Un cântec de sirenă

Lungit pe un pat lipit de perete, cu capul sprijinit de pernă, un b?rbat frunzăreşte o carte. În ciuda unei înfățişări tinereşti, are p?rul alb. Pe măsuța de noapte se află un telefon de modă veche cu disc, o sticlă şi un pahar. De partea cealalt? a încăperii, la stânga ferestrei, e o mas? plină cu obiecte de scris. Rafturi cu c?rți acoperă peretele din spate. O scar? dubl?, desfăcută şi cu picioarele legate cu o curea, îngăduie accesul la cărțile de sus.
Bărbatul lasă cartea, umple paharul, bea, se duce la mas?, scrie vorbind, mormăind, revine la pat, bea, se întoarce, continuă să scrie, mototoleşte hârtiile şi le aruncă, urcă scara, citeşte, coboară... La o vreme, deschide fereastra. Când p?trunde în înc?pere o rafală de vânt cu stropi, închide. Ploaia continu? s? bat? în geamuri.
- Gata ! Gata, s?a ispr?vit ! Nu mai încape nici o îndoial?. Nu, nu ! Pentru mine nu r?mâne nimic. Doar dac? aş pune la socoteal? ruşinea... Dar ruşinea nu e nimic. Iar nimicul ?sta aparent nu m? scuteşte de nimic. Oare vina depinde cumva de circumstanțe ? Poate c? da. Poate c? nu. Îns? numai în fața vreunui judec?tor. Altfel, ruşinea nu se cump?neşte. Dar nici nu se împarte... E prea uşor s? dau acum din umeri şi s? strig, hei, ce?a fost a fost, nu mai e ! Ce a fost, ce n?a fost... Nici eu nu ştiu tot. Ştiu ce?am f?cut, nu mai mult. Nimicuri. O privire?aici, o vorb? acolo... Iar urm?rile n?aveam de unde s? le aflu. Deşi nu era greu s? le b?nuiesc. Îns?, chiar dac? ar fi s? le dau de urm?, aş putea vreodat? s? repar ceva ? Şi atunci de ce m?aş l?sa încolțit şi scormonit de frânturi de amintire ? Nu, de uitat, n?am uitat. N?am uitat nimic. Şi nici nu sunt în stare s? uit. Uneori îmi vine s? cred c??mi pierdusem mințile. Nu, nu, aşa nu merge ! E prea simplu. Mi?ar trebui o justificare mai puțin jalnic? decât nebunia. Dar la ce bun aş c?uta îndreptățiri şi cu ce ar putea s? m? ajute ele acum s? v?d ce n?am vrut s? v?d când m?am legat cu mâinile mele la ochi ? Toate astea au început într?un miez de noapte, cu numai câteva zile înainte de viscolul din ‘54, când tot oraşul s?a trezit îngropat sub n?meți. Ce vreme?a fost şi aia ! Mă strecuram prin tuneluri scormonite?n z?pad?. Nici ninsoarea, cum nu ştiu s? fi fost alta, şi nimic altceva nu pot s? uit. Poate doar dac? ar fi s? m? uit pe mine. Aş îndr?zni s? sper mai mult ? Ar fi ceva de spus când abia scot capul din haznaua umplută cu vârf ? Criv?țul începuse s? dea semne de la lăsatul serii. Gerul era n?praznic. Mă înfofolisem bine într?o pătură şi golisem pe sfert o sticl? cu votc?. Îmi cădea nasul într?un roman bâlbâit cu care încercam să m? adorm. Nu?i de mirare că?mi s?rise țand?ra când am auzit țârâitul telefonului. Am ridicat receptorul, dar numai atât cât s??l pun la loc s? nu mai sune. A fost destul s??mi şi aud numele rostit de o voce răguşită şi nesigur?. Era posibil s? fi c?utat pe altcineva. Nu sunt eu singurul Simion pe lume. N?am recunoscut vocea şi m?am r?stit. Nu mai ştiu bine ce i?am spus. Ceva de felul, cine mama dracului mă trezeşte tocmai la miezul nopții ? M? aşteptam să repete numele persoanei c?utate. Ori s??şi cear? scuze. Ba c? n?o fi b?gat bine degetul. Ba c? aşa avea num?rul. Ba c? pardon ! Sau s? înjure şi s? trânteasc? receptorul, dup? cum se cam obişnuieşte. N?a fost aşa. Glasul şov?itor de la început a devenit sec, rece şi autoritar. Cum adică cine?i, a ripostat. Asta?i bună ! Da’ tu cine pofteai s? fi fost ? Alta ? Şi, zici c? dormeai ? Ia te uit? ! Te?ai culcat tu o dat? cu g?inile ? Tocmai tu ? Ce?o fi cu tine ? Ți s?o fi întâmplat ceva... N?oi fi bolnav ? Abia de astă dată aveam să?mi dau seama că era un glas de femeie. Pl?cut, melodios, parc? r?guşit… Iarn?, de ! De ce?ar fi fost de mirare ? Ceva mai potolit, i?am spus c??mi pare r?u, dar c? nu?i recunosc vocea. Şi c? nu?mi amintesc s?o fi auzit cândva. Altfel, nu cred c? aş fi uitat?o. Ea t?cea. Probabil jignit?. Eu m? simțeam dator s? fac ceva conversație. Aşa că am morm?it c? era o confuzie de persoane şi c? nu?i cu sup?rare. Ori c? nu era imposibil s? fi fost vreun contact greşit... Se întâmpl?... Dar pentru c? se?nc?p?