Miscellanea
Liviu Ioan Stoiciu
Revista revistelor
Articol publicat în ediția Viața Românească 8 / 2016
ROMÂNIA LITERARĂ 29
Din 15 iulie 2016. Editorial Nicolae Manolescu, „BAC-ul la română, 2016”, legat de „incapacitatea celor care formulează subiectele (la bacalaureat) de a fi simpli şi clari în exprimare” – de incapacitatea lor de a discrimina corect între aprecieri critice valabile, în stare a face autoritate, şi clişee culese la nimereală din acele faimoase auxiliare didactice, lipsite complet de bună-cuviință critică, rod nefast al unei mafii atotputernice în domeniul cărții de şcoală. În sumar: „La Neptun, ediția a şasea a Turnirului de Poezie”, comentarii de Gabriel Dimisianu, Ion Buzaşi, Marius Conkan, Ovidiu Pecican, Răzvan Voncu, Sorin Lavric, Marius Miheț, Andrei Ionescu, Simona Grazia Dima, Alex Ştefănescu, Mihai Zamfir, Gh. Grigurcu, Horia Gârbea, Ioan Holban, Iulian Boldea, Angelo Mitchievici, Edward Sava, Grete Tartler, Mihai Mândru. Versuri de Claudiu Soare, D. I. Dincă, Maria-Gabriela Constantin, Gh. Vidican. La Actualitatea, Daniel Cristea-Enache, în „Nepublicabil”: În prezent, deşi multă lume se plânge că în România cărțile nu se vând şi piața de carte este în criză, apar numeroase volume care nu ar fi trecut de filtrul valoric al unor edituri, după cum nu intră nici în logica de producție şi exploatare a unor cărți vandabile. E un mister că, totuşi, asemenea cărți apar — şi încă la edituri dintre cele mai prestigioase, precum… Carta Românească. La Meridiane, Doina Condrea Derer, în „…Romanul criticii literare”, despre Giuseppe Petronio (universitar în România, în Italia), îl citează: Lingvistica, cunoscută la începutul anilor 40, în România, m-a învățat că nu ajunge intuiția, că trebuie ținut seama şi de modalitățile expresive: limba, stilul, sintaxa…
ROMÂNIA LITERARĂ 28
Din 8 iulie 2016. Puzzle de Gabriel Chifu, „Subminarea ordinii literare”: În anii ’90, s-a manifestat o nouă formă de atac asupra ordinii literare, una care s-ar putea numi barterul literar. Ea a fost pusă la cale de şefii diferitelor instituții culturale, din provincie mai ales, reviste literare (ivite precum ciupercile după ploaie) şi nu numai. Apărea pe fondul unor frustrări ale acestora că nu sunt luați în seamă literar. Principiul barterului literar, pe cât de simplu, pe atât de eficient şi fără legătură cu valoarea literară în sine, ar suna cam aşa: eu te promovez pe tine, tu pe mine. Aceasta era reciprocitatea directă/ simplă. Uneori însă jocul măsluirii literare era mai sofisticat, cuprinzând nu două, ci trei verigi ori chiar mai multe. Cum se petreceau lucrurile efectiv? Cam aşa: revista mea te premiază pe tine, a ta pe el, a lui pe mine. Şi: revista mea te laudă pe tine, a ta pe el, a lui pe mine şi toți ieşim în câştig, ne validăm literar unii pe alții şi păşim tropăind triumfători, cu pieptul plin de decorații (n-are importanță că sunt false!). Această formă de degradare a ordinii literare, pe care în epocă o consideram inadmisibilă şi gravă, ne pare astăzi ca fiind naivă, benignă în comparație cu noile amenințări ale momentului. Astfel, a apărut şi câştigă teren ideea, extrem de periculoasă, căci e una subtilă, că a trecut vremea instanțelor de validare critică certificate, nu mai există autoritate critică, iar recunoaşterea literară se realizează difuz printr-o mulțime de grile de lectură distribuite într-o rețea… În alte pagini: Mircea Mihăieş, Adrian G. Romila, C. Cubleşan, Tudor Cristea, Dan Stanca, Petre Tănăsoaica, Anca Peiu, Simona Vasilache, Rodica Bitner. Interviu cu Mircea Anghelescu. La Cronica literară de Nicolae Manolescu — „Tineri poeți”. Poezie de Leo Butnaru.
RAMURI 6 / 2016
Adrian Popescu în „Selfiepoezia”: Sinele se simte în poezia ,,cu miză mare”, considerată caducă de unii tineri. Fără metafizică, orice am face, ne scriem jurnalul propriei înfrângeri, sau al urii de sine, suntem în război cu toată lumea şi cu noi înşine. Când ne apropiem de pulsațiile inefabilului, mesajul nu este nici vechi, nici nou, ci se situează deasupra acestor categorii. Atunci simți că lucrurile îşi regăsesc matca lor, iar simbolurile ne ordonează, fără s-o epuizeze, lumea vizibilă, trimițându-ne discret la cea invizibilă... Selfiepoezia este clar copilul Facebook-ului... Democratizarea literaturii a făcut mai mult rău decât bine cititorilor, a distrus grila valorică, busola axiologică. Postarea unor imagini cu caracter excesiv personal pe Facebook, denotă un cult al eului malformat, o autopromovare tenace, uneori rizibilă, ce a devenit o practică, vai, curentă, inclusiv în literatura română mai nouă… Selfiepoezia ne arată cât de departe ne-am rătăcit de Sinele exemplar şi etern, convinşi că lumea se învârte în jurul eului nostru. În sumar: Gabriel Coşoveanu, Gabriel Dimisianu, Gheorghe Grigurcu, Nicolae Prelipceanu, Gabriela Gheorghişor, Gabriel Nedelea, Ioan Groşan, Mihai Ghițulescu, Nicolae Panea, Gabriela Rusu-Păsărin, Cătălin Pavel, Ligia Dan, Ioan Şerbu, Vlad Sibechi, Toma Grigorie, Daniela Firescu, Haricleea Nicolau, Cătălin Davidescu.
