Meridian
Valery Oişteanu
ROBERT LLIMÓS, "CONTEMPLÂND STELELE"
Articol publicat în ediÈ›ia Viața Românească nr. 3-4 / 2010
Ridicându-se uşor din valurile Mediteranei, El Miraestels (sculptura intitulată Contemplând stelele), este o figură umană gigantică privind în sus, către cer, chiar în timp ce ascunde la spate un straniu obiect celest, lumina strălucitoare a soarelui izbucnind parcă din chiar imensul său trup alb, cu picioarele desfăcute în formă de V, pentru ca statuia să-şi mențină echilibrul, o apariție uriaşă care, deşi dă impresia că se clatină, nu se răstoarnă niciodată.
Creatorul, Robert Llimós, pictor şi sculptor ale cărui lucrări monumentale sunt răspândite pe tot cuprinsul globului, de la Atlanta la Valencia, incluzând locuri din țări cum ar fi Franța, Germania şi Corea, a creat, de astă dată, ceva nou – o sculptură plutitoare de sine stătătoare, complet independentă, care combină perfect simplitatea estetică şi echilibrul fizic. Sculptura a fost realizată ca parte a unui proiect ce include o serie de creații care călătoresc prin lume, fie ancorate în larg ori mişcându-se în funcție de curenții marini, intenția inițială a artistului fiind ca, în acest fel, să aducă un omagiu lui Joan Brossa, artist şi poet conceptual din Barcelona, acum plecat dintre noi.
În poemul său intitlat Roly-Poly, Brossa vorbea despre „O păpuşă jucăuşă, gata mereu să facă tumbe, care are o greutate la bază şi care, atunci când îi este schimbată poziția verticală, şi-o redobândeşte imediat, datorită greutății. Oamenii.” Această viziune a spiritului uman cu neputință de înfrânt îl va inspira şi pe Llimós, cel care, în anul 1998, a fost invitat să participe la o expoziție organizată în memoria lui Brossa şi care a creat, cu această ocazie, o versiune în miniatură a „Celui ce contemplă stelele”, realizată din argilă. După închiderea expoziției, Llimós a simțit nevoia să-i aducă celui pe care îl admirase un omagiu permanent, aşa încât a început să facă schițe şi să analizeze posibilitățile de a utiliza, în acest sens, materiale diferite, cum ar fi bronzul şi plasticul.
Astfel au luat ființă trei mici sculpturi din bronz Drumețul, Pantofii spintecați şi Contemplând stelele. Aceasta din urmă a devenit o adevărată obsesie pentru artist şi a dat naştere unui proiect şi mai ambițios, şi anume figura de aproximativ patru metri realizată din poliester şi fibră de sticlă care i-a fascinat pe toți cei care au văzut-o. Sculpura este pusă sub semnul ambiguității, făcându-te să te întrebi: oare încearcă cel reprezentat să ascundă vreo comoară la spate, sau speră să reuşească să mai pună o stea pe bolta cerului? Sau poate că singura sa dorință e să se joace cu tot ceea ce-l înconjoară, să se balanseze fără întrerupere pe soclul său neobişnuit, să se legene şi să se lovească neîncetat de valuri.
Sculptura poate fi admirată în toată splendoarea ei în portul Sitges, o stațiune foarte cunoscută din apropierea Barcelonei, unde pluteşte lângă intrarea clubului de yachting. Fiind ancorată în acest fel neobişnuit, ea pare a-i invita pe turiştii care se apropie de ansamblul artistic cu hidrobicicletele sau cu alte ambarcațiuni uşoare să sară din bărci şi s-o escaladeze, nu puțini fiind cei care se şi fotografiază lângă ea, într-o adevărată explozie de bună-dispoziție. Dincolo de efectul său estetic, Contemplând stelele are şi rolul de a acționa asemenea unei geamanduri de mari dimensiuni, foarte utilă pentru a sparge valurile periculoase sau pentru a indica ambarcațiunilor locul de intrare în port. Este, probabil, prima operă de artă plutitoare din istorie. Dar, mai presus de toate, ea reprezintă un fragment important din viziunea lui Robert Llimós cu privire la un întreg univers plutitor, populat cu baloane de formă ovală şi cu reprezentări în formă de ouă.
