POEME

Şi trîmbița pusă pe masă

Şi trîmbița pusă pe masă de la un timp cîntă singură
forma famelică şi conținutul obez
disperat că nu poate slăbi
au suplețea sufletului gimnast
proclamă un măscărici: „în lumea aceasta
doar ceea ce este steril nu e de ruşine”
mercedesurile calde şi ospitaliere cum bucătăriile
afară vidul se zbate cum un fluture pe urechea unui asin
atît de ridicol ne-am rătăcit în labirintul unei amprente
pentru cina de gală să umplem aceşti fazani cu nisip
şi dacă sufletul nu e decît o parodie a trupului precum veşmîntul?
patos util precum o clanță de uşă lucioasă
o păşune foarte verde înăuntrul osului
o spaimă inocentă născîndu-se sub privirea ta
şi-nsîngerata-i placentă
au revenit la modă taioarele de sticlă
fuge farmecul de pe chipul femeii
nevolnic şi laş cum o muscă
oglinda învățînd pe de rost o furtună
aşa cum un actor îşi învață rolul
goale puşcă aceste plante-ngenuncheate
ce se roagă la icoane
azi tragedia şi comedia au devenit sinonime
cei doi ochi prin care ne priveşte Dumnezeu.

Selenară

O lună veche o lună tremurătoare
o lună de tablă şi văzduh

plimbîndu-se-ncoace şi-ncolo
plimbîndu-se cum un troleibuz
printre-ndrăgostiții tăcuți şi firavii arbuşti
deopotrivă acoperiți de fina pulbere
a surîsurilor vorbelor mişcărilor sufletelor etc.
care s-au descompus în cursul zilei

o lună gata a duce acasă contra cost
oameni şi plante.

Veni un călăreț

Veni un călăreț nesătul
pe-un cal de culoarea limbii lui tinere
şi măsură fetele de sus
şi dispăru cu-ndemînare-n ochiul
uneia din ele.
Veni un călăreț cu-un obraz ca nisipul
- nu mai pot risipi nimic - mi-a spus
nicio mişcare niciun grăunte
e prea tîrziu
fetele-ncăpură-n ochiul lui.

Autumnală

Trecutul aşezat lîngă un petic de soare pe gazon
neglijent cum o unealtă
coala albă-a privirii inerte
dedicația pe ea a unei muşte
lipăitul pe cer ca de picioare desculțe al norilor
vinul rubiniu înăcrit scurgîndu-se printre frunzele castanului
limpezimile apei din bazin afumîndu-ne pomeții tîmplele
ridurile vîntului de Nord-Vest se destind treptat
un bărbat uscățiv (precum Beckett)
exact în mijlocul lunii septembrie
ca-n centrul unui cerc.

Disperă-n taină

Disperă-n taină transpiră mult
se sfieşte pînă şi-n fața scrumierei
se bîlbîie tace îşi ascute creionul din nou
urmărind un ascuțiş ideal scutură
un fir de păr de pe vestă
umblă prin locuința pustie apoi se opreşte brusc
la oglindă suflă în ea
ca-ntr-un balon ce se înalță-n tării.

Semn de carte

Ca şi cum ceea ce s-a petrecut
s-ar fi petrecut aievea

ca şi cum ceea ce s-ar fi putut petrece
s-a petrecut

într-un mic poem
ai pîrît Neantul.

Zi

Fără chip această zi concentrată
ca o foaie de hîrtie albă

punct delirant ca un sărut

albină înțepînd catedrala.

Peisaj

Membre plete orificii ofilite cum ghioceii

un grumaz muced şi fraged cum o ciupercă

un embrion de ghips din care ies cornițe de melc

micile cranii de nuci strivite sub paşi

cîte-un măr copt-răscopt se desprinde din crengi pluteşte
cu aripi de libelulă.

În local

şi cîte păsări nu se dezlipesc
de soarele Toscanei văzut la tv
cum nişte timbre pe plic stau fixate
doar de lumina lui
care orbeşte fațada o face de rîs

dar nicio pasăre nu mai soarbe încrezătoare
din paharul tău de-amiază
nicio pasăre nu cade cu ciocul
în farfuria ta cu mîncare sleită

treptat se-adună aeru-n fereastra localului
ca-ntr-un plămîn
aerul pe care sticla pătată de muşte
l-a inspirat şi-ntîrzie să-l expire.

Ars poetica

Forma ascunde fondul
care ascunde forma
care descoperă fondul
care descoperă forma
în interiorul atît de strîmt
al poemului în care coboară
nețărmuritul spațiu.

De lacrimă

Am auzit lacrima ascuțindu-se furişîndu-se
tăind sforile cortului

lacrima: armă albă.

Gloria

şi nimic nu-ți mai rămîne decît Gloria
ambiții spaime paşi de îngeri amestecați cu scrîşnetul frînelor
cinstea prețului şi prețul cinstei la colț de stradă
pagini copilăroase grase sastisite pline de gîlci
forfota ochilor cum nişte furnici în căutarea Binelui
tranzistoare-n unghere de-odaie clipocind cum mlaştini
pete de făină pe-obrazul soarelui matinal
presiunea opiniei publice înregistrată conştiincios de barometre
un paşaport pentru naivitate reînnoit
un crez clasic purtat cu mîndrie de liderul cursei automobilistice
carnea care tremură cum un cîntar se-ncuie-n oglindă cum într-un alcov
o transcendență ştearsă-n răstimpuri cu guma

aşadar nu-ți mai rămîne altceva decît Gloria
nu a ta ci a Lumii.