu pot să nu mă întreb ce vrea să spună expresia. Dacă nu are autoritate, la ce mai foloseşte cronica literară? Autoritatea e un principiu de bază în selecție. În sumar: Răzvan Voncu, Mircea Mihăieş, N. Scurtu, Marius Conkan, Gabriel Coşoveanu, Vlad Moldovan, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, D.R. Popescu, Simona Vasilache, Adrian Alui Gheorghe, Petre Tănăsoaica, Simona Drăgan, N. Mareş, Mariana Şipoş, Elena Boldor, Vasile Igna. ”Eminesciana”: Mihai Zamfir, Alex Ştefănescu, Mircea Popa, Ion Buzaşi.
APOSTROF 5 / 2016
Ana Blandiana — „Întâlnire cu studenții de la Studii Europene” (la Cluj-Napoca): De curând am scris o scrisoare de protest ministrului Învățământului, în legătură cu faptul că s-a format o comisie care a propus să fie scoasă de tot latina din programele şcolare, istoria să nu se mai numească istorie, ci „educație pentru societate“, să se amestece cu orele de civism şi cu un alt fel de ore (nu mai ştiu de care) şi toate trei la un loc să aibă o singură oră pe săptămână! Deci practic să dispară latina, istoria, iar orele de română – care şi ele se numesc acum ore „de comunicare“ – să se reducă. Adică este ca un plan de ştergere a creierelor, de ştergere a memoriei colective. Teoretic sunt nişte directive ale unei dezastruoase conferințe, care a avut loc la Bologna, în Italia, în organizarea Uniunii Europene, în urmă cu mai mulți ani, şi care practic a dislocat tot învățământul european, pentru a transforma mentalitățile în vederea globalizării. Globalizarea nu cred că trebuie să fie un fel de a şterge memoria tuturor, de a-i băga pe toți într-o maşină de mestecat şi de a scoate de acolo o pastă care să nu aibă niciun fel de culoare, niciun fel de miros etc. Este ca o încercare de rupere a memoriei universale, şi naționale, şi familiale, şi colective, căreia mi se pare normal că trebuie să i ne opunem. Adică nu se poate ca următoarele generații de români să nu mai ştie cine a fost Alexandru cel Bun sau Mihai Viteazul. Nu se poate să nu ştie că vorbim româneşte pentru că a existat Şcoala Ardeleană. Ideea că studierea şi cunoaşterea istoriei ne împiedică să înaintăm – existentă pe plan mondial – este nu numai o greşeală, este o prostie. În sumar: Damian Hurezeanu, Irina Petraş, Varujan Vosganian, Ion Pop, Ovidiu Pecican, Iulian Boldea, Liviu Georgescu, Marta Petreu, George Neagoe, Alexander Baumgarten, Emanuel Modoc, Sonia Elvireanu, Cseke Peter.
CONVORBIRI LITERARE 5 / 2016
Interviu cu Sorin Dumitrescu (intitulat „Românii trebuie să afle că sînt de dreapta”), paradoxal: De ce credeți, bunăoară, că a picat Alianța Civică? A reuşit s-o pună pe butuci încăpățînarea şi indiferența liderilor de a conlucra cu Hristos, refuzul lor de a trece în statutul Alianței Civice, ca prim punct, credința în Dumnezeu. Au început cu omul, au pus, ca de obicei, carul înaintea boilor. S-a refuzat acest lucru în mod constant şi cu o cerbicie foarte mare, drept care Marian Munteanu la vremea respectivă, ulterior şi eu, ne-am retras discret. Acum, organismul respectiv a sucombat în propria sa mediocritate. A avut cel mai splendid debut pe care l-ar fi putut avea un organism politic. În condițiile în care: Diminuarea credinței românilor, şi mai ales a elitelor noastre, nu este un lucru nou. E consecința pătrunderii în trombă a poncifelor Revoluției din 1789 şi-n România… În clipa aceea a pătruns întunericul secularismului „iluminist” şi, o dată cu el, au fost promoționați noii lubrefianți ai gîndirii teoretice – îndoiala şi dilema... Creştinismul nu este dilematic. În sumar: C.M. Spiridon, Virgil Nemoianu, Maria Carpov, Elena Sorohan, Gh. Grigurcu, Basarab Nicolescu, V. Andru, Al. Zub, Mircea A. Diaconu, Ioan Holban, Silvia Chițimia, Monica Pillat, Sterian Vicol, Cristian Livescu, C. Dram, Dan Mănucă, Traian D. Lazăr, Adrian Dinu Rachieru, V. Spiridon, Antonio Patraş, Emanuela Ilie, Şerban Axinte, Adrian G. Romila, Ioan Lascu, Paul Aretzu, Gellu Dorian, Valentin Talpalaru, N. Sava. Marin Sorescu — 80, C. Ciopraga — 100.
