Miscellanea
I. Z.
ALBUMUL PE CARE POEZIA ÎL MERITA
Articol publicat în ediția Viața Românească 6-7 / 2009
Nu am fost la evenimentul elitist de la Iasi, din zilele de 29 noiembrie – 1 decembrie 2008, anumit atât de altfel Prima petrecere cu poezie, prieteni si…trufe de ciocolata, dar am în fata albumul senzational scos de editura Eis Art-Academia de Poezie Iasi, care depune marturie ca acolo s-a întâmplat ceva cu adevarat iesit din comun: o întâlnire între poeti de valoare si un public avid de poezie, care ar trebui sa fie cel mai firesc lucru din lume ( într-o tara normala si într-o lume normala, desigur), dar în urma careia toti au avut sentimentul, scriitori, public, ziaristi, ca s-a întâmplat ceva epocal. Aceasta exceptie literara, întâmplata în contextual general în care poezia cauta febril solutii sa-si recupereze publicul pierdut de însingurarea fragmentatului discurs modernist, are în spate un personaj într-adevar exceptional, “omul de afaceri amator si visatorul profesionist” Emil Stratan, care a înteles ca banii au valoare doar daca o parte din ei sunt investiti în fapte cu un capat în cer.
Am citit la vremea respectiva ceea ce scriitorii au povestit în jurnale despre “petrecerea de la Iasi”: “ un festival de poezie ca în visurile mele de adolescent” (Alex stefanescu, prefatatorul albumului); “cel mai important eveniment cultural al anului” (Bogdan Cretu); “una dintre putinele initiative notabile, din ultimele doua decenii, de a reda Iasilor nobletea lor de odinioara” (Valeriu Gherghel); “instituirea unei comuniuni spirituale dincolo de cotidian si de conjunctura”, “o atmosfera de zile mari, o convivialitate reconfortanta, o organizare fara cusur” (Al. Calinescu); “una dintre cele mai frumoase sarbatori ale poeziei române” (Lucian Vasilescu); “Este cel mai bun/tare festival de poezie din România” (Mihail Galatanu); “primul turnir literar din România” etc, etc. Albumul pe care îl am în fata, o bijuterie tipografica prin modul cum e conceput, pe care poezia noastra îl merita demult, acopera cu imagini vii si spectaculoase, versuri pe masura si secvente din marturisirile calde ale participantilor, acest fapt artistic prezentat de presa în termeni sperlativi.
Dar ce e cu “trufele de ciocolata” din denumirea insolita a evenimentului si albumului însotitor? Ne lamureste cu promptitudine eruditia poetica a lui Serban Foarta, unul dintre participanti: trufa (fr. truffe) – “tubercul subteran al unor ciuperci, pretuite în gastronomie”. Când trufele sunt de ciocolata, ajung delicatese ale desertului, trimitând la latinescul trufa – trufie, cu rezonanta poetica în turcescul trufanda. Toate aceste conotatii multiple au fost acoperite de “petrecerea cu poezie” de la Iasi, iar albumul care finalizeaza evenimentul, ridicându-l la rang bibliofil, le ilustreaza cu imagini extrem de semnificative: opt poeti de prima marime ai literaturii române contemporane, din promotiile 60, 70, 80 si 90 solidarizându-se în gesturi dialogale cu noua poeti tineri din valul douamiist, pe care i-au invitat sa se confrunte într-un turnir de recitaluri poetice, timp de trei zile, în sali întesate de lume, o confruntare simbolica desigur din care a avut de cîstigat, în primul r~nd, publicul iubitor de poezie. Pe de alta parte, a fost si unul din putinele prilejuri publice în care generatiile succesive ale literaturii române au oferit imaginea unei solidaritati reconfortante, de continuitate a unui mesaj valoric întemeietor de cultura majora, împotriva cliseului conform caruia ultima generatie se afirma prin negarea si demolarea celor precedente.