țâna s? tac?, am socotit că e de cuviinț? s? închei. Îns? de?abia am apucat s? deschid din nou gura c? mi?a şi retezat vorba. Cu o umbr? de tandrețe pierdut? printre învinuiri a zis că şi ei îi pare rău. C? nu s?ar fi aşteptat la asta, deşi a avut vreme să se?nvețe cu fițele mele. Apoi, cu zâmbet neaşteptat în glas, a ad?ugat c? aiurelile mele o amuzau. Numai c? începea s? fie oarecum plictisitor să o țin întruna în felul ?sta. Ciudat. M? trata de parc? ne?am fi cunoscut de când lumea şi pământul. Putea să fi fost cineva care, pur şi simplu, nu era în stare s? adoarm?, iar acum nu g?sise altceva de f?cut decât s?agațe la telefon pe unul?altul. Uite?aşa, la nemereală ! Ca o aruncătur? de undiț? dup? ceva plevuşc?. Iar dac? nu, cel puțin s? încropeasc? o discuție amuzant?, ceva simpatic. Să mai treac? vremea până când i s?ar fi închis în sfârşit ochii de somn. Cum nu prea g?seam mare lucru de spus, am încercat s?o iau în glumă. Aşa c? am tras o duşcă de votc? şi?am zis, p?i, foarte bine ! E?n regul? ! Hai să ne cunoaştem dacă tot ne?am întâlnit şi ne?am mai şi recunoscut ! Păcat că n?a fost să fie la vreun local, cu ceva b?utur? bun? în pahare. Ori pe vre?un ring de dans. Dac? nu, cum s?a f?cut târziu, într?alt? parte. Unde s? fim noi doi, singurei. În tête à tête. S? nu ne deranjeze cineva. Stârnit de alcool şi de glasul r?guşit, mi se f?cuse chef de stat la taclale. Şi nu numai atât. Cu toate astea am t?cut. Nu prea mai ştiam ce s? spun. Aşteptam, îns? amuțise. Nici n?ar fi fost de mirare s? se lase p?gubaş?. Când, cu strângere de inim?, eram hotărât s? închid, am auzit un oftat. Apoi o smior?c?ial?, ca de copil r?zgâiat. Nu se poate s? vorbeşti tu aşa ! Nu?mi vine s? cred c? una ca asta vine de la tine. Nu, nu... Tu nu eşti el. Poate c? într?adev?r am greşit num?rul. Pentru c? nu te?am cunoscut aşa. Putea să se fi simțit ofensat?. Dac? nu cumva... Ce puteam eu s? ştiu ?! Cu vremea avea s? vin? şi asta. Îns? treptat şi numai pe c?i ocolite. Culegeam puțin câte puțin, dar numai ce s?ar fi r?t?cit printre cuvinte. Altfel p?rea transparent?. Tehnic? de teatru ! Ca t?cerile ei de la telefon. Îmi închipuisem din nou c? renunțase. Dar am auzit c? îşi sufla nasul. Era posibil s? fi avut un guturai. Ast?zi îns? aş paria c? simula plânsul. Atunci chiar crezusem c? plânge. Nu ar?ta s? mai fie jocul de la început. Totuşi p?rea înc? şi mai furioas? când a reînceput. Da’ ce ți se?ntâmpl?? Oare ce te?o fi apucat, aşa, dintr?o dată ? Vrei s? juc?m teatru la telefon ? Ce?i cu mofturile astea ? Vai, vai, vai, s?racul de tine ! Hai, trezeşte?te ! Şi a strigat că este ea. Ea îns?şi. Oare cine altcineva ar fi putut s? fie ? Poate c? tu aşteptai confirmarea vreunei vizite galante la miezul nopții. Treaba ta ! Dac??i pe?aşa, s??mi comunici şi mie programul t?u nocturn ! Ori ți?o fi team? c? te?aş trage de limb? ? De mine te?ai g?sit s? te temi ? De mine, care sunt singura ta garanție c? nu ți se poate întâmpla nimic ? S??ți fie fric? de microfonul din scrumiera de la restaurant, nu de mine ! Şuiera ca şi cum am fi fost în fundul patului cu plapuma tras? peste cap. S? spui chestii de?astea la telefon e îns? şi mai imprudent decât s? uiți pe ce lume te afli şi s? începi s? zbieri ca un apucat în Piața Universit?ții. Dar cum s? fi pus receptorul în furcă dup? ce m?a întrebat printre lacrimi dacă b?gasem de seam? cât? vreme s?a scurs de la ultima noastr? noapte. A aşteptat să?şi facă întrebarea efectul. Apoi a zis c?ar trebui să socotesc. S? num?r clipele puține, îns? fericite, când ne strângem unul într?altul. Şi s? mă potolesc. S? termin odat? cu asemenea jocuri. Ba nu te cunosc ! Ba te recunosc ! Ar fi fost mai bine să fi dat cu banul. Cap ori pajur?. Cel puțin am afla şi unul şi altul de la bun început despre ce e vorba. Îns? la telefon e cu putinț? s? trişezi dac? n?ai ceva mai bun de f?cut. Apoi a schimbat iar?şi tonul, de parc? i?ar fi luat locul o alt? persoan?. Era ca şi cum relua o discuție întrerupt? tocmai când devenise palpitant?. P?rea s? fie ceva de genul, hei, ne?am jucat noi cât? vreme ne?am jucat ! S?a f?cut în sfârşit vremea s? ne ocup?m şi de chestiile mai serioase. Dup? atâta tr?nc?neal?, jocul de?a recunoaşterea era definitiv dat uit?rii. Părea să fi fost jocul copiilor de?a familia. Ea era mama, eu eram tata. Şi, f?r? vreo introducere, a trecut la comentarea unei peripeții încâlcite. Ceva cu o serat? unde mersesem separat ca s? nu intre lumea la b?nuieli. Nu ținea minte unde. Te laşi adesea purtat la unii despre care habar n?ai. Nici ei despre tine. Tipicul e acelaşi, dans şi b?utur?. Ce s??ți aminteşti ? Pretindea c? în seara cu pricina eu nu m?aş fi mulțumit să dau din gură. Ba aş fi dat şi cu pumnul. Iar asta s?ar fi întâmplat din pricina geloziei. Ar fi fost îns? cuviincios să?i atrag ei atenția dac? m? simțisem c?lcat pe b?t?turi de purtarea cuiva faț? de ea. În orice caz, nu în fața str?inilor. Numai ei s??i fi vorbit. Doar ei. Ochi în ochi. Fără să?i fi luat la întrebări, ba chiar şi la pumni, atât pe unii cât şi pe alții, cunoscuți ori necunoscuți. În loc s? fi s?rit la b?taie ca un nebun, ar fi fost destul s??mi aduc aminte de hot?rârea pe care o luasem noi doi la prima noastr? discuție serioas?. Înainte de toate, f?r? ascunzişuri ! Orice s?ar întâmpla r?mâne între noi. E firesc s? ne p?zim de restul lumii. Îns? pentru noi totul s? fie limpede. Şi m?a asigurat cu voce drăgăstoasă c? gelozia mea era lipsit? de temei. Iar dac?, la urma urmelor, ceva, cumva, mi?ar fi ajuns la ureche, atunci sau alt?dat?, indiferent ce?ar fi fost la