SCRIITORI, PERSONAJE, CITITORI...

Într-o vreme în care viața şi, uneori, opera unor scriitori devin țintele predilecte ale înțepăturilor fine sau ale decapitărilor de către critica literară, apare un autor cu distinctă apreciere la adresa confraților, mai vechi sau mai noi. Horia Gârbea nu face economie de argumente pentru a susține un proiect extrem de bine venit. „Trecute vieți de fanți şi de birlici” reprezintă legătura de care avea nevoie cititorul, în relația cu personajele unor istorisiri relevante atât în epoca în care au fost scrise, cât şi în zilele noastre. Personajele devin, în această carte, entități puternice, reale, cu toate metehnele şi calitățile Ioneştilor şi Popeştilor care te calcă zilnic pe bombeuri. Asemeni oamenilor, personajele au de toate: de la cheful de băutură, patima jocurilor de noroc, iubiri împărtăşite sau nu, la cheful de sinucideri şi multe, multe alte treburi de rezolvat.

Personajele evidențiate de Horia Gârbea au relevanță în opere ale unor scriitori cu adevărat valoroşi, scriitori atenți la destinul personajului, nu la universul lor interior, care trebuia sau nu să iasă în relief. Caragiale, Kirițescu, Ionel Teodoreanu sau Mateiu Caragiale refac lumea jucătorilor de cărți, Eugen Barbu pe cea a hoților, mari amatori de barbut, iar Camil Petrescu, aleasa lume a jucătorilor de bridge. Numai citind excepționalele pagini ale acestor autori, vom avea imaginea generoasă a unei lumi extrem de colorate. Trecând prin Patul lui Procust, ne încearcă sentimentul, mai mult sau mai puțin ciudat, al unui Ladima excitat de ceea ce se întâmplă, în cealaltă încăpere, între Gheorghidiu şi Emilia. Noi suntem oameni, nu personaje ca să putem sparge porțelanuri, nu? Sau ne petrecem noaptea în patul unui pictor, conversând în pielea goală despre arta plastică, precum tânăra din Trei dinți din față? Maestru al fantasticului, Eliade imaginează şi iubirea unui pictor cu un strigoi. Numai „personaj” să nu fii! Prea multă imaginație pentru un om!
Alcoolul face ravagii printre personaje. Scriitorii, adevărați connaisseurs ai acestei îndeletniciri, au dat personajelor tot ce aveau ei mai bun. De la Panait Istrati la Teodoreanu, de la Caragiale la Preda sau Mateiu, personajele beau şampanie, salep, tescovină, țuică – fiartă sau nu – bere sau vermut, vin roşu cu ocaua sau rom ca în Bacalbaşa, până se mai şi sinucid. Personajele, la fel ca oamenii, au la băutură un examen greu de dat: se trece de la bucurie la ură, de la râs prostesc la plâns şi înapoi, fără motive. De la băutură sau de la iubiri schilodite, se ajunge la agresiuni, mai mici sau mai mari. Dacă, pe deasupra, mai sunt şi ciobani, oamenii sau personajele din cărți pun mâna pe baltag. Se apelează, în literatură, şi la puşcă, pistol, vitriol sau înapoi la ciomegele din lumea lui Marin Preda. Bacalbaşa vine cu centironul şi nuiaua. Se poate spune că personajele din literatura română sunt destul de agresive.

Cartea lui Horia Gârbea nu aduce în atenția cititorului numai violență, crime, sinucideri, beții, iubiri peste iubiri între personaje. Gârbea aduce în primplan „personaje” mai puțin băgate în seamă: de la patrupedele lui Sadoveanu, Ion Barbu, Blaga, Arghezi, până la hibridul lui Mircea Ivănescu – „pisicâinele”, caii lui Mateiu Caragiale sau cei ai lui Creangă. O lume aparte este cea a călătorilor din trenuri. Gălăgioasă, colorată, mirositoare, nervoasă... Personajele găsite de Horia Gârbea au nevoie de doftori pentru a se trata de boale. Eugen Barbu, George Călinescu, Caragiale au avut personaje cu prezență asiduă la uşile doctorilor buni sau răi. Doctorul Prahu îşi tratează bolnavii cu soare şi vin. Medicament serios. Dacă mai punem la socoteală şi scriitori cu studii de specialitate, obținem tabloul unei literaturi profesioniste. Augustin Buzura, Dan Tărchilă ori Răzvan Petrescu pot depune mărturie. Ar mai fi destule de scris despre această carte minunată, dar, luând de bun îndemnul autorului, care spune că „în scris, ca şi în băutură, e bine să avem măsură”, închei şi eu aici, pentru a merge, evident, la o bere.