Instantanee extrem de expresive din album surprind secvente din prima seara a turnirului, asezata sub tutela spirituala a lui Mihai Ursachi, în care au recitat tinerii poeti Andra Rotaru, Constantin Acosmei, Stefan Manasia, Dan Coman, Radu Vancu, Vasile Leac, Claudiu Komartin, Adrian Suciu, Teodor Duna, prezentati elocvent de seniorii Ileana Malancioiu, Emil Brumaru, serban Foarta, Ion Muresan, Eugen Suciu, Ioan Es. Pop, Lucian Vasilescu, Mihail Galatanu, ca într-o transmitere simbolica de stafeta literara generationista. În a doua seara, tutelata de spiritual lui Nichita Stanescu, au recitat cei opt poeti consacrati, prezentati cu verva-i binecunoscuta de criticul Alex. Stefanescu, iar în a treia seara, pusa sub semnul tutelar al lui George Bacovia, poetilor Ion Muresan si Constantin Acosmei li s-au înmânat cele doua premii ale turnirului, acordate de un juriu format din Al. Calinescu (presedinte), Daniel Cristea-Enache, Ioan Grosan (“un clasic în viata” – cum îl prezinta Alex. Stefanescu, în prefata albumului), Dan-Silviu Boerescu, Antonio Patras, Bogdan Cretu si Cosmin Ciotlos. Pe lânga invitatii speciali, Alex Stefanescu, Simona Popescu si Anca Mizumschi, sau prezentele discrete ale poetilor Liviu Antonesei si Lucian Vasiliu, au cântat admirabil Augustin Fratila, Mircea Tiberian si Liviu Butoi, s-au lasat carti ale scriitorilor Anca Mizumschi, Serban Foarta si Tudor Topa, în dialog cu Iolanda Malamen, s-a jucat piesa de teatru “Ultima idila a lui Sebastian”, cu actorii Rodica Mandache si Marius Manole, au fost prezentate lucrari senzationale de plastica ale artistului Ilie Boca, inspirate de versurile lui George Bacovia si Nichita Stanescu.
Albumul dedicat evenimentului de la Iasi acopera cu generozitate tematica si ingeniozitate grafica cele trei zile dense de cultura si spiritualitate, oferind atât instantanee sugestive care surprind participantii în cele mai expresive contexte, cât si esantioane din versurile si marturisirile lor, ca spectaculosul volum sa se încheie cu un substantial dosar de presa, incluzând interviurile celor opt perechi de poeti, publicate de Rozana Mihalache si Constantin Stan, în revista Luceafarul, interviuri cu Emil Stratan, substantiale comentarii aparute în România literara, Ziarul de Duminica, Ziua, Unu si în presa locala, sub semnaturi prestigioase, Daniel Cristea-Enache, Iolanda Malamen, Bogdan Cretu, Valeriu Gherghel, Alexandru Calinescu, Dan Mircea Cipariu s.a. Trofeele au fost realizate de sculptorii Vlad Ciobanu (Bucuresti) si Radu Ciobanu (Satu Mare), iar recitalurile de poezie si muzica, lansarile de carte si vernisajele au avut loc în Aula BCU si Aula UMF Iasi, în colaborare cu Muzeul Literaturii Române Bucuresti (Ioan Cristescu, “consulul general al… petrecerii”). Sunt multe întâlniri literare în România, în clipa de fata, aproape fiecare judet al tarii organizând diverse festivaluri, dar ceea ce s-a întâmplat la Iasi – si albumul o dovedeste cu prisosinta – pare un fapt poetic total, iesit din rutina culturii de masa, un posibil model de exemplaritate al întâlnirii între valoarea creatorilor cu profesionalismul punerii lor în lumina cea mai favorabila. (Z.I.)