mijloc, trebuia să dau totul pe față. F?r? cea mai mic? întârziere. Aşa aş fi priceput c? nu fusese mai nimic. Tân?rul despre care spunea c? se alesese cu un ochi vân?t i?ar fi fost v?r. Iar dac? eu n?aş fi fost beat şi z?p?cit ca mai mereu, m? l?muream singur că nu fusese nimic de luat în seamă din bârfa care m? pusese pe jăratic. Ea recunoştea îns? c? nu era cu neputinț? s? fi fost totuşi cu totul altceva. Prin urmare, s?ar fi putut s? nu fie o singur? neînțelegere, ci mai multe. Printre cei de faț? era o fat? care nu p?rea s??mi fost cu totul indiferent?. Îns? cu cât?va vreme în urm?, pe când noi doi înc? nu ne?am fi cunoscut. Şi c?, dac? asta fusese cauza, ea înțelegea. Pentru c? orice ruptură doare. Indiferent care a fost pricina, cine a avut inițiativa ori cum s?a petrecut. Toate astea lasă o urmă. Ca cicatricea r?mas? dup? o ran? prost închis?. Ascultam cum îndruga istorioare f?r? cap şi coad?, îns? dibaci întocmite. Începusem chiar s? m? întreb dac? n?ar fi urm?rit cumva vreun scenariu. C?, prin urmare, n?ar fi fost numai o improvizație, aşa cum îmi p?ruse. Fie c? fusese una, fie c? fusese alta, eu nu reuşeam s? m? reg?sesc în ele. Mie mi se păruse că mi?a rostit numele. Era însă posibil s? m? fi înşelat. Dar dacă totuşi auzisem eu bine, de ce să nu fi căutat vreun alt Simion ? Numai c? o astfel de dubl? coincidenț? ar fi fost lucru de mare mirare. Cauți, vas?zic?, pe careva. Faci un num?r greşit şi cazi peste altcineva. Iar ?sta, nici mai mult, nici mai puțin, are glasul celui c?utat. Ca s? vezi ! Un excelent pretext pentru un vodevil ! Fuseser? şi alte câteva potriveli. Printre ele era insomnia, despre care ea vorbise înc? din primul moment. Asta aşa era. Noapte de noapte, de când m? ştiu, citesc, scriu, veghez... Iar când m? mustrase pentru pretinsa scen? de gelozie, mi?am amintit de un bairam la care m? dusese un prieten cu vreo lun??dou? mai înainte. Undeva, prin Floreasca. Dar nu mai ştiu la cine, dac? aş fi ştiut cândva. Te duceai cu o sticl? şi te?ntorceai pe dou? c?rari şi cu cine se nemerea. În zori ne?am jucat de?a gelozia. Fusese pretextul unui joc de societate. Acolo am dat peste o fat? care mi?a pl?cut. Îns? nu se legase mai nimic. Toate acelea nu fuseser? decât coincidențe ? Poate c? da, poate c? nu... În afar? de asemenea m?runte asem?n?ri pe care nu mi?ar fi venit s? le pun pe seama unor potriveli, nu recunoşteam nimic din ce mi se spunea. Tot restul era adunat la voia?ntâmpl?rii din romane de doi bani jumate. Amintirea acelor întâmpl?ri, fie şi ştears?, m?a cam pus îns? pe gânduri. Totuşi nimic, nimic nu m? tulburase mai mult decât vocea aia r?guşit?. Aşa încât, pe m?sur? ce timpul trecea, refuzam s? țin seam? de evidențe. Femeia continua s? vorbeasc? ceva mai conving?tor decât o ghicitoare care vede trecutul şi viitorul în bobi, în cărți, în palmă, în zațul cafelei... Iar eu ascultam fermecat. Nu palavrele ei m? opreau s? închid telefonul. M? l?sam mângâiat de vocea pe care nici ast?zi nu pot s?o fac s? tac?. Ba, începeam s? cred c? aş recunoaşte?o printre atâtea alte glasuri uitate. Şi de ce oare n?aş mai fi auzit şi alt?dat? vorbe asem?n?toare cu ale ei ? Era ca o promisiune care mi s?ar fi f?cut demult, iar acum se împlinea. Nişte vorbe care pref?ceau în uitare un trecut pe de?a?ntregul n?scocit... Îmi p?rea c? n?aş pierde nimic dac? m? vindecam de asemenea neuitare. Curiozitatea de la început mi se stinsese. Nu mai r?mânea decât dorința. N?aveam nici un chef s? m? mai întreb cine ar fi pus jocul acela la cale. Şi nici m?car ce miz? ar fi putut s? aib?. Fireşte, dac? ar fi avut vreuna. Nu, nu m? mai gândeam la un num?r de telefon greşit ori la vreo farsă. Nici nu fusese aşa ceva. Era totodat? mult mai mult şi cu totul altceva. Oare tu nu?ți mai aduci aminte de nimic ? m?a întrebat ea pe neaşteptate. Chiar de nimic ? Şi m?a asigurat c? o astfel de uitare se poate vindeca. Apoi cine dac? nu ea îmi alung? atât mohoreala cât şi gândurile negre ? Arunca vorbele ca nişte zaruri, la întâmplare. Din când în când nimerea. Dar câştigase jocul. Ei nu?i mai trebuiau poveşti, iar eu pierdusem şirul. Totuşi m?a surprins când a început s? vorbeasc? în şoapt?, ca o mam? îngrijorat? care îşi linişteşte copilul trezit dintr?un coşmar. Gângurea. Nu?i nimic, nu?i nimic, iubitul meu ! Dragule ! Nu s?a întâmplat nimic ! Nimic neobişnuit. N?ar fi fost în noaptea aia prima oară c? o luam razna. Auzi vorb? ! Să pretind c? nu i?aş cunoaşte vocea ! Şi a luat?o de la cap. Iar eu m? l?sam leg?nat de glasul răguşit. Ca un copil care ascult? pentru a mia oar? cu aceeaşi încântare basmul ştiut pe de rost. Ea parc? ghicise. Şi m?a întrebat dac? îmi aminteam ce i?aş fi spus odat? despre glasul ei. Tu mai ții minte ? Poate c?ai uitat şi asta. Ori ai dat, doar aşa, din gur?