În creațiile sale anterioare, Llimós a folosit linii colorate de forma unor serpentine alungite, iar mai târziu a pictat struguri de formă ovală pentru a realiza eticheta unei mărci de vin. Antigravitația este o temă ce revine mereu în lucrări cum ar fi Metamorfoza (2003 – 2006), a cărei secțiune superioară este plină cu desene reprezentând contururi de spermatozoizi, simbolizând izbucnirile de energie nestăvilită şi capacitatea de supraviețuire.
În cele din urmă, aceste reprezentări plutitoare trebuie să găsească un echilibru şi un sprijin pentru a putea continua să existe. Acestea sunt, în fond, regulile pe care sculpturile lui Llimós le impun: de a rămâne mereu în picioare, de neclintit în fața oricăror condiții, oricât de vitrege, şi imposibil de scufundat. Tocmai de aceea, artistul a fost numit de Maria Llouisa Boras „un alchimist desăvârşit al unei lumi unde poezia se îmbină cu creația pură, cu dragostea, umorul şi tandrețea.” Poetul Mario Lucarda i-a interpretat creațiile drept „elementul organic al introspecției în problemele cele mai profunde ale condiției umane şi ale violenței.” Frances Torrent a subliniat formele în formă de globuri, de semințe, de ovule şi spermatozoizi, considerând că acestea sunt „compoziții formate din minuscule bule care încep, treptat, să înmugurească, să înflorească, într-un dans al particulelor elementare.”
Studiindu-i creația de-a lungul multor ani, am ajuns, la rândul meu, la concluzia că Robert Llimós pluteşte, el însuşi, parcă pe deasupra norilor. La fel cum Brâncuşi a început, la rândul său, cu o sculptură în formă de cub ciobit, intitulată Sărutul, şi şi-a încheiat opera cu reprezentarea unei muze de formă ovală întinsă lângă el, şi Llimós a depăşit lumea bidimensională a picturii – să nu uităm de propria sa serie de Săruturi – şi a reuşit să ajungă pe teritoriul celei de-a treia dimensiuni.
Artistul a visat să-şi poată expune lucrările de pe coasta Spaniei şi până pe coasta Statelor Unite. Între timp, faimosul „Proiect 2010 New York – Barcelona”, o competiție record, care se va desfăşura între yachturi şi care e programată pentru februarie 2010, va aduce în prim plan una din sculpturile reprezentându-l pe „Cel ce contemplă stelele” din portul New York, aflat tocmai la intrarea Clubului de Yachting de aici, la startul concursului, iar la sfârşitul ei, pe cel plasat în portul de la Barcelona.
Concluzia e că această creație, inspirat intitulată Contemplând stelele, modifică substanțial viitorul sculpturii de această factură, creând o nouă estetică a apei şi dedicată apei înseşi, neologisme cu care criticii nu sunt deloc familiarizați, căci este vorba, aici, de un teritoriu de-a dreptul lichid al experimentului artistic, marcat de diverse tipuri de tehnologii, de o serie de funcții specifice şi de hidrodinamică. Să aibă parte doar de vânt din pupa!
În româneşte de Rodica Grigore
Creatorul, Robert Llimós, pictor şi sculptor ale cărui lucrări monumentale sunt răspândite pe tot cuprinsul globului, de la Atlanta la Valencia, incluzând locuri din țări cum ar fi Franța, Germania şi Corea, a creat, de astă dată, ceva nou – o sculptură plutitoare de sine stătătoare, complet independentă, care combină perfect simplitatea estetică şi echilibrul fizic. Sculptura a fost realizată ca parte a unui proiect ce include o serie de creații care călătoresc prin lume, fie ancorate în larg ori mişcându-se în funcție de curenții marini, intenția inițială a artistului fiind ca, în acest fel, să aducă un omagiu lui Joan Brossa, artist şi poet conceptual din Barcelona, acum plecat dintre noi.
În poemul său intitlat Roly-Poly, Brossa vorbea despre „O păpuşă jucăuşă, gata mereu să facă tumbe, care are o greutate la bază şi care, atunci când îi este schimbată poziția verticală, şi-o redobândeşte imediat, datorită greutății. Oamenii.” Această viziune a spiritului uman cu neputință de înfrânt îl va inspira şi pe Llimós, cel care, în anul 1998, a fost invitat să participe la o expoziție organizată în memoria lui Brossa şi care a creat, cu această ocazie, o versiune în miniatură a „Celui ce contemplă stelele”, realizată din argilă. După închiderea expoziției, Llimós a simțit nevoia să-i aducă celui pe care îl admirase un omagiu permanent, aşa încât a început să facă schițe şi să analizeze posibilitățile de a utiliza, în acest sens, materiale diferite, cum ar fi bronzul şi plasticul.