Un profesionist de presa la revista Arges. Venirea prozatorului optzecist Dumitru Augustin Doman la conducerea revistei literare Arges, în calitate de redactor-sef, de câteva luni încoace, a trasformat publicatia pitesteana într-una dintre cele mai vizibile tribune ale profesionalismului, într-un climat literar în care libertatea de expresie a adus pe piata o avalansa de gazete iesite din matca, în toate provinciile României, care seamana mai degraba cu aluviunile namoloase pe care le rostogoleste peste tarmuri un torent primavaratic, dupa topirea zapezilor. Prezent în librarii cu o carte cuceritoare, Moartea noastra cea de toate zilele, la frontiera dintre proza, filosofie si imn asirobabilonian, prozatorul Dumitru Augustin Doman are în spate si o remarcabila experienta de presa, exersata de-a lungul anilor la Evenimentul zilei, dar si la alte furnale duduitoare de stiri incendiare. Din aceasta arena a competitiei deschise, scriitorul jurnalist a retinut pentru revista literara Arges necesitatea unui mod de prezentare atractiv, astfel ca imediat dupa ce a preluat publicatia, aceasta si-a schimbat înfatisarea, abandonând anodina salopeta tabloidizanta pentru vesminte sarbatoresti, care o particularizeaza între prezentele culturale de calitate. Titluri mari, subtitluri care sifoneaza masivitatea unui text, paginatie aerisita cu imagini functionale, citate rezumative pe manseta paginii, toate acestea la un loc atrag atentia cititorului spre cîteva compartimente tematice, constante de la un numar la altul, ca si manunchiul semnaturilor de prestigiu, dând sentimementul ca te afli în fata unei publicatii care stie ce vrea, cu miza si bataie lunga în câmpul literaturii actuale. Pe lînga semnaturile de prestigiu ale lui Serban Foarta, Luca Pitu, Leo Butnaru, Stefan Ion Ghilimescu, dublate de scriitorii locului sau colaboratorii permanenti, Jean Dumitascu (directorul Centrului Cultural Pitesti), Nicolae Turtureau, Aurel Sibiceanu, Dumitru Ungureanu, Petru Ursache, Flori Balanescu, Liviu Ion Stoiciu, Marin Ionita s.a., centrul de greutate al fiecarui numar s-a mutat odata cu preluarea Argesului de catre prozatorul Doman pe interviul amplu, realizat de acesta sub genericul Optzecismul vazut din interior, cu scriitori aflati la apogeul maturitatii creatoare, când îsi pot evalua destinul, al lor si al generatiei, Gellu Dorian, Viorel Padina, Nichita Danilov, Adrian Alui Gheorghe, George Vulturescu, demers dublat de spatii ample acordate creatiei de ultima ora ale celor intervievati, dar si de un eseu substantial semnat de Mircea Barsila si dedicat acelorasi protagonisti. Alte doua pagini ale fiecarui numar din Arges îl pun în valoare pe Augustin Doman ca atent observator al Spectacolului literaturii contemporane, într-un spatiu publicistic viu, “jucat” din copertile cartilor nou aparute, textele foarte expresive de prezentare, cu selectii reprezentative din paginile lor. Meseriasul de presa este dublat si de calitati umane invidiabile: când un colaborator incomod a trimis la revista un text care continea o referire nedreapta la activitatea sa, redactorul sef Dumitru Augustin Doman a avut deferenta sa selecteze citatul cel mai contondent care îl viza si sa-l expuna pe manseta revistei. Într-un cuvânt, Dumitru Augustin Doman este nu doar un prozator valoros, ci si un om de presa pe care orice revista culturala a tarii si l-ar dori între relansatorii ei. (Z.I.)
Am citit la vremea respectiva ceea ce scriitorii au povestit în jurnale despre “petrecerea de la Iasi”: “ un festival de poezie ca în visurile mele de adolescent” (Alex stefanescu, prefatatorul albumului); “cel mai important eveniment cultural al anului” (Bogdan Cretu); “una dintre putinele initiative notabile, din ultimele doua decenii, de a reda Iasilor nobletea lor de odinioara” (Valeriu Gherghel); “instituirea unei comuniuni spirituale dincolo de cotidian si de conjunctura”, “o atmosfera de zile mari, o convivialitate reconfortanta, o organizare fara cusur” (Al. Calinescu); “una dintre cele mai frumoase sarbatori ale poeziei române” (Lucian Vasilescu); “Este cel mai bun/tare festival de poezie din România” (Mihail Galatanu); “primul turnir literar din România” etc, etc. Albumul pe care îl am în fata, o bijuterie tipografica prin modul cum e conceput, pe care poezia noastra îl merita demult, acopera cu imagini vii si spectaculoase, versuri pe masura si secvente din marturisirile calde ale participantilor, acest fapt artistic prezentat de presa în termeni sperlativi.