… Iar t?cuse. S?ar fi zis c? aştepta s??i cer iertare pentru uitarea n?scocit?. Când a reluat, m?a prevenit, pas?mite îngrijorat?, c? astfel de uit?ri, în cazul în care ar fi adev?rate, puteau s? însemne c? îmi pierdeam mințile. Ai avut vreun accident ? Nu te?oi fi lovit la cap ? Amnezia atât aşteapt?. A p?r?sit îns? tonul ironic, a început s? râd? şi a zis c? doar o p?c?lesc. Însă ea m? cunoaşte până?n fundul sufletului. Şi n?o sup?r? sâcâielile. Cum c?, adesea, am vorbi atât de tare încât vecinii ar fi putut să ne audă. Şi c? doar dup? o vorbă aruncată?n vânt pot s? urmeze multe necazuri. Ori că, mai de câte ori ne b?g?m în pat, în loc să o iau în brațe, eu m? sperii c? n?ar fi uşa încuiată şi fug s?o încui, s? nu dea careva peste noi. Sau c? fac scandal dac? în tramvai priveşte în jur. Şi m?a mustrat galeş. Când tu îmi uiți pân? şi vocea, la ce ți?ar mai p?sa dac? te iubesc ori nu ? Şi mi?a reproşat c?, în ciuda unor vorbe frumoase, puțin îmi p?sa de ea. C? m?aş fi mulțumit s? am o femeie. Poate c? înc? una. Şi cu asta basta. Atunci de ce i?aş mai fi spus zilele trecute că toate gândurile mohorâte şi spaima de lumea rea care ne înconjoar? nu le?aş uita decât în brațele ei ? Glasul i se înecase iar?şi de lacrimi. Probabil c? mi se p?ruse. Probabil... Încercam s? mi?o imaginez zâmbind. Tu ai vrea s? m? nec?jeşti, aşa?i ? Îns? ei nu i?ar fi p?sat de asta. La ce s? se mai întristeze pentru mofturi ! Ea m? ațâța întruna cu întreb?ri care erau de fapt ademeniri ca de siren?. Aşa este ? P?i, zi tu că nu?i aşa ! E limpede c? ție nu?ți pas?. Răutate ! Aşa?i că tu te superi dintr?un nimic ? Hai, recunoaşte că eşti supărăcios ! Recunoaşte ! Sup?r?ciosul meu drag ! Scumpule ! Nebunul meu iubit ! Îmi tot cerea s? dau pe față de ce am pretins că nu i?aş recunoaşte vocea. Oare n?o f?cusem ca să o pedepsesc pentru c? sunase la miezul nopții ? După alte lacrimi a spus că greşeala fusese a ei. Şi c? n?o să se repete. Reproşul n?a întârziat. De ce?ar mai fi telefonat ea dac? m?aş fi dus eu ? Nu fusese aşa vorba noastr? ? Când nu pot s? vin, o sun. O țin de vorb?. Îi spun ce?am f?cut de?a lungul zilei. Ce am v?zut. Pe cine?am întâlnit. O adorm. Iar în seara aia nu putea nici să lipeasc? pleoap? de pleoap?. Pretindea c? asta era din pricina vântoasei care începea s? se întețeasc?. Dar nu?i nimic, nu?i nimic, p?rea s? m? linişteasc?. De fapt m? tulbura. Apoi m?a asigurat c? ea m? sprijin?. Orice aş face eu. C? ştiu eu ce fac. Ştiu ce fac şi de ce fac şi de ce nu fac şi ce trebuie să fac şi ce nu pot ori nici m?car n?am vreun chef să fac. Şi ce dac? aş avea ori n?aş avea chef ! Treaba mea ! Zicea că ea aşa se purtase înc? din prima noastră noapte. Iar asta în ciuda tuturor stângăciilor mele de adolescent cam întârziat. Parc? aveam mereu ceva de ascuns. Nu s? o mint. Nu se gândea la asta. Dar de t?cut... Ea ar fi presupus că m? feream de lume. De toat? lumea. Dar dac? tot împ?rțeam atâtea t?ceri, de ce n?am fi împ?rțit şi secretele ? Nu mi?ar fi fost mie mult mai uşor dac? nu le?aş fi p?strat pentru mine ? Şi adăuga sumedenie de mărunțişuri. Se întrerupea, relua cu alte vorbe... S?ar fi zis că îşi pierduse siguranța. Dacă nu i?ar fi trecut pofta de joc. Mie însă abia mi se trezea. Intrasem într?o partid? din care nu înțelegeam chiar nimic şi nici măcar nu mi?ar fi trecut prin cap că ar fi fost nevoie. Nu m? gândisem c? dac? te?ai aşezat la joc trebuie s??i cunoşti regulile. Iar când am început să le aflu, nu mi?a păsat dac? femeia era constrâns?, ori juca de bun?voie într?o pies? care dep?şea limita teatrului la telefon. Dar asta a fost mult mai târziu. Atunci, şov?ind în fața necunoscutului, am socotit c? m? ap?rasem destul. C? venise, în sfârşit, vremea s? cedez. Cum s? fi b?nuit c? partida era pierdută încă de când începusem s? joc ? La o vreme mi?am zis c? se putea să fi fost altfel dacă aş fi avut mintea limpede şi dac? nu m?aş fi l?sat tulburat de o voce răguşit? şi fierbinte. Dar m?am lămurit c? nimic nu s?ar fi schimbat. Şi nu din pricina femeii. La drept vorbind, înc? de la început, adic? îndat? ce sc?pasem h?țurile, am intrat în visul unei istorii din care nici acum nu m?am trezit bine. Adev?rul e c? la consecințe nu m? dusese pe mine mintea în nici un fel. M?am purtat toat? vremea ca un somnambul care sare n?uc din fundul patului şi, cu privirile pierdute, se urc? pe acoperiş ca s? ia luna în brațe. Şi nu?i de mirare că din lună poate să cadă într?un lac, dacă nu în baltă. Aşa a şi fost când ea m?a întrebat dacă nu mi?era dor de cabana noastră. Cabana de malul lacului ! Excelent titlu de roman cu apă de trandafiri ! Mi?am dres glasul şi am întrebat?o tot mai iritat pe măsură ce vorbeam. Caban? ? Aş avea eu caban? pe un mal de lac şi n?am b?gat de seam? ? Numai o am?rât? de caban? ? Dac??i pe?aşa, de ce nu o adev?rat? vil? ?! Începeam să o iau razna. Ar fi fost mai bine s? renunț la jocurile iluziei. Să uit de toate am?girile vocii r?guşite, tulburătoare şi necunoscute... Mai bine ? Oare cum adic? mai bine ? Mai bine decât ce fel de bine ? Mai bine decât ce ? Mai bine decât r?m?