Breviar editorial
Eugenia Ţarălungă
Trei cărți noi
Articol publicat în ediția Viața Românească 9 / 2016
Învelit în propriul corp, de Denisa Duran, Editura Cartea Românescă, 2016, 63 p.
Pe cât de apropiată de poetă este ființa abia ieşită „din bebeluşenie ca un fluture din cocon”, pe atât de străin şi de prisos este, la vreun an şi ceva distanță, propriul corp, în care se îndeasă diverse forme de inducere a supraviețuirii cu orice chip. Când această cale este de fapt unică. Şi interzisă: „Aş vrea să intru în tine…/ Să-ți desfac fermoarul trupului, / să mă întind toată,/ ca într-un pat cald –/ închizându-te la loc după mine.”
Al. Cistelecan vede Învelit în propriul corp ca fiind „un volum de fişe clinice în care dragostea iluminează suferința şi – mai ales – o face şi mai ascuțită. E un jurnal corporal, un şirag de consemnări abreviate şi densifícate de o imaginație fulgurantă şi extrem de proaspătă, ținut în climatul unei seninătăți care face suferința şi mai concretă”. Luminița Corneanu distinge „contrastul, atent ținut în frâu, dintre sentimentele devastatoare – dragostea, dorul, frica, disperarea – pe care le exprimă şi sobrietatea, discreția notației, uneori în doar trei-patru versuri. Denisa Duran este o expresionistă reținută, convinsă că mai puțin înseamnă mai mult”.
Exaltare din abis. 1-15 ianuarie, de Adam Pusloji?, Editura 24:ORE, Iaşi, 2016, 154 p.
Adam de Serbia, cum îşi spune, are felul lui propriu de cădere în abis şi de exaltare, de ieşire în întâmpinare (mai ales sufixelor le iese în întâmpinare: creieros, stelos, extază ş.a.m.d.) ori de a-şi lua, pentru o vreme, rămas bun, chiar de 15 ianuarie: „Adio, dar am fost cu voi.// Mereu unit ca iarba/ cu pământul,/ cu piatra şi apele/ de Danubius albastru.// Am adus acasă, pe țărm –/ Lână de aur, blestemată/ şi înflăcărată, împreună/ cu Ovidius şi Homer.// M-am uitat la Bacovia/ acasă şi am dispărut/ cu Eminescu, creierosul/ acela al lui Stănescu mereu.”
Abisul lui Pusloji? nu este de dimensiuni medii, exaltarea lui nu este oarecare, potrivită, căldicică. Totul este epocal. Şi totuşi un poem, datat 3 ianuarie 2016, se intitulează Potrivit spus. Chiar aşa: „Recent mi-am rupt cam/ toate firele cu România,/ cu viața! Nu-mi vine să cred/ că nu vă mai văd cu ochii.// Unde, ce lume, sunteți?// Potrivit spus, mă doare/ ficatul secret şi creierul/ meu mereu public şi iute,/ fulgerător, aspru şi aprig.// În ce cârlig, Iisuse, mă vezi?// Au mai rămas ceva zile-n/ traista mea valahă? Cred/ cu drag în această veste/ şi întrebare sonoră.// Valahia mea nu-mbătrâneşte!”.
Prefața „Poet slav şi daco-mut” este semnată de Ioan Holban.
Îndreptar pentru tineret, de Anton Golopenția, Editura Enciclopedică, 2016, 254 p.
Ediție îngrijită de Sanda Golopenția şi Ruxandra Guțu Pelazza.
Bursier Rockefeller, la 25 de ani, în Germania lui Heidegger (1934-35), sociologul Anton Golopenția (1909-1951) are o încredere năucitoare în rolul tinerilor cărturari de a construi o Românie cum, de pildă, Bălcescu visase („N-am avut decât un singur cărturar mare: pe Bălcescu. El a fost vizionar aşa cum trebuie să fie cărturarul”, „Cred că am intrat în această fundătură atunci când gândul generației Bălcescu – europenizare pentru a ridica românescul –, a fost trunchiat, când mijlocul a acoperit şi a făcut uitat scopul.” ). Peste 16-17 ani, aflăm dintr-o notă a volumul că „A. G. a redactat propuneri de cercetări sociologice şi în timpul detenției”. Al detenției politice care l-a ucis, în închisoarea Văcăreşti, la două săptămâni după ce împlinise 42 de ani. În Introducere: Ochi şi gând al acestei țări, Sanda Golopenția surprinde panoramic preocupările autorului: „Propunerile (sub semnul cărora se situează major şi Îndreptar-ul), sugestiile, sau proiectele ocupă un loc important în sociologia lui A.G. în corespondența cu D. Gusti au apărut unele din propunerile înaintate de A.G. în perioada studiilor în Germania (privind organizarea seminarelor de Sociologie, un eventual Serviciu Social etc.), urmate de numeroase proiecte, planuri şi referate privind activitatea Institutului Social Român, a Fundației Culturale Regale, sau a Institutului de Cercetări Sociale din România. Proiectele elaborate de A.G. în cadrul Institutului Central de Statistică sunt practic necunoscute. Un grupaj de proiecte urmează să fie publicat în vol. III al Opere-lor complete ale lui Anton Golopenția. Aş evoca aici şi acum ultimele propuneri redactate în libertate, în septembrie 1949, de A.G., şi anume Sugestii pentru programul de guvernare al regimului viitor. Textul poate fi util comparat cu Îndreptar-ul. Revin ideile privind suprapopularea agricolă, neglijarea țărănimii, perspectiva socială a economiei, problema naționalităților. Sugestiile inovau prin adresarea către un destinatar încă inexistent, trasând linii de forță ale viitorului postcomunist, pe care evoluția ulterioară le-a confirmat”.