APOSTROF 6 / 2016
Patru răspunsuri la ancheta despre Traducerea literară (realizată de Irina Petraş), la întrebarea „Cum înțelegeți fidelitatea față de textul tradus?”: Irina Horea — O operă literară nu se poate traduce literal, nici măcar când e vorba de proză, cu atât mai puțin când e vorba de poezie. Prin urmare, ceea ce trebuie să-l preocupe pe traducător este fidelitatea față de spiritul şi stilul operei. Ceea ce nu exclude precizia. Implică „aproprierea“ textului pentru ca produsul final să fie forma cea mai apropiată (dacă nu identică) de ceea ce a realizat scriitorul. Horia Gârbea — Traducerea este totdeauna criticabilă pentru un anumit grad de infidelitate în spirit, literă, metrică etc. Nu poți traduce dacă nu accepți asta. Horia Bădescu: Traducerea, mai ales în domeniul poeziei, nu poate fi altceva decât o chestiune de afinitate, de vecinătăți care-şi răspund şi care răspund asemănător, din perspective poetice şi umane, provocărilor lumii şi existenței… Andrei Fischof (Israel): Traduc din română în maghiară şi ebraică... Probleme specifice există în orice traducere din oricare limbă, în oricare alta. Metafore dintr-una par caraghioase în alta. Însuşi faptul, de pildă, că în limba ebraică nu există majuscule reprezintă o îngrădire, care necesită mici trucuri pentru ca un cititor ebraic să înțeleagă acest lucru. Ori faptul că în ebraică nu există pronumele de politețe, ci doar pronumele la persoana a doua singular, reprezintă o piedică. Nu ştiu dacă orice se poate traduce, oricând. În sumar: N. Mareş, Ovidiu Pecican, Marta Petreu, George Neagoe, C. Cubleşan, Radu Ciobanu, Ion Buzaşi, Ştefan Bolea, Al. Baumgarten, Al. Jurcan, Emanuel Modoc. In memoriam Mihai Dragolea.
LUCEAFĂRUL 6 / 2016
Atrage atenția interviul intitulat „Fenomenul Chiriac sau prezumția de vinovăție”, cu prezentare de Ion Cocora: Constantin Chiriac, actorul, managerul, profesorul universitar, preşedintele (Festivalului Internațional de Teatru), directorul Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu este astăzi, în România secolului 21, un fenomen, un personaj situat undeva între realitate şi utopie… Invitat să-şi facă un autoportret („caracterizează-te singur”), Constantin Chiriac răspunde: Sunt un om incomod. Cu mine, cu colegii… Un om drept, capabil să judece corect, detaşat… M-am autoeducat să pot munci câteodată optsprezece-douăzeci de ore pe zi. De aici mi se trage voința şi capacitatea de a mă avânta în proiecte care multora pot să le pară aberante, irealizabile. Desigur, ritmul meu de viață şi exigența ce mă defineşte nu aduc întotdeauna iubire. Aduc admirație, aprecieri, respect, aduc critici, invidie, dar nu şi iubire. Din acest motiv, încerc să creez în jurul meu oaze. În sumar: Dan Cristea, Radu Voinescu, Ioan Groşan, Andreea Hedeş, Horia Gârbea, Eugen Evu, Ioan Holban, Ana Dobre, Anastasia Dumitru, Nicoleta Milea, Emil Lungeanu, Daniel Dăian, Cătălin Rădulescu, Alex Ştefănescu, Cătălin Badea-Gheracostea, Simona-Grazia Dima, Felix Nicolau, Florin Logreşteanu, Geo Vasile, Dinu Flămând, Dan Mircea Duță, D. Ungureanu, Dan Stanca, Ioana Diaconescu, Gelu Negrea, Mihai Antonescu, Adrian Costache, Iolanda Malamen.
ORIZONT 6 / 2016
Marcel Tolcea (interviu semnat de Robert Şerban): Îmi place tot mai mult îndrăzneala discretă, bazată pe viziune articulată şi mă regăsesc tot mai puțin în experimentele ce se iubesc pe ele însele. Când am încercat să mă întorc la literatura textualistă sau la semiotică, am descoperit că nu îmi mai plac deloc. Dar deloc! De fapt, fiind snob, cred că nici în tinerețe nu îmi plăceau şi, am curajul să spun acum, nici nu înțelegeam mare lucru… Încă citesc multă poezie românească şi, sincer să fiu, nu cred că poezia se poate traduce… Nu cred că pot da verdicte, dar aş crede că poezia recentă este una scrisă din stare, şi nu din starea filtrată de lecturi serioase de poezie… Altfel, întrebat dacă-i e frică de bătrânețe, răspunde: Singurul lucru de care îmi este frică este dezordinea uitării amnezice şi a nebuniei. În alte pagini: Cornel Ungureanu, Călin-Andrei Mihăilescu, Al. Budac, Cristina Chevereşan, Al. Bodog, Marian Odangiu, Adrian Botnaru, Al. Oravițan, Grațiela Benga, Ana Puşcaşu, Mircea Cărtărescu, Viorel Marineasa, Daniel Vighi, Paul Eugen Banciu, Pia Brânzeu, Radu Pavel Gheo, Al. Ruja, Ilie Gyurcsik. Andrei Pleşu (interviu semnat de Robert Şerban; apropo de bătrânețe): Sunt un om foarte ocupat. Şi când eşti foarte ocupat, nu mai eşti liber… Iisus şi cu discipolii lui ne-au învățat de toate: cum să iubim, cum să suferim, cum să murim. Niciunul nu a apucat să ne spună cum să îmbătrânim… Neajunsurile bătrâneții te determină să te concentrezi pe tine foarte mult, devii propria ta temă de reflecție şi de subzistență. Şi „Tineri poeți postdouămiişti”.