şițe ? Mai bine decât firimituri ? Orice ar fi fost, mi s?ar fi părut atunci mult mai bine decât ce devenisem. Îns? m? luase pe sus vorba despre cabana de pe malul nu ştiu c?rui lac. De ce nu Floreasca ? Ori Snagov ? Dar nu era cumva o balt? puturoas? ? Mi?am st?pânit glasul şi i?am spus că n?avea nici un rost s? continu?m. Că era, într?adev?r, o confuzie. Dar că, poate, altădată, la lumina zilei… Şi?apoi, la urma urmelor, de ce nu ? Atâta doar că se făcuse foarte târziu. Era vremea să ne ducem la culcare. S? nu ni se închid? ochii de somn ! Fusese ultima zvâcnire a peştelui care muşcase momeala şi nu?şi d?dea seama c? era puțin până s? fie cur?țat de solzi şi pus pe gr?tarul încins. Dup? o t?cere, a răspuns cu glas înghețat că, da, ar fi fost poate târziu. Pentru alții. Dar se îndoieşte c? aş fi început să mă culc atât de devreme. E greu de crezut c? o luase de la cap cu insomnia din lips? de inspirație. Ori recita un text înv?țat pe de rost, ori, dac? nu, susurat de un sufleor. Eu m?am pierdut, în loc s? profit de schimbarea tonului, s??i urez pe cât aş fi putut de politicos o noapte agreabil? şi s? pun receptorul în furc?. Da, da ! Nici o umbr? de îndoial? c?, f?r? s? ştiu, voiam s? m? pierd. Totuşi nu fusese nici m?car asta ! La drept vorbind eu nu doream nimic. M? l?sam purtat de colo?colo în apele tulburi ale unor vorbe în doi peri. Tonul femeii se îndulcise oarecum când a început s? spun? că ar bănui… Dar s?a retractat pe loc. Nu, nu, nici vorb? ! Ea nu e bănuitoare ca mine. Doar presupunea că de data aia eram stingherit. Că asta ar fi fost pricina pentru care eram atât de rezervat. C? înțelegea şi îi p?rea r?u c? insistase. Că eu nu f?cusem altceva decât s? m? feresc de cei care m? înconjurau. C? mi?ar fi fost familia pe aproape. Nu soția, nevasta, femeia, curva… Nu, nu ! Nicidecum ! Vocea îi aluneca ironic şi melodios : fa?mi?li?a… Pe mine grija de familie nu m?ar p?r?si decât în brațele ei ! Am uitat ? Iar ? Nu i?aş fi spus eu asta când am pus graniț? între noi şi restul lumii ? Şi a şoptit ca o chemare amoroas? : Ce e între noi ne priveşte pe noi doi. Doar atât. Pe nimeni altcineva. În nici un caz nu e treaba prietenilor mei. Nu cumva or fi venit şi ei la petrecere ? Dacă nu s?ar fi grăbit să plece. Pentru că e târziu. La ora asta până şi ultimul tramvai a trecut de mult. Doar dac? n?au preferat farmecul nocturn al oraşului fără lumini şi li s?ar fi f?cut poft? să se duc? acas? pe jos. Iar dacă n?au plecat, ea nu insist?. Vreunul dintre cei de față ar putea să aud? câte ceva şi să nu?şi țină gura. Ea nu are nici cea mai măruntă intenție să mă bage în vreo încurcătură. Ea înțelege c? una este ce vreau eu şi cu totul alta ce aş fi în stare s? fac. Şi c? nu i?ar conveni s? se g?seasc? în locul meu. C?, prin urmare, ar fi fost întru totul normal să pretind că n?am habar cine?o fi fost la telefon. Ar trebui chiar să le fac semne celor de faț? dac? i?ar fi ros curiozitatea. Cum că, stați, dragilor, liniştiți ! Nu e deloc ce v?ar trece vou? prin cap ! E una care şi?a b?gat degetu?n alt? gaur? şi nu vrea în ruptul capului să priceapă că n?a nimerit peste cine avea ea poftă. Şi tot insistă. O țicnit? ! Nu v? mai gândiți voi la prostii ! Hai, beți, pân? nu se termin? molanu’ ! A izbucnit în hohote de râs şi mi?a zis să pun un deget la tâmplă şi să?l răsucesc ca pe?un burghiu. Uite?aşa ! Asta poate s? conving? pe oricine. Iar cei din jur, oricine ar fi fiind ei, dacă sunt, nu şi?ar mai face gânduri. Şi?ar vedea de paharele lor în loc să?şi bage nasul unde nu le fierbe oala. Şi m?a încredințat iarăşi că leg?tura noastr? nu ne priveşte decât pe noi. Doar c? eu aş avea şi familie şi prieteni. O familie pe care ea o respect?. Nu s?a amestecat pân? acum, n?o s? se amestece nici de?acum încolo. Însă treaba mea nu e decât treaba mea. Crucea mea, aşa cum i?aş fi spus. Iar dac??mi şi place, s? o port s?n?tos ! Nici n?am de dat socoteală cuiva. Nicidecum ei ! Ea îşi cunoaşte lungul nasului şi socoate că m? priveşte ce fac şi ce nu fac atâta vreme cât nu suntem împreun?. Fireşte, fireşte ! Ea înc? mai sper? o schimbare. Dar, de împins, nu m?a împins niciodat?. Totuşi aşteapt? s? mă hot?r?sc. Îns? dup? cum am s? cred eu de cuviinț?. Şi, brusc gr?bit?, a spus c?, dacă nu ne întâlnim în seara aia şi nici nu dau vreun semn, avea să sune tot ea a doua zi. Îns? la o oră convenabil?. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Iar asta dac? n?aş dori eu altfel. Dup? cum mi?ar conveni. Totuşi s? i?o spun. Ea o s? fac? întocmai aşa. Iar dac? nu ridic eu receptorul, dac? s?ar întâmpla să răspundă altcineva, oricine?ar fi acela s? fie, o să facă şi ea pe prostul, aşa cum am făcut eu. N?ar avea decât să cear? s? stea de vorb? cu vreun cut?ric? oareşicare. Mai degrab? vreun nume neobişnuit, ca s? evite cine ştie ce confuzie. Cum cut?ric? ?la nu?i de g?sit acas? la mine, îşi cere scuze pentru deranj. Ea pune receptorul în furc?. Eu, dacă e s? m? aflu prin preajm?, pricep. Iar dac? nu mai am răbdare, m? descurc dup? cum ştiu şi vin de îndat?. Desigur, dac? m?ar ține picioarele dup? atâta b?utur?. Aşa?i c? am b?ut ? Pentru c? şi asta ar fi fost pentru ea o explicație a purt?rii mele de atunci. Ea nu m?ar fi auzit niciodat? vorbind f?r? şir dac? nu eram bine amețit. Îns? cel mai bun lucru ar fi fost s? l?s?m telefonul şi s? ne vedem în zori. Fireşte, la cabana noastr?. În ciuda protestelor mele, cabana e la locul ei. Exact acolo unde se afla când am p?r?sit?o ultima oar?. Pe malul lacului. Şi, dintr?odat?, f?r? s? apuc s? deschid gura, legătura s-a întrerupt. Gata ! Se terminase. Puteam să m? culc, orice?ar fi fost. Şi?apoi, ce să fi fost ? O poveste de amor scornit? ca s? stârneasc? vise erotice în lipsa eroinei. Atâta doar că eu nu voiam s? cred c? se terminase înainte s? fi început. Ce să se fi terminat şi ce trebuia s? înceap?, la asta nu mă ducea mintea. M? simțeam de parc? fusesem furat. Eram n?uc de băutur?, de vocea ei... O voce r?guşit? şi melodioas?, supus? şi dominatoare, strident? şi grav?, fierbinte şi înghețat?, cârcotaş? şi miorl?it?, aspr? şi plin? de ging?şie… Se învârtea camera în jurul meu ca în copil?rie dup? o zi la bâlci, unde m? r?suceam cu scrânciobul pân? ce?mi v?rsam şi mațele de amețeal?. Cu toat? tulbureala, mi se p?rea c? v?d totul mai limpede decât vreodat?. Nu ştiu s? mai fi fost cândva atât de conştient de b?ltoaca unde zăceam. Dar dac? aş fi avut vreo idee pe unde s?o apuc s? dau de femeia r?guşit? care?mi luase mințile, porneam de cu noaptea la drum f?r? vreo ezitare. Totodat? îmi ziceam că nu avea rost să fac altceva decât s? pun capul pe pern?, s? închid ochii şi să num?r toate oile care sar pârleazul somnului. S? adorm şi pân??n zori să uit. S? uit, cum se uit? adesea visul la trezire. Să uit tot ce fusese. Şi?apoi, ce se petrecuse de fapt ? O voce la telefon. O coincidenț? de nume. Dacă nu, un num?r luat din cartea de telefoane. Cum aş fi putut s? ştiu ? Oare ce altceva ? Dar nicidecum o provocare. Cine aş fi fost eu s? mi se cuvin? tic?loasa onoare a vreunei provoc?ri ? Un neica nimeni, ca atâția alții azvârliți pe drumuri. Un fost scrib?l?u. Cu cine m? mai vedeam ? Cine m? mai ştia ? Cui i?aş fi stat eu în cale ? Pe cine împiedicam s? treac? ? Cine s? piard? vremea cu unul ca mine ? Dar ea, femeia de la telefon, cine s? fi fost ? Cum aş fi f?cut eu s? aflu ? Nici numele nu şi?l spusese. Nimic mai mult decât, vai, cum se poate ! Sunt eu, cine?ai fi vrând tu să fie ? E cu putinț? s? fie cineva între noi ? Altcineva ? Întrebări care nu aşteptau răspuns. Nu, nu… Nu, chiar nimic. Nu?se?în?tâm?pla?se?ni?mic ! Totuşi ceva se preg?tea f?r? s? am habar. Fără să fi aşteptat ceva anume, stăteam la pând?, ca un animal înfometat. Mult prea târziu aveam s? descop?r cine fusese de fapt vânatul h?ituit. Îns? eu... Prada pe care o aşteptam eu, nu era altceva decât o momeal?. Țineam strâns receptorul în mân? de parcă încerca cineva să?l smulgă. Pe ea m? str?duiam să o țin, să o p?strez, să nu dispară pe de?a?ntregul. Dacă pân? atunci nu f?cusem decât s? ascult o voce r?guşit? la telefon, acum începeam să văd şi femeia. Aşezat? pe marginea patului desf?cut, goal?, bronzat?, sprijinită în amândou? coatele, cu capul c?zut pe spate, cu sânii mari, țepeni, agresivi, cu sfârcurile vineții umflate de dorință, cu coapsele depărtate în aşteptare. Îi adulmecam respirația gâfâit?, fierbinte, printre buzele întredeschise peste dinți albi şi ascuțiți ca de sălbăticiune. Stam atât de aproape încât aş fi putut s??i muşc urechea, transparentă, cu lobul mic, fraged, împodobit cu o boab? de rubin ca o picătură de sânge. Era însă de aşteptat ca scena s? fi ar?tat altfel decât o sugerau vorbele ei. Femeia trebuie s? fi fost mai degrab? îmbr?cat? elegant, într?o rochie din pachet, primit? de la cine?ştie?ce verişoar? fugit? când se mai putea. Probabil c? era înconjurată de cheflii care aplaudau performanța actriței, regina vreunei serate. Acum, după ce se st?pâniser?, se strâmbau de râs. Ar fi putut s? fie şi altfel... Mult prea puțin îmi păsa mie de poveşile ei. Fireşte, nu fusese nimic de crezut. Puteau s? fie îns? destule de b?nuit. Însă nu mi se p?rea probabil s? fi fost şi altceva în afar? de improvizația unei femei care ar fi dat cu totul întâmpl?tor peste mine, iar apoi, ca s? nu se încâlceasc? prea r?u povestea, s?ar fi dat pentru totdeauna la fund. Dar când, în cele din urm?, am înțeles câte ceva, nu mai aveam sc?pare. Dac? nu cumva fusesem pierdut cu mult înainte... Într?un fel aşa şi era... Asta îns? nu m? privea doar pe mine. Eu fusesem ales. De ce