BUCOVINA LITERARĂ 3-4 / 2016
Apărută în iunie. Valeriu Matei, interviu, de curiozitate: Aşa îi numea tata pe ruşi: „Cei care beau vinul din ciubotă, din cizmă”. Eu nu înțelegeam de ce le spunea aşa ruşilor. Am crescut mai mare, l-am întrebat şi el mi-a spus aşa: Când au ajuns ruşii la Alba-Iulia, eu eram ordonanță la căpitan. Şi căpitanul i-a spus tatei: Nicolae, eu nu mă dau cu ei, eu mă duc. Ai grijă aici de gospodărie, de cutare, cutare. Era şi beciul cu vin. Ruşii au venit, au tras cu automatele în lacăt, au dat uşa deoparte, au tras în butoaie, şi-au descălțat cizmele şi-au început să bea cu ele vin… În sumar: Mircea Muthu, Doina Cernica, Gh. Grigurcu, Vasile Proca, Vasile Baghiu, Daniel Corbu, Felix Nicolau, Ioan Holban, C. Cubleşan, Lucia Olaru Nenati, Adrian Dinu Rachieru, Matei Vişniec, N. Georgescu, Th. Codreanu, Al. Cistelecan, Adrian Alui Gheorghe, Cornel Ungureanu, Maria Cap-Bun, Vasile Andru, Daniela Micu, Magda Ursache, Petru Ursache, Leo Butnaru, Elena Semionovici.
REVISTA LITERARĂ 5 / 2016
Apare la Chişinău. Cu supliment dedicat „Primăverii europene a poeților”, festival organizat de USM (ediția a VI-a, 16-19 mai 2016, Chişinău). Cu traducătorul Jan H. Mysjkin: Mi-e teamă că va fi destul de greu să fie promovate generațiile dinainte de 2000 în Occident. Sub comunism au existat traduceri în franceză, engleză sau spaniolă, dar toate realizate de români şi publicate în România. Trebuie să constatăm că aceste traduceri sunt mediocre, uneori ilizibile şi că nu are nici un sens să produci traduceri în România: traducerile trebuie publicate în Franța, în Statele Unite sau în Spania. E curios că, până şi azi, românii şi moldovenii continuă să se traducă şi să se publice între ei. În general, rezultatele sunt lamentabile şi rămân fără efect în străinătate. În sumar: Arcadie Suceveanu, Teo Chiriac, Ion Pop, Eugen Lungu, Răzvan Voncu, Mircea V. Ciobanu, Emilian Galaicu-Păun, Maria Pilchin, Mihai Iovănel, Leo Butnaru, Adrian Ciubotaru, N. Esinencu. Interviu Al. Cistelecan: Poezia din etapa din care ea s-a debasarabenizat. Dacă aş schița un tablou, pe poeții din acest interval nu i-aş plasa într-un ghetou, ci i-aş amesteca spontan printre poeții români…
Din 17 iunie 2016. N. Manolescu, la Actualitate, „În loc de cronică literară (II)”: După o întrerupere de aproape un sfert de secol, am crezut de cuviință să scriu din nou cronică literară, specie căreia i-am consacrat treizeci şi doi de ani de viață… Motivul pentru care mi-am reluat cronica e dublu. Pe de o parte, am observat la cronicarii literari ai României literare… că se limitează, cu puține excepții, la literatura generației lor… Al doilea motiv a fost concepția generației internetului despre literatură, întemeiată declarat pe lipsa necesității spiritului critic. O critică în devălmăşie. Care mizează pe eventualul succes… nicidecum pe interesul estetic al operelor literare… Un egalitarism păgubos s-a instalat în aprecierile critice. Eventualele obiecții apar doar dacă e vorba de scriitori din generațiile vechi, făcuți de ruşine ca mamuți sau dinozauri culturali… Am spus şi repet: autoritatea în materie de literatură nu atârnă nici de cronicile literare, nici de istoriile literare, ci de personalitatea cronicarilor şi istoricilor literari. A susține că astăzi autoritatea judecății este, obligatoriu, minimală şi nonautoritară, adică împrăştiată, reprezintă un certificat de mediocritate… În sumar: „Gala poeziei române contemporane — Lista lui Manolescu”; Răzvan Voncu, „Sebastian, parizianul”; Gabriel Dimisianu, „Un critic al principiilor” (Mircea Martin); Daniel Cristea-Enache, ”Comedia bătrâneții” (Alex Ştefănescu); Ioan Holban, „De la Horodnic la Avignon” (Matei Vişniec); Carmen Brăgaru, ”Prima verba. Ion Pillat — începuturile operei poetice”; Petru Cimpoeşu, „Nu e cazul să inventăm roata” (Colocviul romanului românesc).