ARGEŞ 7 / 2016
Gheorghe Grigurcu: Amînată, clipa prielnică scrisului prea adesea nu mai revine, comportîndu-se aidoma unei femei jignite. Caracterul amoros al relației tale cu clipa de grație. Plus: Între realitate şi irealitate există o uşă discretă prin care treci cîteodată de mai multe ori de-a lungul unei singure zile, pur şi simplu pentru a supraviețui. Te gîndeşti la un lucru pe care l-ai făcut ca şi cum nu l-ai fi făcut sau la un lucru pe care nu l-ai făcut ca şi cum l-ai fi făcut, pur şi simplu pentru a te întoarce la tine însuți. În sumar: Mariana Şenilă-Vasiliu, N. Turtureanu, Al. Drăgănoaia, I. Vintilă Fintiş, I. Evu, Al. Jurcan, I. Toma Ionescu, Leo Butnaru, D. Aug. Doman, N. Oprea, I. Nete, Flavia Adam, Silvana Todea Depounti, Raluca Calancia, I. Popescu Sireteanu, Marin Ioniță, Florin Dochia, Amalia Elena Constantinescu, Dorina Mihai Moise, Leonid Dragomir, Marin Iancu, Aureliu Goci, Mihai Cimpoi, Adelina Sorescu, Mihai Barbu. Aurel Sibiceanu îşi continuă „Glorioşii ani ai ratării”.
ACOLADA 6 / 2016
Radu Ulmeanu, legat de colocviul dedicat tinerilor poeți la Zilele revistei Familia: Tinerii şi foarte tinerii scriitori prezentaseră ca argument al unei prezumtive superiorități faptul că ei beneficiază de avantajele internetului, în materie de modalitate de prezentare audio-video, dar mai ales în privința deschiderii către un public sau cerc mult mai larg de cititori... Domnul Nicolae Manolescu a replicat, cu deplină justificare, că acest avantaj al deschiderii nu e chiar atât de important, prin prisma faptului că internetul oferă aceste posibilități în lipsa oricărei cenzuri, în primul rând a unei cenzuri de valoare şi chiar a autocenzurii, ce are, de fapt, cea mai mare importanță. Interviu cu N. Gheran (realizat de Lucia Negoiță): Apa trece, pietrele rămân. O asemenea stâncă a fost şi va rămâne Rebreanu, deschizând căi noi de dezvoltare prozei româneşti. Experimente literare au fost şi au dispărut precum ploile de vară. În sumar: Gh. Grigurcu, Barbu Cioculescu, Alex Ştefănescu, Ioan Moldovan, C.D. Zeletin, Tudorel Urian, C. Mateescu, C. Călin, C. Trandafir, Paul Aretzu, Magda Ursachi, Isabela Vasiliu-Scraba, Ştefan Ion Ghilimescu, Remus Valeriu Georgioni, D. Aug. Doman, Pavel Şuşară, Florica Bud, Petru Romoşan, Miron Kiropol, Claudia Moscovici, N. Catanoy. Dan Culcer — „Comunismul şi țărănimea. Cazul Lăncrănjan”.
SCRIPTOR 7-8 / 2016
Leo Butnaru (interviu semnat de Tatiana Braicov): Unii exegeți... au remarcat că tipologia mea de poet şi de prozator nu se încadrează modelelor cunoscute în generația biologică din care fac parte. În fine, ei au zis că sunt un: intergeneraționist. Ei bine, în intergeneraționism poți fi calificat şi ca postmodern, nu? Plus: Lumea se află într-o modificare de paradigmă psiho-existențială, psiho-entropică, fiind, parcă, tentată să gândească în alte categorii, pe care şi le elaborează, le probează, le ajustează. Lumea experimentează şi rătăceşte, spiritul ei e unul care pune la îndoială, parcă dorind să nege ceva mai apăsat, însă se mulțumeşte, deocamdată, cu dezacordul moderat cu ziua de ieri. Versuri de Ovidiu Genaru (dublat în „Poemul desenat” de Vasilian Doboş), Oleg Carp, Dionisie Duma, Cristina Hermeziu, Adam Puslojic. Proză: Radu Negrescu-Suțu, Ioan Florin Stanciu, C. Stoiciu. Eseu: Ştefan Afloarei, Simona Modranu. Chestionar (formulat de Lucian Vasiliu) cu Th. Damian. În sumar: Ioan Holban, Elvira Sorohan, Diana Vrabie, Livia Cotorcea, Vitalie Răileanu, Vasile Iancu, Aliona Grati, C. Cubleşan, Maria Şleahtițchi, Mihaela Grădinaru, Andrei Moldovan, Al. Zub, N. Mareş, C. Coroiu, Mircea Coloşenco, Lucian-Vasile Szabo, Eugen Uricaru, Florin Faifer.
