Cronica literară
Călin Stănculescu

PANORAMA CINEMATOGRAFULUI EUROPEAN

Articol publicat în ediția Viața Românească 8-9 / 2009

Între polarizare şi noi valuri de tineri cineaşti

În interiorul cinematografiilor europene, şi nu numai, se observă la nivelul anului trecut o interesantă polarizare ce distinge maxiproiectele realizate cu megabugete şi producțiile realizate cu finanțări microscopice, dar cu prezențe impresionante fie la nivelul festivalurilor internaționale, fie cu succese de public incontestabile. Cele mai multe cinematografii europene şi dintre aces­tea nu exceptăm fireşte țara noastră cunosc aseme­nea tendințe excen­tri­ce, dar în acelaşi timp marchează şi o „globalizare”, deocamdată discretă la nivelul coproducțiilor internațio­nale. Acest din urmă aspect poate fi exemplificat şi prin faptul că Pedro Almodovar produce filme semnate de Woody Allen, că regizorul coreean Bong Joon-ho filmează „Tokyo”, că Johnny Hallyday turnează la Hong Kong, că Fanny Ardant, muza lui Truffaut şi-a ales Româ­nia pentru a turna filmul de debut ca regizoare, că Radu Mihăileanu ne va pro­pune o come­die intercontinentală, care se petrece şi în Rusia. Vom trece ra­pid în revistă producția câtorva importante țări europene, adăugând la final câteva date statistice menite să le evalueze prezentul şi, mai ales, pentru ama­torii de comparații. Dacă le veți face nu veți fi lipsiți de interesante surprize.

ANGLIA. Cinematografia britanică se sprijină în continuare pe canalele de televiziune pentru majoritatea producțiilor sale, deşi veniturile din publicitate au cunoscut o severă diminuare – cu circa 160 de milioane de euro. Channel 4 va propune o interesantă trilogie polițistă „Red Riding” realizată după romanele semnate de David Peace şi regizate de Julian Jarrold, James Marsh şi Anand Tucker. Mulți cineaşti cunoscuți şi de cinefilii români şi-au continuat filmografiile cu „Looking for Eric”, în cazul lui Ken Loach, cu „Furia” în cazul lui Sally Potter, cu „Bronson” în cazul lui Nicolas Winding. În cadrul procesului de raționalizare a producției firma Pathe a închis divizia de distribuție transferând-o firmei Warner UK, argumentele ținând de perspectivele eliminării DVD-urilor de pe piață în favoarea produselor numerice.
Număr de bilete vândute – 164,2 milioane, filme naționale – 31% din distribuția totală, filme produse – 111, număr de ecrane – 3610.

AUSTRIA. În 2008 filmul „Falsificatorii” a primit premiul Oscar pentru cel mai bun film străin, regia Stefan Ruzowitzky. Cu 35 de premiere naționale,ponderea a crescut la 6 procente de piață.Fondurile destinate cinematografiei acestei mici țări au crescut pentru anul curent şi pentru 2010 de la 11,6 la 18,6 milioane de euro. Dar şi aici filmele cele mai bune n-au avut succes de public, una dintre cele mai bune pelicule remarcate de critici „March” de Klaus Handl n-a avut decât 4000 de spectatori. Promisiunile pentru viitor țin de nume consacrate precum Ulrich Seidel care lucrează la documentarul „In the basement” sau Michael Haneke, ce va semna filmul istoric „Panglica albă”. Banii rămân problema vitală a cinematografului austriac mai ales că televiziunea națională ORF este plină de datorii şi, se pare, va renunța la onorantul titlu de coproducător al cinematografiei. Consecințele pot fi dezastruoase pe orice termen ar fi evaluate.
Număr de bilete vândute – 15,6 milioane, filme naționale – 8 %, filme produse – 30, număr de ecrane – 579.

