Miscellanea
I. Z.
POETUL GEORGE ȚĂRNEA ARE STATUIE
Articol publicat în ediția Viața Românească 3-4 / 2009
De bronz. În ziua de 14 noiembrie 2008, în Parcul Mircea cel Bătrân, din centrul municipiului Râmnicu Vâlcea, pe locul unde s-a aflat mai demult monumentul voievodului Constantin Brâncoveanu, s-a dezvelit impunătoarea statuie de bronz a poetului George Țărnea, la cinci ani de la mutarea sa în ceruri. Operă a sculptorului Sergiu Sălişte, statuia îl înfățişază pe baladist în mărime naturală, îmbrăcat în costum de bronz, cu cravată de bronz, cu picioarele statornic sprijinite pe soclul de marmură roşie, cu o mână în buzunar, arătând mai degrabă a preşedinte american sau diplomat de carieră. Doar ipotetica privire a ochilor săi de bronz, cu bătaie lungă spre Valea Luncavățului şi Pădurea Cotoşmanului, unde a copilărit prototipul uman al statuii, ar putea sugera că e vorba de un poet pitoresc din Râmnicu Vâlcea. De altfel presa locală, n-a scăpat momentul să consemneze măreția evenimentului: “De aici, de pe locul voievodului martir, chipul semeț al poetului nemuritor George Țărnea scrutează înălțimile azurii ale Râmnicului”. Iar când avalanşa pravoslavnică s-a pornit, e greu s-o mai oprească cineva: “Versul său incandescent, cu mlăduiri artistice speciale, îl face pe George Țărnea cel mai mare poet şi cântăreț al timpului său”.
La festivitatea de dezvelire a monumentului au fost prezenți Mugur Isărescu – Guvernatorul BNR şi văr al poetului, Ion Câlea – preşedintele Consiliului Județean Vâlcea, Mircia Gutău – primarul municipiului, scriitorii Petre Tănăsoaica şi George Stanca, prieteni de tinerețe boemă ai lui George Țărnea, unul din fiii “marelui dispărut”, “nume simbol în peisajul literaturii române contemporane”, dar nici un reprezentant oficial al breslei scriitorilor. Din păcate, poetul devenit statuie a lăsat puține urme în dicționare şi istorii literare, nefiind prezent \n Istoria critică a literaturii române, nici măcar la indicele de autori, ca şi cum n-ar fi existat niciodată. Dar asta are mai puțină importanță în imaginația slăvitorilor locului, pentru care prezența lui George Țărnea în urbanistica Râmnicului este mai prestigioasă decât părerea exigentului critic Nicolae Manolescu: “poetul este tot mai prezent şi apreciat în câmpul literelor româneşti; este prezent în urbanistica Râmnicului. El este un mare poet, un stâlp de rezistență al creației literare contemporane”..
Cu regretul că poeții Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu şi alți mari scriitori contemporani, retraşi prea devreme în istorie, n-au avut privilegiul să fie rudenii cu guvernatorul BNR, pentru a avea şi ei monumentele lor în centrele localităților natale, fie cât de modeste, vom da un citat semnificativ din volumul Literatura română contemporană. Promoția 70, în care regretatul Laurențiu Ulici aşază statuia de bronz a poetului Țărnea pe un soclu mai temeinic decât cel de marmură: “Un risipitor este GEORGE ȚåRNEA (n. 1945), autor de poezie adevărată dar şi de discursuri declamativ prolixe, de fermecătoare miniaturi baladesc-elegiace dar şi de sforăitor-redundante aglomerări lexicale, ştiind să găsească ocazia de grație poetică dar şi să înnegrească hârtia cu valuri de versuri ocazionale; disponibil pentru orice solicitare, răspunzând prompt “comenzii sociale” însă lăsând deschis şi ochiul care priveşte înăuntru, simțindu-se bine în serviciu comandat dar şi în serviciul propriei sensibilități, poetul e un bun mânuitor de cuvinte, muzical, grațios şi inventiv de foarte multe ori…” (Z.I.)
La festivitatea de dezvelire a monumentului au fost prezenți Mugur Isărescu – Guvernatorul BNR şi văr al poetului, Ion Câlea – preşedintele Consiliului Județean Vâlcea, Mircia Gutău – primarul municipiului, scriitorii Petre Tănăsoaica şi George Stanca, prieteni de tinerețe boemă ai lui George Țărnea, unul din fiii “marelui dispărut”, “nume simbol în peisajul literaturii române contemporane”, dar nici un reprezentant oficial al breslei scriitorilor. Din păcate, poetul devenit statuie a lăsat puține urme în dicționare şi istorii literare, nefiind prezent \n Istoria critică a literaturii române, nici măcar la indicele de autori, ca şi cum n-ar fi existat niciodată. Dar asta are mai puțină importanță în imaginația slăvitorilor locului, pentru care prezența lui George Țărnea în urbanistica Râmnicului este mai prestigioasă decât părerea exigentului critic Nicolae Manolescu: “poetul este tot mai prezent şi apreciat în câmpul literelor româneşti; este prezent în urbanistica Râmnicului. El este un mare poet, un stâlp de rezistență al creației literare contemporane”..
Cu regretul că poeții Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu şi alți mari scriitori contemporani, retraşi prea devreme în istorie, n-au avut privilegiul să fie rudenii cu guvernatorul BNR, pentru a avea şi ei monumentele lor în centrele localităților natale, fie cât de modeste, vom da un citat semnificativ din volumul Literatura română contemporană. Promoția 70, în care regretatul Laurențiu Ulici aşază statuia de bronz a poetului Țărnea pe un soclu mai temeinic decât cel de marmură: “Un risipitor este GEORGE ȚåRNEA (n. 1945), autor de poezie adevărată dar şi de discursuri declamativ prolixe, de fermecătoare miniaturi baladesc-elegiace dar şi de sforăitor-redundante aglomerări lexicale, ştiind să găsească ocazia de grație poetică dar şi să înnegrească hârtia cu valuri de versuri ocazionale; disponibil pentru orice solicitare, răspunzând prompt “comenzii sociale” însă lăsând deschis şi ochiul care priveşte înăuntru, simțindu-se bine în serviciu comandat dar şi în serviciul propriei sensibilități, poetul e un bun mânuitor de cuvinte, muzical, grațios şi inventiv de foarte multe ori…” (Z.I.)