LITERE 6 / 2016
E ceva de făcut, de îndreptat, de sperat în România de azi? Se întreabă în editorial, în stil gazetăresc, directorul revistei, Tudor Cristea — şi răspunde: De la preşedintele plimbăreț se înțelege câte ceva mai mult când tace decât atunci când vorbeşte (şi gafează, ca, recent, în Bulgaria). Primul-ministru pare căzut din lună, iar miniştrii porecliți tehnocrați numără zilele de chin rămase până la încheierea neclarei lor misiuni. În vreme ce partidele adoptă expectativa — laşă, vicleană, ori numai complice. În vreme ce românii plecați din țară depăşesc trei milioane, iar copiii care cresc fără părinți, rămaşi în grija bunicilor sau a altor rude, se apropie de o jumătate de milion. Viitorul e mic şi negru. În sumar: Barbu Cioculescu, Mihai Cimpoi, Marian Popa, Iordan Datcu, Ioan Adam, Liviu Grăsoiu, Th. Codreanu, Ana Dobre, Sultana Craia, Magda Grigore, Şerban Tomşa, D. Ungureanu, N. Ionel, Florentin Popescu, Corin Bianu, Emil Lungeanu, Mihai Stan, Simona Cioculescu, V. Bardan, N. Georgescu, G. Anca, D. Aug. Doman, Radu Cange, N. Scurtu, Iulian Moreanu, Ana Andreescu.
CAIETE SILVANE 6 / 2016
Daniel Săuca: Nu mai văd, nu mai simt bucuria. Bucuria pură, adevărată. Împlinirea. Satisfacția lucrurilor bine făcute. Perfecționismul pare că a ajuns un păcat, chiar dacă trăim în zodia „procedurilor”, un mecanism orwellian ce asigură supraviețuirea unui sistem „ticăloşit” în aplicarea de reguli, în utopia robotizării sociale. Fără suflet, fără nicio „greşeală”, fără trăire, fără nicio ieşire în decor. Fără „poezie”. Un edificiu „standard”. Iconoclaştii, teroriştii, artiştii nu au ce căuta în această lume a unei exactități imposibile. Probabil de aceea unii dintre ei „prosperă” precum tabloidele la noi. Propunând alte exactități imposibile. În sumar: Viorel Mureşan, Adrian Alui Gheorghe, Imelda Chința, Viorel Tăutan, Marcel Lucaciu, Carmen Ardelean. Al. Jurcan, Silviu Buzan, Alice Micu, Augustin Mocanu, Ioan F. Pop. Cenaclul ”Silvania” şi „Primăvara Poeziei XVI”.
TOMISUL CULTURAL 7
Aprilie-iunie 2016. Ileana Mălăncioiu (interviu cu directorul revistei, Iulian Talianu): Nu mai poate cîştiga nimeni din poezie. N-ar fi însă exclus ca din asta să cîştige chiar Poezia. Fiindcă, uneori, nu autorii cei mai lăudați şi mai bine vînduți au trecut proba timpului… Vrînd-nevrînd, trebuie să acceptăm faptul că odată cu lumea se schimbă şi literatura. Cu toate acestea, trebuie să recunosc deschis că sunt şocată de textele aflate la limita pornografiei, mai ales când sunt scrise de femei… Întrebată dacă a avut regrete, remuşcări, nostalgii, Ileana Mălăncioiu răspunde: Deşi o vreme am mers din eşec în eşec, până la urmă am ajuns acolo unde trebuia. De aceea îi mulțumesc lui Dumnezeu şi pentru ce m-a ajutat să fac, şi pentru ce m-a ajutat să nu fac… În alte pagini: Petre T. Frangopol, D.R. Popescu, Ioan Holban, Ştefan Caraman, Cornel Ungureanu, Liviu Capşa, Matei Vişniec, Dimitrie Grama, Călin Gavrilaş, Alex Ştefănescu, Marta Petreu, C. Călin, Radu Dinulescu.
HYPERION 4-5-6 / 2016
George Vulturescu (interviu cu Gellu Dorian): Îi agreez pe cei care sunt scriitori şi cu faptele, care fac ceva şi pentru ceilalți. N-am aflat nici o idee a „reformatorilor“ care să nu fie pusă în mişcare, în practică de actuala conducere… N. Manolescu a fost o soluție, un zid de rezistență în aceşti ani de crize sociale şi o viață politică degradantă. De fapt, nu despre reforme e vorba, ci despre o scurgere, deversare a politicului în toate sectoarele vieții, o infestare cu practici tribale de impunere a grupurilor de presiune. Există suficiente forțe pozitive în Uniunea noastră care cred în rolul ei şi sunt capabile să reziste în viitor. Evident, cât contează votul meu voi fi alături de aceste forțe… În sumar: Daniel Corbu, Vasile Dan, Andrei Zanca, Romulus Bucur, Petruț Pârvescu, Vasile Iftime, Vasile Tudor, Radu Necşanu, Liviu Georgescu, Livia Mihai, Gh. Simon, Dan Perşa, D. Aug. Doman, C. Iftime, Ionuț Buruiană, Maria Pilchin, N. Corlat, Anatol Moraru, Nina Corcinschi, Valentin Coşereanu, V. Spiridon, Al. Cistelecan, I. Holban, Magda Ursache, Simona-Grazia Dima, Geo Vasile. Radu Voinescu – „Autobiografia ca literatură”; N. Oprea – „Debutul în original”; Ioana Diaconescu – „O percheziție domiciliară”. Interviuri Andra Rotaru cu trei tineri scriitori.