BELGIA . În partea flamandă filmul „Loft” a bătut toate recordurile de audiență-1,1 milioane de spectatori la o populație de 6 milioane de locuitori. Regia – Erik Van Looy. VAF – Centrul cinematografului flamand, director Pierre Druot finanțează în egală măsură cinematograful comercial şi cel de autor. În partea francofonă a fost terminat filmul cu cel mai mare buget din istorie – 33 de milioane de euro- „Mr. Nobody”, în regia lui Jaco Van Dormael. O nouă structură „Cineaştii asociați” permite realizarea a două lungmetraje pe an, cu un buget de maximum 200 000 de euro fiecare.Este şi acest lucru o formă de luptă pentru apărarea drepturilor de a face film.Primele producții de acest gen sunt „Get Born” de Nicole Palo şi „Mincinosul” de Tom Geens.
Număr de bilete vândute – 21,2 milioane, filme naționale – 10 %,filme produse – 39, număr de ecrane – 513.

ELVEȚIA. În decembrie trecut câteva voturi au lipsit ca sprijinul de stat pentru producția cinematografică națională să fie mărit. Deşi între anii 2000 şi 2008 ajutorul de stat a crescut de la 14,5 la 30 de milioane de euro, în prezent politicienii sunt insensibili la succesele cinematografiei din țara cantoanelor. „Home” de Ursula Meier, care a fost prezentat şi la Bucureşti la Festivalul Filmului European, „Fortăreața” de Fernand Melgar sunt doar două dintre filmele ce au contribuit la sporirea audienței, apropiind-o de anii ,70 când triumfau filmele semnate de Tanner sau Goretta. Este vorba de audiența la filmele autohtone, fiindcă audiența generală pare a fi într-o continuă degringoladă – 1,6 milioane de spectatori în 2006, 800 000 în 2007, 400.000 – anul trecut. Şi aici s-au tras semnale de alarmă vizând cineaşti mediocri care primesc automat ajutoare fără impunitate fiscală , rolul televiziunii care subvenționează filmul dar nu are o emisiune de cultură cinematografică. Elveția nu mai este o țară în afara Europei, o citadelă desprinsă de realitățile economice generale.
Număr de bilete vândute –14,692 milioane, filme naționale – 4 %, filme produse – 40, număr de ecrane – 570.

FRANȚA. Criza economică a ocolit până acum țara inventatorilor cine­matografului. Un triumf istoric de audiență al filmului „Bienvenue chez les Chétis” de şi cu Dany Boon, Oscarul de interpretare pentru Marion Co­tillard, în „La Mome”,- Palme d’Or pentru Laurent Cantet pentru „Entre les murs” sunt câteva din marile victorii ale cinematografiei franceze, fără a mai adăuga faptul că ponderea cinematografiei naționale pe ansamblul pieței este de 46%. Şi anul 2009 se anunță plin de promisiuni. Nume consacrate sau de­butanți se pregătesc pentru noi întâlniri cu publicul. Printre ei se nu­mără San­drine Bonnaire, Claire Denis, François Ozon, Claude Chabrol, Andre Te­chine, Alain Resnais sau Jacques Rivette. Dar şi aici se cer modificări la sis­temul de avans asupra încasărilor şi se subliniază pericolul abandonării de că­tre stat a sprijinului financiar pentru autori. Dar cele mai elocvente sunt cifrele.
Număr de bilete vândute – 188,82 milioane, filme naționale – 45,7, filme produse – 240, număr de ecrane – 5426.

