MANUSCRISUL UNEI VERI FIERBINȚI

Căldură mare!
Nu pot să scriu
Mă învârt de colo colo
Prin cameră
Nu îmi găsesc locul
Urletele din bloc
Mă fac să cred
Că a început un meci important
Beau dintr-o sticlă de plastic
Pe care o umplu continuu
(De ce cred unii că poeții
se adapă din apa cerului?)
Despic firul în patru
Caut argumente pro şi contra
Sudui împotriva Sudului
Complotez împotriva Nordului
Ascult Doors Morrison Hotel
Caseta e veche scârțâie fâşâie
Se dă de ceasul morții
Întind mâinile amândouă
Apropiindu-le una de alta
Două drumuri întrerupte prea devreme
Ce coincidență fericită
Cu Viețile paralele ale lui Plutarh
Până la urmă un love story ca toate celelalte
(O iubire recondiționată
e ca o haină dată la curățat)
Mă adâncesc într-o direcție
Ca apoi să renunț
desenez un cap mare pătrat
(Nu e al meu)
Şi o cutie mare în care îl aşez
Ca să nu tulbur liniştea celorlalte capete pătrate
Nu e exclus să-mi organizez mai eficient viitorul
Aş vrea să petrec restul vieții
Pe o insulă pustie
Oaspete la papuaşii din Noua Guinee
Preliterați dar neîntrecuți vânători
Privesc cu interes
Destinul science fiction al planetei
Soarele se apropie tot mai mult de Pământ
De atâta căldură Pământul se va topi
Ca o păpuşă de plastilină
Fărâmițându-se treptat
În mâinile copilului neştiutor şi speriat
Unde e trestia gânditoare a lui Pascal?
Omul egal de la natură al lui Rousseau?
La noi totul îi e scris dinainte bietului creştin
Nici un metru la dreapta
Nici unul la stânga
Nici o şansă să pleci din astă lume
Fără să te vaiete satul cartierul
Să te înregistrezi la Pompe funebre
Să te ştergi din registrul Administrației financiare
Pocăieşte-te Iisus va veni scrie într-o stație de tramvai
Un binevoitor îți va confecționa un testament
Moştenitorii îți vor vinde manuscrisele şi cărțile la kilogram
Nici un sfanț în plus sau în minus
Nici o şansă să câştige
Nici de data asta România