Din 15 iulie 2016. Editorial Nicolae Manolescu, „BAC-ul la română, 2016”, legat de „incapacitatea celor care formulează subiectele (la bacalaureat) de a fi simpli şi clari în exprimare” – de incapacitatea lor de a discrimina corect între aprecieri critice valabile, în stare a face autoritate, şi clişee culese la nimereală din acele faimoase auxiliare didactice, lipsite complet de bună-cuviință critică, rod nefast al unei mafii atotputernice în domeniul cărții de şcoală. În sumar: „La Neptun, ediția a şasea a Turnirului de Poezie”, comentarii de Gabriel Dimisianu, Ion Buzaşi, Marius Conkan, Ovidiu Pecican, Răzvan Voncu, Sorin Lavric, Marius Miheț, Andrei Ionescu, Simona Grazia Dima, Alex Ştefănescu, Mihai Zamfir, Gh. Grigurcu, Horia Gârbea, Ioan Holban, Iulian Boldea, Angelo Mitchievici, Edward Sava, Grete Tartler, Mihai Mândru. Versuri de Claudiu Soare, D. I. Dincă, Maria-Gabriela Constantin, Gh. Vidican. La Actualitatea, Daniel Cristea-Enache, în „Nepublicabil”: În prezent, deşi multă lume se plânge că în România cărțile nu se vând şi piața de carte este în criză, apar numeroase volume care nu ar fi trecut de filtrul valoric al unor edituri, după cum nu intră nici în logica de producție şi exploatare a unor cărți vandabile. E un mister că, totuşi, asemenea cărți apar — şi încă la edituri dintre cele mai prestigioase, precum… Carta Românească. La Meridiane, Doina Condrea Derer, în „…Romanul criticii literare”, despre Giuseppe Petronio (universitar în România, în Italia), îl citează: Lingvistica, cunoscută la începutul anilor 40, în România, m-a învățat că nu ajunge intuiția, că trebuie ținut seama şi de modalitățile expresive: limba, stilul, sintaxa…
ROMÂNIA LITERARĂ 28
Din 8 iulie 2016. Puzzle de Gabriel Chifu, „Subminarea ordinii literare”: În anii ’90, s-a manifestat o nouă formă de atac asupra ordinii literare, una care s-ar putea numi barterul literar. Ea a fost pusă la cale de şefii diferitelor instituții culturale, din provincie mai ales, reviste literare (ivite precum ciupercile după ploaie) şi nu numai. Apărea pe fondul unor frustrări ale acestora că nu sunt luați în seamă literar. Principiul barterului literar, pe cât de simplu, pe atât de eficient şi fără legătură cu valoarea literară în sine, ar suna cam aşa: eu te promovez pe tine, tu pe mine. Aceasta era reciprocitatea directă/ simplă. Uneori însă jocul măsluirii literare era mai sofisticat, cuprinzând nu două, ci trei verigi ori chiar mai multe. Cum se petreceau lucrurile efectiv? Cam aşa: revista mea te premiază pe tine, a ta pe el, a lui pe mine. Şi: revista mea te laudă pe tine, a ta pe el, a lui pe mine şi toți ieşim în câştig, ne validăm literar unii pe alții şi păşim tropăind triumfători, cu pieptul plin de decorații (n-are importanță că sunt false!). Această formă de degradare a ordinii literare, pe care în epocă o consideram inadmisibilă şi gravă, ne pare astăzi ca fiind naivă, benignă în comparație cu noile amenințări ale momentului. Astfel, a apărut şi câştigă teren ideea, extrem de periculoasă, căci e una subtilă, că a trecut vremea instanțelor de validare critică certificate, nu mai există autoritate critică, iar recunoaşterea literară se realizează difuz printr-o mulțime de grile de lectură distribuite într-o rețea… În alte pagini: Mircea Mihăieş, Adrian G. Romila, C. Cubleşan, Tudor Cristea, Dan Stanca, Petre Tănăsoaica, Anca Peiu, Simona Vasilache, Rodica Bitner. Interviu cu Mircea Anghelescu. La Cronica literară de Nicolae Manolescu — „Tineri poeți”. Poezie de Leo Butnaru.
RAMURI 6 / 2016
Adrian Popescu în „Selfiepoezia”: Sinele se simte în poezia ,,cu miză mare”, considerată caducă de unii tineri. Fără metafizică, orice am face, ne scriem jurnalul propriei înfrângeri, sau al urii de sine, suntem în război cu toată lumea şi cu noi înşine. Când ne apropiem de pulsațiile inefabilului, mesajul nu este nici vechi, nici nou, ci se situează deasupra acestor categorii. Atunci simți că lucrurile îşi regăsesc matca lor, iar simbolurile ne ordonează, fără s-o epuizeze, lumea vizibilă, trimițându-ne discret la cea invizibilă... Selfiepoezia este clar copilul Facebook-ului... Democratizarea literaturii a făcut mai mult rău decât bine cititorilor, a distrus grila valorică, busola axiologică. Postarea unor imagini cu caracter excesiv personal pe Facebook, denotă un cult al eului malformat, o autopromovare tenace, uneori rizibilă, ce a devenit o practică, vai, curentă, inclusiv în literatura română mai nouă… Selfiepoezia ne arată cât de departe ne-am rătăcit de Sinele exemplar şi etern, convinşi că lumea se învârte în jurul eului nostru. În sumar: Gabriel Coşoveanu, Gabriel Dimisianu, Gheorghe Grigurcu, Nicolae Prelipceanu, Gabriela Gheorghişor, Gabriel Nedelea, Ioan Groşan, Mihai Ghițulescu, Nicolae Panea, Gabriela Rusu-Păsărin, Cătălin Pavel, Ligia Dan, Ioan Şerbu, Vlad Sibechi, Toma Grigorie, Daniela Firescu, Haricleea Nicolau, Cătălin Davidescu.