GERMANIA. După mai mulți ani de repetate succese, guvernul federal şi Deutsche Filmforderfonds, echivalentul Centrului Național al Cinema­to­grafiei, a investit, în 2007 şi 2008, 118,5 milioane de euro, atât în super­producții cât şi în microproiecte. Principalele strategii ale cineaştilor germani se leagă de foiletoane, de adaptarea unor scriitori clasici, cum ar fi „Effi Briest” de Theodor Fontane, „Casa Buddenbrook” de Thomas Mann, sau de ecranizarea unor best-selleruri contemporane cum ar fi „Banda Baader-Meinhof”, inspirată de romanul jurnalistului Stefan Aust „Baader-Meinhof Komplex”. Şi aici polarizarea de care vorbeam la începutul acestor rânduri nu face loc producțiilor medii, Un nume celebru pentru cinematografia germană, regizorul Fatih Akin, pregăteşte cel mai scump film al său – 4 milioane de euro, despre proprietarul unui restaurant. Regizorul turco-hamburghez rămâne unul dintre cei mai populari cineaşti ai prezentului.
Număr de bilete vândute – 129,4 milioane, filme naționale – 26,6 la sută, filme produse – 185, număr de ecrane – 4 810.

ITALIA. Piața cinematografică italiană a scăzut anul trecut cu 3,8% ,dar această scădere priveşte piața filmelor străine. Producția națională a trecut de la 90 la 123 de titluri. Printre motivele stabilității generale se numără succesul unor filme ca „Il Divo” de Paolo Sorrentino sau „Gomorra” de Matteo Garrone, ultimul bucurându-se de spectatori entu­ziaşti şi în România. Deşi fondurile de stat pentru ajutorarea producției au scăzut cu 2o la sută, numărul filmelor realizate cu mici bugete a crescut, acestea bucurându-se şi de o bună primire a publicului. Exemplul este dat de „Prânzul de la 15 august” produs de autorul „Gomorrei”, Matteo Garrone cu 50.000 de euro, semnat de Gianni Di Gregorio, o poveste ce are drept subiect tribulațiile unui grup de octogenare. Filmul a adus peste două milioane de euro din săli, precum şi importante premii. Câteva nume de regizori de urmărit – Silvana Maja, Bruno Oliveiro, Peter Macias, Pippo Mezzapesa, Stefano Tummolini sau clasicul Ermanno Olmi.
Număr de bilete vândute – 99 303 276, filme naționale – 27,7 %, filme produse – 154, număr de ecrane – 3 141.

RUSIA. Anul 2008 a fost un an fast pentru cinematografia rusească. Veniturile înregistrate din vânzările de bilete a crescut față de 2007 cu 150%, ajungând la 664 de milioane de euro, iar pentru 2009 se estimează încasarea a peste 800 de milioane de euro. În 2008 proporția de piață ocupată de filmul național depăşea cu puțin 25,5 %, dar în ultima vreme peste 50 de producții au fost întrerupte, numărul celor abandonate nefiind încă precizat. În orice caz previziunile sunt pesimiste pentru prezent, recordul producției din anii anteriori când se produceau peste 200 de titluri, fiind o țintă îndepărtată. De la perestroica lui Gorbaciov doar 20 de filme au adus beneficii, 530 de titluri nu şi-au acoperit cheltuielile de producție, alte 500 de filme n-au fost niciodată difuzate. Fondurile Ministerului Culturii pentru cinematografie s-au ridicat anul trecut la 68 de milioane de euro, anul acesta sponsorul de stat fiind constrâns la economii severe.Un organism de stat – Consiliul pentru dezvoltarea cinematografului rus, reactivat de Putin, prietenul mereu alesului şef al Uniunii Cineaştilor Nikita Mihalkov nu va putea rezolva problemele crizei cinematografice, când pe piață domină titlurile americane şi tinerii cineaşti nu găsesc sponsori nici măcar pentru microbugete.
Număr de bilete vândute – 23,89 de milioane, filme naționale – 25,5 %, filme produse – 78, număr de ecrane – 1750.