ROMÂNIA LITERARĂ 24
Din 10 iunie 2016. Gabriel Chifu, „Decalog (Ce-aş şti, ce-aş face şi ce n-aş face, dacă aş fi încă o dată tânăr scriitor)”: 6. N-aş fi dependent de public şi de aprecierea lui. Aş privi cu mefiență recunoaşterea care vine din această zonă, bănuind că e o zonă amăgitoare, a nisipurilor mişcătoare. Performanța în literatură, cu precădere în poezie, este o chestiune a numerelor mici, nu a marelui public. Recunoaşterea adevărată vine de la cei înzestrați cu instrumente fine de interpretare a unui text, criticii, iar nu de la marele public… 10. N-aş crede că lumea începe cu mine. Aş fi sigur că să am o asemenea convingere ar fi semnul celei mai mari prostii din partea mea. La Actualitate, Nicolae Manolescu („În loc de cronică literară”, prima parte) e îngrijorat de „liberalizarea estetică a pieței operelor literare” şi se întreabă: Nu cumva tocmai asta urmăresc partizanii reducerii rolului cronicii? Mă tem că da. În ce priveşte „aşa-numita critică de autoritate”, nu pot să nu mă întreb ce vrea să spună expresia. Dacă nu are autoritate, la ce mai foloseşte cronica literară? Autoritatea e un principiu de bază în selecție. În sumar: Răzvan Voncu, Mircea Mihăieş, N. Scurtu, Marius Conkan, Gabriel Coşoveanu, Vlad Moldovan, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, D.R. Popescu, Simona Vasilache, Adrian Alui Gheorghe, Petre Tănăsoaica, Simona Drăgan, N. Mareş, Mariana Şipoş, Elena Boldor, Vasile Igna. ”Eminesciana”: Mihai Zamfir, Alex Ştefănescu, Mircea Popa, Ion Buzaşi.
APOSTROF 5 / 2016
Ana Blandiana — „Întâlnire cu studenții de la Studii Europene” (la Cluj-Napoca): De curând am scris o scrisoare de protest ministrului Învățământului, în legătură cu faptul că s-a format o comisie care a propus să fie scoasă de tot latina din programele şcolare, istoria să nu se mai numească istorie, ci „educație pentru societate“, să se amestece cu orele de civism şi cu un alt fel de ore (nu mai ştiu de care) şi toate trei la un loc să aibă o singură oră pe săptămână! Deci practic să dispară latina, istoria, iar orele de română – care şi ele se numesc acum ore „de comunicare“ – să se reducă. Adică este ca un plan de ştergere a creierelor, de ştergere a memoriei colective. Teoretic sunt nişte directive ale unei dezastruoase conferințe, care a avut loc la Bologna, în Italia, în organizarea Uniunii Europene, în urmă cu mai mulți ani, şi care practic a dislocat tot învățământul european, pentru a transforma mentalitățile în vederea globalizării. Globalizarea nu cred că trebuie să fie un fel de a şterge memoria tuturor, de a-i băga pe toți într-o maşină de mestecat şi de a scoate de acolo o pastă care să nu aibă niciun fel de culoare, niciun fel de miros etc. Este ca o încercare de rupere a memoriei universale, şi naționale, şi familiale, şi colective, căreia mi se pare normal că trebuie să i ne opunem. Adică nu se poate ca următoarele generații de români să nu mai ştie cine a fost Alexandru cel Bun sau Mihai Viteazul. Nu se poate să nu ştie că vorbim româneşte pentru că a existat Şcoala Ardeleană. Ideea că studierea şi cunoaşterea istoriei ne împiedică să înaintăm – existentă pe plan mondial – este nu numai o greşeală, este o prostie. În sumar: Damian Hurezeanu, Irina Petraş, Varujan Vosganian, Ion Pop, Ovidiu Pecican, Iulian Boldea, Liviu Georgescu, Marta Petreu, George Neagoe, Alexander Baumgarten, Emanuel Modoc, Sonia Elvireanu, Cseke Peter.