APOSTROF 6 / 2016
Patru răspunsuri la ancheta despre Traducerea literară (realizată de Irina Petraş), la întrebarea „Cum înțelegeți fidelitatea față de textul tradus?”: Irina Horea — O operă literară nu se poate traduce literal, nici măcar când e vorba de proză, cu atât mai puțin când e vorba de poezie. Prin urmare, ceea ce trebuie să-l preocupe pe traducător este fidelitatea față de spiritul şi stilul operei. Ceea ce nu exclude precizia. Implică „aproprierea“ textului pentru ca produsul final să fie forma cea mai apropiată (dacă nu identică) de ceea ce a realizat scriitorul. Horia Gârbea — Traducerea este totdeauna criticabilă pentru un anumit grad de infidelitate în spirit, literă, metrică etc. Nu poți traduce dacă nu accepți asta. Horia Bădescu: Traducerea, mai ales în domeniul poeziei, nu poate fi altceva decât o chestiune de afinitate, de vecinătăți care-şi răspund şi care răspund asemănător, din perspective poetice şi umane, provocărilor lumii şi existenței… Andrei Fischof (Israel): Traduc din română în maghiară şi ebraică... Probleme specifice există în orice traducere din oricare limbă, în oricare alta. Metafore dintr-una par caraghioase în alta. Însuşi faptul, de pildă, că în limba ebraică nu există majuscule reprezintă o îngrădire, care necesită mici trucuri pentru ca un cititor ebraic să înțeleagă acest lucru. Ori faptul că în ebraică nu există pronumele de politețe, ci doar pronumele la persoana a doua singular, reprezintă o piedică. Nu ştiu dacă orice se poate traduce, oricând. În sumar: N. Mareş, Ovidiu Pecican, Marta Petreu, George Neagoe, C. Cubleşan, Radu Ciobanu, Ion Buzaşi, Ştefan Bolea, Al. Baumgarten, Al. Jurcan, Emanuel Modoc. In memoriam Mihai Dragolea.
LUCEAFĂRUL 6 / 2016
Atrage atenția interviul intitulat „Fenomenul Chiriac sau prezumția de vinovăție”, cu prezentare de Ion Cocora: Constantin Chiriac, actorul, managerul, profesorul universitar, preşedintele (Festivalului Internațional de Teatru), directorul Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu este astăzi, în România secolului 21, un fenomen, un personaj situat undeva între realitate şi utopie… Invitat să-şi facă un autoportret („caracterizează-te singur”), Constantin Chiriac răspunde: Sunt un om incomod. Cu mine, cu colegii… Un om drept, capabil să judece corect, detaşat… M-am autoeducat să pot munci câteodată optsprezece-douăzeci de ore pe zi. De aici mi se trage voința şi capacitatea de a mă avânta în proiecte care multora pot să le pară aberante, irealizabile. Desigur, ritmul meu de viață şi exigența ce mă defineşte nu aduc întotdeauna iubire. Aduc admirație, aprecieri, respect, aduc critici, invidie, dar nu şi iubire. Din acest motiv, încerc să creez în jurul meu oaze. În sumar: Dan Cristea, Radu Voinescu, Ioan Groşan, Andreea Hedeş, Horia Gârbea, Eugen Evu, Ioan Holban, Ana Dobre, Anastasia Dumitru, Nicoleta Milea, Emil Lungeanu, Daniel Dăian, Cătălin Rădulescu, Alex Ştefănescu, Cătălin Badea-Gheracostea, Simona-Grazia Dima, Felix Nicolau, Florin Logreşteanu, Geo Vasile, Dinu Flămând, Dan Mircea Duță, D. Ungureanu, Dan Stanca, Ioana Diaconescu, Gelu Negrea, Mihai Antonescu, Adrian Costache, Iolanda Malamen.
ORIZONT 6 / 2016
Marcel Tolcea (interviu semnat de Robert Şerban): Îmi place tot mai mult îndrăzneala discretă, bazată pe viziune articulată şi mă regăsesc tot mai puțin în experimentele ce se iubesc pe ele însele. Când am încercat să mă întorc la literatura textualistă sau la semiotică, am descoperit că nu îmi mai plac deloc. Dar deloc! De fapt, fiind snob, cred că nici în tinerețe nu îmi plăceau şi, am curajul să spun acum, nici nu înțelegeam mare lucru… Încă citesc multă poezie românească şi, sincer să fiu, nu cred că poezia se poate traduce… Nu cred că pot da verdicte, dar aş crede că poezia recentă este una scrisă din stare, şi nu din starea filtrată de lecturi serioase de poezie… Altfel, întrebat dacă-i e frică de bătrânețe, răspunde: Singurul lucru de care îmi este frică este dezordinea uitării amnezice şi a nebuniei. În alte pagini: Cornel Ungureanu, Călin-Andrei Mihăilescu, Al. Budac, Cristina Chevereşan, Al. Bodog, Marian Odangiu, Adrian Botnaru, Al. Oravițan, Grațiela Benga, Ana Puşcaşu, Mircea Cărtărescu, Viorel Marineasa, Daniel Vighi, Paul Eugen Banciu, Pia Brânzeu, Radu Pavel Gheo, Al. Ruja, Ilie Gyurcsik. Andrei Pleşu (interviu semnat de Robert Şerban; apropo de bătrânețe): Sunt un om foarte ocupat. Şi când eşti foarte ocupat, nu mai eşti liber… Iisus şi cu discipolii lui ne-au învățat de toate: cum să iubim, cum să suferim, cum să murim. Niciunul nu a apucat să ne spună cum să îmbătrânim… Neajunsurile bătrâneții te determină să te concentrezi pe tine foarte mult, devii propria ta temă de reflecție şi de subzistență. Şi „Tineri poeți postdouămiişti”.
