PARODII

Angela Marinescu

***
(din Viața Românească, nr. 12/2008)

mă plimb până la capătul cuvântului;
pe-aici pe undeva începe
intrarea în erotism, sex, parc solitar, oricum
îi veți spune în absența veşmântului,
de sus în jos sau de jos în sus – tot un drac.
măcar de şi-ar băga şi acesta coada unde e nevoie,
dacă s-ar ascunde precum un cocoş
într-o tăietură – asta e–
nu i-aş face niciodată vreun reproş,
nu l-aş mai călca în picioare
până i-ar țâşni sânge albastru pe gură.
şi asta fără doar şi parcă,
nu aşa că mi se pare,
nu este nicidecum o joacă,
ci duce la implozia textului în literatură !


Gheorghe Simon

Fiul itinerant
(din Viața Românească, nr. 12/2008)

Mai înainte de toate este important
să nu absentați duminica de la slujba
de la Mănăstirea Agapia.
Eu, ca profesor itinerant,
mi-am făcut cărare prin pădure cu drujba
şi acum vin pe cărarea mea
mulțime de turişti, şoptind în franceză
când ajung la cruce : olala, olala !
Nu se-nduplecă însă să rămână în asceză,
ci se întorc la cele lumeşti.
Viața de după Iisus rămâne aici,
viața de dinainte rămâne afară –
fulgere captive luminează, ghici
ce ? Mănăstirea pe dinafară !

Fă, Doamne, cumva şi trimite
toți poeții aici în meditare –
atunci ar fi linişte între cuvinte
şi nimeni n-ar mai striga sus şi tare :
Eu sunt cel mai mare !


Valentin Dolfi

Hamsterul alb
(din Viața Românească, nr. 8-9/2008)

Nu ştiu cum în biblioteca orăşenească
de la Govora s-a pripăşit un animal de companie,
cică un hamster alb, foarte zglobiu,
şi acum mai serios, mai râzând, o să trebuiască
să anunț deratizarea, sincer să fiu,
până una alta eu i-am făcut un bunker de hârtie,
îi dau să mănânce fărâmituri de poeme
şi bucățele de proză, aşa că m-am gândit imediat
să-i fac şi o fişă de bibliotecă şi legitimație pe măsură,
ba legitimație nu, că oricum e intrat,
numai că într-o dimineață l-am găsit lat,
adică mort, cu un poem de-al meu în gură.


Ioan Radu Văcărescu

Despre moarte
(din Viața Românească, nr. 3-4/2008)

Imediat ce am fost exilat
din oraşul imperial, cam pe la amiază,
numai ce m-a apucat
aşa, ca după o lovitură puternică, o criză
de respirație
şi m-am simțit ca un fraier,
pus în prozaica situație
de a nu mai avea aer.

Imediat mi-am consultat medicul
de familie şi, după câteva exerciții
de inspiră-expiră, ca la carte
am aflat diagnosticul,
spus cu un glas plin de melancolii retorice :
poete, hai să vorbim despre moarte !

Mie mi s-a şi tăiat respirația,
nu că nu aş fi avut cum
purta spre un sfârşit discuția,

Identitatea mea culturală
îmi permite,
dar şi atunci, ca şi acum,
am aşa o senzație ciudată,
ca după o lovitură puternică,
şi inima începe să-mi bată
din ce în ce mai năvalnică,
ca un ceasornic de aur cu arcurile sparte,
de câte ori port sau aud că se poartă
o discuție despre moarte !


Letiția Ilea

Să n-ai unde te duce, domnule
(din Viața Românească, nr. 8-9/2008)

ce porcărie, eufemistic spus,
să nu mai ai tu unde publica,
să nu mai încapi într-o revistă serioasă –

chiar viața m-a dus
în starea de a denunța

această situație scandaloasă,
sau, eufemistic spus, duşmănoasă

auzi tu, să nu poți să scrii
nimic serios de teama că o să fii
parodiată de un nime-n drum,
să-ți faci trei cruci, nu altcum –

şi mai ales
să nu poți ieşi la un festival,
şi eu aproape duminical ies,

fără să fii luată de val
şi să aplauzi parodii tot mai des !


George Vasilievici

3. Copilul plânge în ploaie
(din Viața Românească, nr. 1-2/2008)

copilul trimis cu marijuana, un pici,
nefiind profesionist, a fost luat cu asalt şi prins
şi apoi adus în camera cu două camere mici,
acum plânge ca oricare ins
ajuns special sau din întâmplare aici –
printre hohote spune că-l cheamă
Gabi 78, adică are şapte sau opt
anişori, că nu are tată şi mamă
şi că vine din Constanța, din port –
aha, a zis anchetatorul, păstrând totuşi distanța,
deci faci parte din Grupul de la Constanța,
vă întâlniți marțea, mie-mi spui ?
şi jap-jap, întru colectarea situației –
în continuare copilul a plâns până ce lacrimile lui
au spălat cerneala declarației.