tocmai eu ? Nici dac? aş mai dori s? aflu, n?aş avea cum. Pentru asta e prea târziu. Atât pentru asta cât şi pentru multe altele. Dac? m?aş fi gândit la vreme... Dar la ce s? m? fi gândit ? Ei, şi ce dac?, îmi zisesem dup? noaptea aia. Fie şi am?gire. Fie şi iluzie. Nu voiam s? cred c? ar putea s? se termine. Orice?ar fi fost s? fie, numai s? nu amuțeasc? vocea aia de copil răguşit. Nici astăzi nu mi?e uşor să spun dac? am fost ales ori dac? eu am ales. Chiar gândul unei alegeri, al oric?rui fel de alegere, îmi devenise str?in. Nu aveam decât dac? mi s?ar fi dat, ce mi s?ar fi dat, când mi s?ar fi dat. Ce ştiam eu despre alegere când nu avusesem niciodat? ocazia s? aleg ? Alegeau alții în locul meu. Îns? atunci mi s?a n?z?rit s? aleg eu singur. S? aleg altcumva decât între nimic şi nimic, decât între nimeni şi nimeni. Să pariez imposibilul. S? mizez viața toat? pe un num?r care nu e în joc. Să cred când nu e nimic de crezut. Să cred pentru că nu e de crezut. Putea să?mi treacă prin cap c? era ceva ascuns în vorb?ria de la telefon. Fie şi povestea altuia, dac? era s? fie a cuiva. Treaba lui cine?ar fi fost el. Eu voiam vocea aia, f?r? s? cred c? piesa s?ar fi jucat doar pentru mine. Cu asta nu m? înşelasem. Pentru c? urmarea s?a împletit cu soarta altora. De unde s? fi ştiut eu de ei ? E adev?rat, aş fi putut s??mi astup urechile, oricât de naiv, oricât de nerăbdător şi, îndeosebi, oricât de hămesit eram. Dar dacă nu m? opream s? ascult cântecul acela r?guşit, dac? r?mâneam în balta care?mi fusese rânduit? f?r? s? caut vreun mijloc să scap de ce eram nevoit să fac şi mai cu seam? să nu fac, s? m? uit, dar nu cumva s? şi privesc, să aud f?r? s? ascult, s? dau din gur?, dar să nu gândesc, să pip?i f?r? s? simt, nu însemna că renunțam la tot ce crezusem c? sunt ? Dar dac? ar fi fost s? fie în felul ?sta, mai aveam oare ceva de pierdut ? Nu se spune c? surzenia şi orbirea şi muțenia ar fi temeiul înțelepciunii ? Să?mi fi astupat urechile cu ceară, să nu m? ajung? un cântec de siren?. S? nu rostesc nici o frântur? de vorbă. S? stau cu ochii ațintiți în p?mânt. Oare la ce bun s? mai fi v?zut mizeria umbrelor din jurul umbrei mele ? Şi cui i?ar fi fost de vreun folos dac? aş fi sporit nimicul cu nimicuri ? N?aveam eu înc? de pe atunci sc?parea la îndemân? ? Adev?rata sc?pare. O sc?pare definitiv?. Singura sc?pare ? Dar dac? ar fi fost şi alt? cale?
(Telefonul sun?. Smulge firul din priz? şi din aparat. Se îndreaptă spre bibliotecă sărind coarda cu firul telefonului. Îl atârnă de gât, urcă şi ia o carte. Coboară, se aşează pe leg?tura dintre picioarele scării şi se leagănă, citeşte, se ridic?, bea, vorbeşte, scrie, priveşte în noapte...)
- Atâta doar c?, pe m?sur? ce sporea în mine dorința stârnit? de glasul acela r?guşit, mi?am spus c? venise poate vremea s? m? scutur de letargia care m? copleşea. S? m? urnesc din mlaştina în care lâncezeam. S? caut altceva. S? tr?iesc altfel. S? privesc mai departe. Mai departe ?... Unde oare s?ar fi g?sit mai departele ?la? Mai departe de ce şi de cine ? Dac? era s? aud acolo cântecul sirenei, putea s? se afle oriunde?ar fi fost. Cum s? fi b?nuit cât de mult aveam s? m? îndep?rtez de mine însumi ? Cum s??mi închipui c? poți s? devii de la o zi la alta bestie sau martir ? Cum s??mi fi trecut prin cap c? o s? r?mân f?r? nimic al meu abia când aveam s? renunț f?r? s? mi se cear? la tot ce nu?mi fusese luat cu japca ? Îns? ce ar putea s? fie mai îmbietor decât momeala din cârligul undiței ? Mai mult decât băutura, decât n?scocirile femeii de la capătul firului, îmi luaser? mințile timbrul fierbinte şi melodia lascivă a glasului ei r?guşit. Mă ațâțaser? într?atât, încât m?am aşezat de bun?voie pe c?rbuni încinşi. În loc s? închid ochii şi s? adorm, am r?mas cu privirea r?t?cit? în bezna aşternută peste cartier, peste oraş şi peste tot ce se află de jur?împrejur. M? simțeam pierdut, atârnat într?un gol de aşteptare f?r? nici o n?deje.
Ar mai fi fost şi altceva de aşteptat de la scornelile unei voci anonime ? Cum s? fi fost altfel ? Dar eu îmi ziceam atunci, dac? nu cumva alt?dat?, c? pân? şi promisiunile mincinoase au un fel al lor propriu de realitate. Cum ar putea altfel s? te schimbe într?atât încât s? te duc? la pierzanie ? Adev?rat? în felul ei e şi iluzia. Îns? doar atâta vreme cât te ții dup? ea. Pentru c?, pân? s? o ajungi din urm?, îți însoțeşte şi gânduri şi simțire. Iar dac? te p?zeşti s? nu?ți tulbure mintea, nu e cu neputinț? s? te duc? mai departe decât crezi. Chiar dac? n?ar fi s? fie decât spre alt? am?gire. Aşa aşteptam atunci clipa când aş fi avut cum s? iau ceva de la început. Orice, numai s? fi fost alegerea mea. Iubirea pentru cineva, pentru ceva. Fie şi iluzia iubirii. Iar dac? nici asta, m?car iubirea de dragul unei iubiri. Vreuna dintre nenum?ratele n?luci ale iubirii... Poate c? iubirea iubirii...