ARGEŞ 7 / 2016
Gheorghe Grigurcu: Amînată, clipa prielnică scrisului prea adesea nu mai revine, comportîndu-se aidoma unei femei jignite. Caracterul amoros al relației tale cu clipa de grație. Plus: Între realitate şi irealitate există o uşă discretă prin care treci cîteodată de mai multe ori de-a lungul unei singure zile, pur şi simplu pentru a supraviețui. Te gîndeşti la un lucru pe care l-ai făcut ca şi cum nu l-ai fi făcut sau la un lucru pe care nu l-ai făcut ca şi cum l-ai fi făcut, pur şi simplu pentru a te întoarce la tine însuți. În sumar: Mariana Şenilă-Vasiliu, N. Turtureanu, Al. Drăgănoaia, I. Vintilă Fintiş, I. Evu, Al. Jurcan, I. Toma Ionescu, Leo Butnaru, D. Aug. Doman, N. Oprea, I. Nete, Flavia Adam, Silvana Todea Depounti, Raluca Calancia, I. Popescu Sireteanu, Marin Ioniță, Florin Dochia, Amalia Elena Constantinescu, Dorina Mihai Moise, Leonid Dragomir, Marin Iancu, Aureliu Goci, Mihai Cimpoi, Adelina Sorescu, Mihai Barbu. Aurel Sibiceanu îşi continuă „Glorioşii ani ai ratării”.
ACOLADA 6 / 2016
Radu Ulmeanu, legat de colocviul dedicat tinerilor poeți la Zilele revistei Familia: Tinerii şi foarte tinerii scriitori prezentaseră ca argument al unei prezumtive superiorități faptul că ei beneficiază de avantajele internetului, în materie de modalitate de prezentare audio-video, dar mai ales în privința deschiderii către un public sau cerc mult mai larg de cititori... Domnul Nicolae Manolescu a replicat, cu deplină justificare, că acest avantaj al deschiderii nu e chiar atât de important, prin prisma faptului că internetul oferă aceste posibilități în lipsa oricărei cenzuri, în primul rând a unei cenzuri de valoare şi chiar a autocenzurii, ce are, de fapt, cea mai mare importanță. Interviu cu N. Gheran (realizat de Lucia Negoiță): Apa trece, pietrele rămân. O asemenea stâncă a fost şi va rămâne Rebreanu, deschizând căi noi de dezvoltare prozei româneşti. Experimente literare au fost şi au dispărut precum ploile de vară. În sumar: Gh. Grigurcu, Barbu Cioculescu, Alex Ştefănescu, Ioan Moldovan, C.D. Zeletin, Tudorel Urian, C. Mateescu, C. Călin, C. Trandafir, Paul Aretzu, Magda Ursachi, Isabela Vasiliu-Scraba, Ştefan Ion Ghilimescu, Remus Valeriu Georgioni, D. Aug. Doman, Pavel Şuşară, Florica Bud, Petru Romoşan, Miron Kiropol, Claudia Moscovici, N. Catanoy. Dan Culcer — „Comunismul şi țărănimea. Cazul Lăncrănjan”.
SCRIPTOR 7-8 / 2016
Leo Butnaru (interviu semnat de Tatiana Braicov): Unii exegeți... au remarcat că tipologia mea de poet şi de prozator nu se încadrează modelelor cunoscute în generația biologică din care fac parte. În fine, ei au zis că sunt un: intergeneraționist. Ei bine, în intergeneraționism poți fi calificat şi ca postmodern, nu? Plus: Lumea se află într-o modificare de paradigmă psiho-existențială, psiho-entropică, fiind, parcă, tentată să gândească în alte categorii, pe care şi le elaborează, le probează, le ajustează. Lumea experimentează şi rătăceşte, spiritul ei e unul care pune la îndoială, parcă dorind să nege ceva mai apăsat, însă se mulțumeşte, deocamdată, cu dezacordul moderat cu ziua de ieri. Versuri de Ovidiu Genaru (dublat în „Poemul desenat” de Vasilian Doboş), Oleg Carp, Dionisie Duma, Cristina Hermeziu, Adam Puslojic. Proză: Radu Negrescu-Suțu, Ioan Florin Stanciu, C. Stoiciu. Eseu: Ştefan Afloarei, Simona Modranu. Chestionar (formulat de Lucian Vasiliu) cu Th. Damian. În sumar: Ioan Holban, Elvira Sorohan, Diana Vrabie, Livia Cotorcea, Vitalie Răileanu, Vasile Iancu, Aliona Grati, C. Cubleşan, Maria Şleahtițchi, Mihaela Grădinaru, Andrei Moldovan, Al. Zub, N. Mareş, C. Coroiu, Mircea Coloşenco, Lucian-Vasile Szabo, Eugen Uricaru, Florin Faifer.