SPANIA. La începutul acestui an Spania a triumfat la Berlin cu filmul „Fausta, la teta asustada” de Claudia Llosa, Ursul de Aur şi premiul FIPRESCI şi a luat Oscarul de interpretare cu Penelope Cruz. Cu toate aces­tea efectele crizei se fac resimțite – s-au închis 156 de săli, numărul de bilete a scăzut cu 9,11 milioane, numărul spectatorilor atingând cifrele anului 1997 – 107,8 milioane. Mulți arată cu degetul efectele piratajului de filme. Re­virimentul este aşteptat din partea unor cineaşti ca Pedro Aguilera, Jose Maria de Orbe, Jose Luis Guerin mai puțin cunoscuți, dar şi din partea con­sacraților Fernando Trueba, Alejandro Amenabar, Isabel Coixet sau Julio Medem.
Număr de bilete vândute – 96,1 milioane, filme naționale – 14,5%, filme produse – 173, număr de ecrane – 4113.

SUEDIA. Este țara care a înregistrat de zece ani încoace multe succese datorate unui val de tineri cineaşti. Fără a avea o producție impresionantă de filme cinematografia suedeză mizează pe diversitatea subiectelor, a stilurilor şi genurilor abordate. Institutul de Film Suedez a hotărât de doi ani sprijinirea cineaştilor experimentați ,focalizarea fondurilor pe mai puține proiecte în defavoarea debutanților. Celebra trilogie Millenium de Stieg Larsson, tradusă şi în limba română, a început a fi ecranizată de Niels Arden Oplev, succesul de casă fiind o bună promisiune pentru viitor.
Număr de bilete vândute – 15,24 milioane, Filme naționale – 20,2%, filme produse – 36, număr de ecrane – 848.

ROMÂNIA. Anul trecut a marcat o creştere a producției de lungmetraj cu ll titluri față de doar 7 în 2007. Campionii box-office-ului au fost „Supraviețuitorul”, film comercial semnat de Sergiu Nicolaescu,”Restul e tăcere”, regia N.Caranfil ,”Boogie” de Radu Muntean şi „Cocoşul decapitat”, ecranizare a primei părți a trilogiei romaneşti scrise de Eginald Schllatner în regia lui Radu Gabrea.S-a câştigat un nou premiu Palme d’Or, dar la scurtmetraj cu „Megatron” de Marian Crişan şi un Urs de Aur pentru scurtmetrajul „O zi bună de plajă” de Bogdan Mustață, viitoare speranțe certe pentru lungmetrajul de ficțiune. O autentică surpriză plăcută a reprezentat-o filmul de lungmetraj „Elevator” de George Doro­banțu, film realizat cu 500 de euro, care în cadrul Festivalului Filmului European din primăvară a câşti­gat premiul publicului, alături de multe alte premii internaționale la com­pe­tițiile la care a participat. Din păcate, încă, filmul nu a fost transpus pe peli­culă, dar o veste bună este totuşi aceea că regizorul va termina la toamnă un nou proiect de anvergură. În primele şase luni ale anului 2009 s-au înre­gistrat acelaşi număr de premiere ca acelea de anul trecut, urmând ca până la sfâr­şitul anului să mai fie prezentate 7-8 premiere. Dintre filmele de mare valoare ale anului 2009 se numără debuturile în lungmetraj ale regizo­rilor Adrian Sitaru şi Radu Jude cu „Pescuit sportiv” şi „Cea mai fericită fată din lume”, precum şi al doilea film semnat de Corneliu Porumboiu, dublu laureat la Cannes cu Premiul juriului şi premiul FIPRESCI cu excelentul „Polițist, adjectiv”, laureat şi cu Marele premiu la TIFF ex aequo. Şi în țara noastră piratajul filmelor, absența confortului din sălile de cinema de stat, numărul mic de ecrane au dus la alungarea spectatorilor, după cum scăderea venitu­rilor din publicitate va duce la diminuarea fondurilor pentru o producție cât de cât onorabilă pentru o cinematografie care nu duce deloc lipsă de cineaşti talentați, mai ales tineri.
Număr de bilete vândute – 3 163 366, filme naționale – 2,3%, filme produse – 11, număr de ecrane – 70.

Doar compararea datelor statistice referitoare la țara noastră cu celelalte date ale cinematografiilor evocate ar putea da de gândit serios responsabililor cu managementul artei a şaptea.