Dar ce e cu “trufele de ciocolata” din denumirea insolita a evenimentului si albumului însotitor? Ne lamureste cu promptitudine eruditia poetica a lui Serban Foarta, unul dintre participanti: trufa (fr. truffe) – “tubercul subteran al unor ciuperci, pretuite în gastronomie”. Când trufele sunt de ciocolata, ajung delicatese ale desertului, trimitând la latinescul trufa – trufie, cu rezonanta poetica în turcescul trufanda. Toate aceste conotatii multiple au fost acoperite de “petrecerea cu poezie” de la Iasi, iar albumul care finalizeaza evenimentul, ridicându-l la rang bibliofil, le ilustreaza cu imagini extrem de semnificative: opt poeti de prima marime ai literaturii române contemporane, din promotiile 60, 70, 80 si 90 solidarizându-se în gesturi dialogale cu noua poeti tineri din valul douamiist, pe care i-au invitat sa se confrunte într-un turnir de recitaluri poetice, timp de trei zile, în sali întesate de lume, o confruntare simbolica desigur din care a avut de cîstigat, în primul r~nd, publicul iubitor de poezie. Pe de alta parte, a fost si unul din putinele prilejuri publice în care generatiile succesive ale literaturii române au oferit imaginea unei solidaritati reconfortante, de continuitate a unui mesaj valoric întemeietor de cultura majora, împotriva cliseului conform caruia ultima generatie se afirma prin negarea si demolarea celor precedente.
Instantanee extrem de expresive din album surprind secvente din prima seara a turnirului, asezata sub tutela spirituala a lui Mihai Ursachi, în care au recitat tinerii poeti Andra Rotaru, Constantin Acosmei, Stefan Manasia, Dan Coman, Radu Vancu, Vasile Leac, Claudiu Komartin, Adrian Suciu, Teodor Duna, prezentati elocvent de seniorii Ileana Malancioiu, Emil Brumaru, serban Foarta, Ion Muresan, Eugen Suciu, Ioan Es. Pop, Lucian Vasilescu, Mihail Galatanu, ca într-o transmitere simbolica de stafeta literara generationista. În a doua seara, tutelata de spiritual lui Nichita Stanescu, au recitat cei opt poeti consacrati, prezentati cu verva-i binecunoscuta de criticul Alex. Stefanescu, iar în a treia seara, pusa sub semnul tutelar al lui George Bacovia, poetilor Ion Muresan si Constantin Acosmei li s-au înmânat cele doua premii ale turnirului, acordate de un juriu format din Al. Calinescu (presedinte), Daniel Cristea-Enache, Ioan Grosan (“un clasic în viata” – cum îl prezinta Alex. Stefanescu, în prefata albumului), Dan-Silviu Boerescu, Antonio Patras, Bogdan Cretu si Cosmin Ciotlos. Pe lânga invitatii speciali, Alex Stefanescu, Simona Popescu si Anca Mizumschi, sau prezentele discrete ale poetilor Liviu Antonesei si Lucian Vasiliu, au cântat admirabil Augustin Fratila, Mircea Tiberian si Liviu Butoi, s-au lasat carti ale scriitorilor Anca Mizumschi, Serban Foarta si Tudor Topa, în dialog cu Iolanda Malamen, s-a jucat piesa de teatru “Ultima idila a lui Sebastian”, cu actorii Rodica Mandache si Marius Manole, au fost prezentate lucrari senzationale de plastica ale artistului Ilie Boca, inspirate de versurile lui George Bacovia si Nichita Stanescu.
Albumul dedicat evenimentului de la Iasi acopera cu generozitate tematica si ingeniozitate grafica cele trei zile dense de cultura si spiritualitate, oferind atât instantanee sugestive care surprind participantii în cele mai expresive contexte, cât si esantioane din versurile si marturisirile lor, ca spectaculosul volum sa se încheie cu un substantial dosar de presa, incluzând interviurile celor opt perechi de poeti, publicate de Rozana Mihalache si Constantin Stan, în revista Luceafarul, interviuri cu Emil Stratan, substantiale comentarii aparute în România literara, Ziarul de Duminica, Ziua, Unu si în presa locala, sub semnaturi prestigioase, Daniel Cristea-Enache, Iolanda Malamen, Bogdan Cretu, Valeriu Gherghel, Alexandru Calinescu, Dan Mircea Cipariu s.a. Trofeele au fost realizate de sculptorii Vlad Ciobanu (Bucuresti) si Radu Ciobanu (Satu Mare), iar recitalurile de poezie si muzica, lansarile de carte si vernisajele au avut loc în Aula BCU si Aula UMF Iasi, în colaborare cu Muzeul Literaturii Române Bucuresti (Ioan Cristescu, “consulul general al… petrecerii”). Sunt multe întâlniri literare în România, în clipa de fata, aproape fiecare judet al tarii organizând diverse festivaluri, dar ceea ce s-a întâmplat la Iasi – si albumul o dovedeste cu prisosinta – pare un fapt poetic total, iesit din rutina culturii de masa, un posibil model de exemplaritate al întâlnirii între valoarea creatorilor cu profesionalismul punerii lor în lumina cea mai favorabila. (Z.I.)