LITERE 6 / 2016
E ceva de făcut, de îndreptat, de sperat în România de azi? Se întreabă în editorial, în stil gazetăresc, directorul revistei, Tudor Cristea — şi răspunde: De la preşedintele plimbăreț se înțelege câte ceva mai mult când tace decât atunci când vorbeşte (şi gafează, ca, recent, în Bulgaria). Primul-ministru pare căzut din lună, iar miniştrii porecliți tehnocrați numără zilele de chin rămase până la încheierea neclarei lor misiuni. În vreme ce partidele adoptă expectativa — laşă, vicleană, ori numai complice. În vreme ce românii plecați din țară depăşesc trei milioane, iar copiii care cresc fără părinți, rămaşi în grija bunicilor sau a altor rude, se apropie de o jumătate de milion. Viitorul e mic şi negru. În sumar: Barbu Cioculescu, Mihai Cimpoi, Marian Popa, Iordan Datcu, Ioan Adam, Liviu Grăsoiu, Th. Codreanu, Ana Dobre, Sultana Craia, Magda Grigore, Şerban Tomşa, D. Ungureanu, N. Ionel, Florentin Popescu, Corin Bianu, Emil Lungeanu, Mihai Stan, Simona Cioculescu, V. Bardan, N. Georgescu, G. Anca, D. Aug. Doman, Radu Cange, N. Scurtu, Iulian Moreanu, Ana Andreescu.
CAIETE SILVANE 6 / 2016
Daniel Săuca: Nu mai văd, nu mai simt bucuria. Bucuria pură, adevărată. Împlinirea. Satisfacția lucrurilor bine făcute. Perfecționismul pare că a ajuns un păcat, chiar dacă trăim în zodia „procedurilor”, un mecanism orwellian ce asigură supraviețuirea unui sistem „ticăloşit” în aplicarea de reguli, în utopia robotizării sociale. Fără suflet, fără nicio „greşeală”, fără trăire, fără nicio ieşire în decor. Fără „poezie”. Un edificiu „standard”. Iconoclaştii, teroriştii, artiştii nu au ce căuta în această lume a unei exactități imposibile. Probabil de aceea unii dintre ei „prosperă” precum tabloidele la noi. Propunând alte exactități imposibile. În sumar: Viorel Mureşan, Adrian Alui Gheorghe, Imelda Chința, Viorel Tăutan, Marcel Lucaciu, Carmen Ardelean. Al. Jurcan, Silviu Buzan, Alice Micu, Augustin Mocanu, Ioan F. Pop. Cenaclul ”Silvania” şi „Primăvara Poeziei XVI”.
TOMISUL CULTURAL 7
Aprilie-iunie 2016. Ileana Mălăncioiu (interviu cu directorul revistei, Iulian Talianu): Nu mai poate cîştiga nimeni din poezie. N-ar fi însă exclus ca din asta să cîştige chiar Poezia. Fiindcă, uneori, nu autorii cei mai lăudați şi mai bine vînduți au trecut proba timpului… Vrînd-nevrînd, trebuie să acceptăm faptul că odată cu lumea se schimbă şi literatura. Cu toate acestea, trebuie să recunosc deschis că sunt şocată de textele aflate la limita pornografiei, mai ales când sunt scrise de femei… Întrebată dacă a avut regrete, remuşcări, nostalgii, Ileana Mălăncioiu răspunde: Deşi o vreme am mers din eşec în eşec, până la urmă am ajuns acolo unde trebuia. De aceea îi mulțumesc lui Dumnezeu şi pentru ce m-a ajutat să fac, şi pentru ce m-a ajutat să nu fac… În alte pagini: Petre T. Frangopol, D.R. Popescu, Ioan Holban, Ştefan Caraman, Cornel Ungureanu, Liviu Capşa, Matei Vişniec, Dimitrie Grama, Călin Gavrilaş, Alex Ştefănescu, Marta Petreu, C. Călin, Radu Dinulescu.
HYPERION 4-5-6 / 2016
George Vulturescu (interviu cu Gellu Dorian): Îi agreez pe cei care sunt scriitori şi cu faptele, care fac ceva şi pentru ceilalți. N-am aflat nici o idee a „reformatorilor“ care să nu fie pusă în mişcare, în practică de actuala conducere… N. Manolescu a fost o soluție, un zid de rezistență în aceşti ani de crize sociale şi o viață politică degradantă. De fapt, nu despre reforme e vorba, ci despre o scurgere, deversare a politicului în toate sectoarele vieții, o infestare cu practici tribale de impunere a grupurilor de presiune. Există suficiente forțe pozitive în Uniunea noastră care cred în rolul ei şi sunt capabile să reziste în viitor. Evident, cât contează votul meu voi fi alături de aceste forțe… În sumar: Daniel Corbu, Vasile Dan, Andrei Zanca, Romulus Bucur, Petruț Pârvescu, Vasile Iftime, Vasile Tudor, Radu Necşanu, Liviu Georgescu, Livia Mihai, Gh. Simon, Dan Perşa, D. Aug. Doman, C. Iftime, Ionuț Buruiană, Maria Pilchin, N. Corlat, Anatol Moraru, Nina Corcinschi, Valentin Coşereanu, V. Spiridon, Al. Cistelecan, I. Holban, Magda Ursache, Simona-Grazia Dima, Geo Vasile. Radu Voinescu – „Autobiografia ca literatură”; N. Oprea – „Debutul în original”; Ioana Diaconescu – „O percheziție domiciliară”. Interviuri Andra Rotaru cu trei tineri scriitori.