Îmi c?zuse receptorul din mân? şi se leg?na spânzurat la cap?tul firului. Pân? atunci nu aveam de aşteptat decât s? adorm. Poate c? şi s? visez. Cântecul sirenei g?sise o ureche care îl aştepta f?r? s? ştie c??l aşteapt?. De când fusesem condamnat la t?cere, ca atâția alții, nu mai aşteptam. N?aveam ce s? sper. Şi?atunci de ce m?aş fi ploconit ? De ce s? fi cerut ? Mofturi ! Mofturi ! Şi ce s? fi cerut când mi se d?duse tot ce meritam ? M? b?l?ceam în mocirla de nep?sare comun? unde şi frigul devine c?lâi. Abia dup? ce auzisem cântecul sirenei mi se n?z?rise c? n?ar fi fost poate imposibil s? scap m?car de pedepsele primite pentru isp?şirea p?catelor. Ale p?catele mele, ale celorlalți… Ale p?rinților, ale p?rinților p?rinților. P?catul cu voie şi cel f?r? de voie. P?catul cu gândul şi cel f?r? de gând. P?catul vorbelor aruncate în vânt şi p?catul vorbelor aşternute pe hârtie. Pedepse pentru ce f?cusem şi pentru ce înc? nu f?cusem. Pentru ce mi se şoptise la ureche şi pentru ce nu mi se şoptise sau înc? nu declarasem. Pedepse pentru toate p?catele înscrise în dosarul obştesc, apoi în dosare cu grosimea invers proporțional? faț? de însemn?tatea celui care citeşte. Un mald?r de dosare înregistrate cu num?r ales s? fie înscris pe frunte, ca s? se vad? de departe c? mi?am omorât fratele pe care nu l?am avut. Dar nu vedeam o cale s? scap de pedeaps?. Toate g?urile erau astupate. Pân? şi cele prin care doar nişte şobolani ar fi pricepuți s? se strecoare. Aşa c? n?aveam de sc?pat decât o bun? ocazie s? trec neb?gat în seam?. S? fi g?sit un loc printre cei care se târâie. Dar nu aşa, la voia?ntâmpl?rii. La rând, în urma celor care au dreptul s? stea în faț?. Sau şi?l iau singuri. Dac? nici atât, s? fi r?mas t?cut în balta împuțit? care mi?era repartizată. Pe atunci nu aveam de unde s? fi ştiut c? abia aşa poți s? fii luat la ochi. S? ți se întind? o momeal? şi, de la o zi la alta, s? te pomeneşti c? ți se l?rgeşte zgarda şi i se mai şi atârn? o m?rgic? albastr? ca seninul cerului. Însă nu dintr?acelea pe care să le porți la vedere, să afle fiecare cine eşti. O mărgicuță ascunsă încât nici cine o poartă nu ştie prea bine că o are. Dar când n?ai decât o m?rgea cât bobul de maz?re, poate s? se desprind?. Şi, ca un f?cut, se g?seşte prin preajm? o cizm? care o calc? şi o sf?râm?. Uite?aşa ! Nu se ştie niciodat? prea bine dac? a fost numai o întâmplare. Dar, întâmplare sau orice altceva, cu asta s?a terminat pentru totdeauna. Alt? m?rgic? nu capeți. Iar zgarda te sugrum? şi mai abitir decât înainte, pe vremea când tu nici nu visai s? fii g?tit cu m?rgeluță de vreo culoare. Pentru c? pe lumea asta mic? a noastr? totul se învârteşte ca scrânciobul. Poate c? dac? aş fi priceput mai din vreme... Nici asta nu justific? ceva. În ce priveşte scârba... Niciodat? nu?i agreabil când te trezeşti din beție. Sigur, aş fi putut s? m? abțin. Ei bine, uite c? nu ! După ce sirena îşi terminase cântecul şi m? l?sase cu ochii în noapte, puteam să râd şi eu ca prostul de ce îşi aduce aminte şi să mă las în voia somnului. Dac? venea. Iar până dimineaț? să fi uitat totul, aşa cum se uit? un banc f?r? poant?. Îns? o lung? îmbr?țişare r?mas? f?r? împlinire e ceva mai greu de uitat. Aşa c? eram preg?tit s? m? ag?ț pân? şi de o iluzie, dac? nu se îndupleca cineva s??mi arunce o funie şi s? m? trag? din b?ltoaca unde lâncezeam. Cântecul sirenei care îmi luase mințile avea s? capete în curând un trup. N?a durat îns? mult pân? când am?girile şi?au dat la iveal? rosturile. Farmecul f?pturii ei mi?a n?p?dit însă viața şi m?a purtat din ispită?n ispită pân? când nu mi?a mai p?sat de nimic. Nici de sil?, nici de ruşine. Dar nu de mine mi?ar fi p?sat pe atunci... De ea, doar de ea îmi era grij?. Doar de sirena mea r?guşit?, apropiat?, însă de neatins, ca într?o oglind?. Rezervat? şi sfid?toare. Sincer? şi pref?cut?. Copil?roas? şi sofisticat?. Şi încă mulțime de asemenea costume de scenă, o garderob? complet?, bine asortată la nenumăratele ademeniri şi ispitiri pe care le interpreta. Iar când aveam s? m? dezmeticesc şi din vraj? şi din beție, m?am trezit într?o b?ltoac? înc? şi mai puturoas? decât cea din care abia sc?pasem. Nu avusesem eu parte de toate amăgirile şi de toate desf?t?rile pe când r?t?ceam bezmetic după năluci pe poteci şerpuite care nu duc nicăieri ? Abia într?un târziu mi?a fost dat s? mai aud înc? o dat? cântecul de copil r?guşit pe care m? str?dui zadarnic s??l uit. Şi acum fusese tot la telefon. Îns? ast? dat? de la mare distanț? şi f?r? îndoial? c? pentru o ultim? oar?. Cu voce mai fierbinte şi mai ațâțătoare decât vreodată, mi?a spus că tot ce se petrecuse cu noi, până şi şoaptele noastre de iubire şi răcnetele de pl?cere, pe când trupurile ni se înfruntau şi se înfruptau cu furie unul dintr?altul, totul a fost numai un coşmar care nu înceteaz? s? o bântuie. A ad?ugat numai c? visul acela r?mâne cel mai bun rol pe care l?a jucat. Îns? pentru mine... Pentru mine ce mai rămâne ?