Un profesionist de presa la revista Arges. Venirea prozatorului optzecist Dumitru Augustin Doman la conducerea revistei literare Arges, în calitate de redactor-sef, de câteva luni încoace, a trasformat publicatia pitesteana într-una dintre cele mai vizibile tribune ale profesionalismului, într-un climat literar în care libertatea de expresie a adus pe piata o avalansa de gazete iesite din matca, în toate provinciile României, care seamana mai degraba cu aluviunile namoloase pe care le rostogoleste peste tarmuri un torent primavaratic, dupa topirea zapezilor. Prezent în librarii cu o carte cuceritoare, Moartea noastra cea de toate zilele, la frontiera dintre proza, filosofie si imn asirobabilonian, prozatorul Dumitru Augustin Doman are în spate si o remarcabila experienta de presa, exersata de-a lungul anilor la Evenimentul zilei, dar si la alte furnale duduitoare de stiri incendiare. Din aceasta arena a competitiei deschise, scriitorul jurnalist a retinut pentru revista literara Arges necesitatea unui mod de prezentare atractiv, astfel ca imediat dupa ce a preluat publicatia, aceasta si-a schimbat înfatisarea, abandonând anodina salopeta tabloidizanta pentru vesminte sarbatoresti, care o particularizeaza între prezentele culturale de calitate. Titluri mari, subtitluri care sifoneaza masivitatea unui text, paginatie aerisita cu imagini functionale, citate rezumative pe manseta paginii, toate acestea la un loc atrag atentia cititorului spre cîteva compartimente tematice, constante de la un numar la altul, ca si manunchiul semnaturilor de prestigiu, dând sentimementul ca te afli în fata unei publicatii care stie ce vrea, cu miza si bataie lunga în câmpul literaturii actuale. Pe lînga semnaturile de prestigiu ale lui Serban Foarta, Luca Pitu, Leo Butnaru, Stefan Ion Ghilimescu, dublate de scriitorii locului sau colaboratorii permanenti, Jean Dumitascu (directorul Centrului Cultural Pitesti), Nicolae Turtureau, Aurel Sibiceanu, Dumitru Ungureanu, Petru Ursache, Flori Balanescu, Liviu Ion Stoiciu, Marin Ionita s.a., centrul de greutate al fiecarui numar s-a mutat odata cu preluarea Argesului de catre prozatorul Doman pe interviul amplu, realizat de acesta sub genericul Optzecismul vazut din interior, cu scriitori aflati la apogeul maturitatii creatoare, când îsi pot evalua destinul, al lor si al generatiei, Gellu Dorian, Viorel Padina, Nichita Danilov, Adrian Alui Gheorghe, George Vulturescu, demers dublat de spatii ample acordate creatiei de ultima ora ale celor intervievati, dar si de un eseu substantial semnat de Mircea Barsila si dedicat acelorasi protagonisti. Alte doua pagini ale fiecarui numar din Arges îl pun în valoare pe Augustin Doman ca atent observator al Spectacolului literaturii contemporane, într-un spatiu publicistic viu, “jucat” din copertile cartilor nou aparute, textele foarte expresive de prezentare, cu selectii reprezentative din paginile lor. Meseriasul de presa este dublat si de calitati umane invidiabile: când un colaborator incomod a trimis la revista un text care continea o referire nedreapta la activitatea sa, redactorul sef Dumitru Augustin Doman a avut deferenta sa selecteze citatul cel mai contondent care îl viza si sa-l expuna pe manseta revistei. Într-un cuvânt, Dumitru Augustin Doman este nu doar un prozator valoros, ci si un om de presa pe care orice revista culturala a tarii si l-ar dori între relansatorii ei. (Z.I.)