Pe cât de apropiată de poetă este ființa abia ieşită „din bebeluşenie ca un fluture din cocon”, pe atât de străin şi de prisos este, la vreun an şi ceva distanță, propriul corp, în care se îndeasă diverse forme de inducere a supraviețuirii cu orice chip. Când această cale este de fapt unică. Şi interzisă: „Aş vrea să intru în tine…/ Să-ți desfac fermoarul trupului, / să mă întind toată,/ ca într-un pat cald –/ închizându-te la loc după mine.”
Al. Cistelecan vede Învelit în propriul corp ca fiind „un volum de fişe clinice în care dragostea iluminează suferința şi – mai ales – o face şi mai ascuțită. E un jurnal corporal, un şirag de consemnări abreviate şi densifícate de o imaginație fulgurantă şi extrem de proaspătă, ținut în climatul unei seninătăți care face suferința şi mai concretă”. Luminița Corneanu distinge „contrastul, atent ținut în frâu, dintre sentimentele devastatoare – dragostea, dorul, frica, disperarea – pe care le exprimă şi sobrietatea, discreția notației, uneori în doar trei-patru versuri. Denisa Duran este o expresionistă reținută, convinsă că mai puțin înseamnă mai mult”.
Exaltare din abis. 1-15 ianuarie, de Adam Pusloji?, Editura 24:ORE, Iaşi, 2016, 154 p.
Adam de Serbia, cum îşi spune, are felul lui propriu de cădere în abis şi de exaltare, de ieşire în întâmpinare (mai ales sufixelor le iese în întâmpinare: creieros, stelos, extază ş.a.m.d.) ori de a-şi lua, pentru o vreme, rămas bun, chiar de 15 ianuarie: „Adio, dar am fost cu voi.// Mereu unit ca iarba/ cu pământul,/ cu piatra şi apele/ de Danubius albastru.// Am adus acasă, pe țărm –/ Lână de aur, blestemată/ şi înflăcărată, împreună/ cu Ovidius şi Homer.// M-am uitat la Bacovia/ acasă şi am dispărut/ cu Eminescu, creierosul/ acela al lui Stănescu mereu.”
Abisul lui Pusloji? nu este de dimensiuni medii, exaltarea lui nu este oarecare, potrivită, căldicică. Totul este epocal. Şi totuşi un poem, datat 3 ianuarie 2016, se intitulează Potrivit spus. Chiar aşa: „Recent mi-am rupt cam/ toate firele cu România,/ cu viața! Nu-mi vine să cred/ că nu vă mai văd cu ochii.// Unde, ce lume, sunteți?// Potrivit spus, mă doare/ ficatul secret şi creierul/ meu mereu public şi iute,/ fulgerător, aspru şi aprig.// În ce cârlig, Iisuse, mă vezi?// Au mai rămas ceva zile-n/ traista mea valahă? Cred/ cu drag în această veste/ şi întrebare sonoră.// Valahia mea nu-mbătrâneşte!”.
Prefața „Poet slav şi daco-mut” este semnată de Ioan Holban.
Îndreptar pentru tineret, de Anton Golopenția, Editura Enciclopedică, 2016, 254 p.
Ediție îngrijită de Sanda Golopenția şi Ruxandra Guțu Pelazza.
Bursier Rockefeller, la 25 de ani, în Germania lui Heidegger (1934-35), sociologul Anton Golopenția (1909-1951) are o încredere năucitoare în rolul tinerilor cărturari de a construi o Românie cum, de pildă, Bălcescu visase („N-am avut decât un singur cărturar mare: pe Bălcescu. El a fost vizionar aşa cum trebuie să fie cărturarul”, „Cred că am intrat în această fundătură atunci când gândul generației Bălcescu – europenizare pentru a ridica românescul –, a fost trunchiat, când mijlocul a acoperit şi a făcut uitat scopul.” ). Peste 16-17 ani, aflăm dintr-o notă a volumul că „A. G. a redactat propuneri de cercetări sociologice şi în timpul detenției”. Al detenției politice care l-a ucis, în închisoarea Văcăreşti, la două săptămâni după ce împlinise 42 de ani. În Introducere: Ochi şi gând al acestei țări, Sanda Golopenția surprinde panoramic preocupările autorului: „Propunerile (sub semnul cărora se situează major şi Îndreptar-ul), sugestiile, sau proiectele ocupă un loc important în sociologia lui A.G. în corespondența cu D. Gusti au apărut unele din propunerile înaintate de A.G. în perioada studiilor în Germania (privind organizarea seminarelor de Sociologie, un eventual Serviciu Social etc.), urmate de numeroase proiecte, planuri şi referate privind activitatea Institutului Social Român, a Fundației Culturale Regale, sau a Institutului de Cercetări Sociale din România. Proiectele elaborate de A.G. în cadrul Institutului Central de Statistică sunt practic necunoscute. Un grupaj de proiecte urmează să fie publicat în vol. III al Opere-lor complete ale lui Anton Golopenția. Aş evoca aici şi acum ultimele propuneri redactate în libertate, în septembrie 1949, de A.G., şi anume Sugestii pentru programul de guvernare al regimului viitor. Textul poate fi util comparat cu Îndreptar-ul. Revin ideile privind suprapopularea agricolă, neglijarea țărănimii, perspectiva socială a economiei, problema naționalităților. Sugestiile inovau prin adresarea către un destinatar încă inexistent, trasând linii de forță ale viitorului postcomunist, pe care evoluția ulterioară le-a confirmat”.