CONVORBIRI LITERARE 5 / 2016
Interviu cu Sorin Dumitrescu (intitulat „Românii trebuie să afle că sînt de dreapta”), paradoxal: De ce credeți, bunăoară, că a picat Alianța Civică? A reuşit s-o pună pe butuci încăpățînarea şi indiferența liderilor de a conlucra cu Hristos, refuzul lor de a trece în statutul Alianței Civice, ca prim punct, credința în Dumnezeu. Au început cu omul, au pus, ca de obicei, carul înaintea boilor. S-a refuzat acest lucru în mod constant şi cu o cerbicie foarte mare, drept care Marian Munteanu la vremea respectivă, ulterior şi eu, ne-am retras discret. Acum, organismul respectiv a sucombat în propria sa mediocritate. A avut cel mai splendid debut pe care l-ar fi putut avea un organism politic. În condițiile în care: Diminuarea credinței românilor, şi mai ales a elitelor noastre, nu este un lucru nou. E consecința pătrunderii în trombă a poncifelor Revoluției din 1789 şi-n România… În clipa aceea a pătruns întunericul secularismului „iluminist” şi, o dată cu el, au fost promoționați noii lubrefianți ai gîndirii teoretice – îndoiala şi dilema... Creştinismul nu este dilematic. În sumar: C.M. Spiridon, Virgil Nemoianu, Maria Carpov, Elena Sorohan, Gh. Grigurcu, Basarab Nicolescu, V. Andru, Al. Zub, Mircea A. Diaconu, Ioan Holban, Silvia Chițimia, Monica Pillat, Sterian Vicol, Cristian Livescu, C. Dram, Dan Mănucă, Traian D. Lazăr, Adrian Dinu Rachieru, V. Spiridon, Antonio Patraş, Emanuela Ilie, Şerban Axinte, Adrian G. Romila, Ioan Lascu, Paul Aretzu, Gellu Dorian, Valentin Talpalaru, N. Sava. Marin Sorescu — 80, C. Ciopraga — 100.
BUCOVINA LITERARĂ 3-4 / 2016
Apărută în iunie. Valeriu Matei, interviu, de curiozitate: Aşa îi numea tata pe ruşi: „Cei care beau vinul din ciubotă, din cizmă”. Eu nu înțelegeam de ce le spunea aşa ruşilor. Am crescut mai mare, l-am întrebat şi el mi-a spus aşa: Când au ajuns ruşii la Alba-Iulia, eu eram ordonanță la căpitan. Şi căpitanul i-a spus tatei: Nicolae, eu nu mă dau cu ei, eu mă duc. Ai grijă aici de gospodărie, de cutare, cutare. Era şi beciul cu vin. Ruşii au venit, au tras cu automatele în lacăt, au dat uşa deoparte, au tras în butoaie, şi-au descălțat cizmele şi-au început să bea cu ele vin… În sumar: Mircea Muthu, Doina Cernica, Gh. Grigurcu, Vasile Proca, Vasile Baghiu, Daniel Corbu, Felix Nicolau, Ioan Holban, C. Cubleşan, Lucia Olaru Nenati, Adrian Dinu Rachieru, Matei Vişniec, N. Georgescu, Th. Codreanu, Al. Cistelecan, Adrian Alui Gheorghe, Cornel Ungureanu, Maria Cap-Bun, Vasile Andru, Daniela Micu, Magda Ursache, Petru Ursache, Leo Butnaru, Elena Semionovici.
REVISTA LITERARĂ 5 / 2016
Apare la Chişinău. Cu supliment dedicat „Primăverii europene a poeților”, festival organizat de USM (ediția a VI-a, 16-19 mai 2016, Chişinău). Cu traducătorul Jan H. Mysjkin: Mi-e teamă că va fi destul de greu să fie promovate generațiile dinainte de 2000 în Occident. Sub comunism au existat traduceri în franceză, engleză sau spaniolă, dar toate realizate de români şi publicate în România. Trebuie să constatăm că aceste traduceri sunt mediocre, uneori ilizibile şi că nu are nici un sens să produci traduceri în România: traducerile trebuie publicate în Franța, în Statele Unite sau în Spania. E curios că, până şi azi, românii şi moldovenii continuă să se traducă şi să se publice între ei. În general, rezultatele sunt lamentabile şi rămân fără efect în străinătate. În sumar: Arcadie Suceveanu, Teo Chiriac, Ion Pop, Eugen Lungu, Răzvan Voncu, Mircea V. Ciobanu, Emilian Galaicu-Păun, Maria Pilchin, Mihai Iovănel, Leo Butnaru, Adrian Ciubotaru, N. Esinencu. Interviu Al. Cistelecan: Poezia din etapa din care ea s-a debasarabenizat. Dacă aş schița un tablou, pe poeții din acest interval nu i-aş plasa într-un ghetou, ci i-aş amesteca spontan printre poeții români…