Astfel au luat ființă trei mici sculpturi din bronz Drumețul, Pantofii spintecați şi Contemplând stelele. Aceasta din urmă a devenit o adevărată obsesie pentru artist şi a dat naştere unui proiect şi mai ambițios, şi anume figura de aproximativ patru metri realizată din poliester şi fibră de sticlă care i-a fascinat pe toți cei care au văzut-o. Sculpura este pusă sub semnul ambiguității, făcându-te să te întrebi: oare încearcă cel reprezentat să ascundă vreo comoară la spate, sau speră să reuşească să mai pună o stea pe bolta cerului? Sau poate că singura sa dorință e să se joace cu tot ceea ce-l înconjoară, să se balanseze fără întrerupere pe soclul său neobişnuit, să se legene şi să se lovească neîncetat de valuri.
Sculptura poate fi admirată în toată splendoarea ei în portul Sitges, o stațiune foarte cunoscută din apropierea Barcelonei, unde pluteşte lângă intrarea clubului de yachting. Fiind ancorată în acest fel neobişnuit, ea pare a-i invita pe turiştii care se apropie de ansamblul artistic cu hidrobicicletele sau cu alte ambarcațiuni uşoare să sară din bărci şi s-o escaladeze, nu puțini fiind cei care se şi fotografiază lângă ea, într-o adevărată explozie de bună-dispoziție. Dincolo de efectul său estetic, Contemplând stelele are şi rolul de a acționa asemenea unei geamanduri de mari dimensiuni, foarte utilă pentru a sparge valurile periculoase sau pentru a indica ambarcațiunilor locul de intrare în port. Este, probabil, prima operă de artă plutitoare din istorie. Dar, mai presus de toate, ea reprezintă un fragment important din viziunea lui Robert Llimós cu privire la un întreg univers plutitor, populat cu baloane de formă ovală şi cu reprezentări în formă de ouă.
În creațiile sale anterioare, Llimós a folosit linii colorate de forma unor serpentine alungite, iar mai târziu a pictat struguri de formă ovală pentru a realiza eticheta unei mărci de vin. Antigravitația este o temă ce revine mereu în lucrări cum ar fi Metamorfoza (2003 – 2006), a cărei secțiune superioară este plină cu desene reprezentând contururi de spermatozoizi, simbolizând izbucnirile de energie nestăvilită şi capacitatea de supraviețuire.
În cele din urmă, aceste reprezentări plutitoare trebuie să găsească un echilibru şi un sprijin pentru a putea continua să existe. Acestea sunt, în fond, regulile pe care sculpturile lui Llimós le impun: de a rămâne mereu în picioare, de neclintit în fața oricăror condiții, oricât de vitrege, şi imposibil de scufundat. Tocmai de aceea, artistul a fost numit de Maria Llouisa Boras „un alchimist desăvârşit al unei lumi unde poezia se îmbină cu creația pură, cu dragostea, umorul şi tandrețea.” Poetul Mario Lucarda i-a interpretat creațiile drept „elementul organic al introspecției în problemele cele mai profunde ale condiției umane şi ale violenței.” Frances Torrent a subliniat formele în formă de globuri, de semințe, de ovule şi spermatozoizi, considerând că acestea sunt „compoziții formate din minuscule bule care încep, treptat, să înmugurească, să înflorească, într-un dans al particulelor elementare.”
Studiindu-i creația de-a lungul multor ani, am ajuns, la rândul meu, la concluzia că Robert Llimós pluteşte, el însuşi, parcă pe deasupra norilor. La fel cum Brâncuşi a început, la rândul său, cu o sculptură în formă de cub ciobit, intitulată Sărutul, şi şi-a încheiat opera cu reprezentarea unei muze de formă ovală întinsă lângă el, şi Llimós a depăşit lumea bidimensională a picturii – să nu uităm de propria sa serie de Săruturi – şi a reuşit să ajungă pe teritoriul celei de-a treia dimensiuni.
Artistul a visat să-şi poată expune lucrările de pe coasta Spaniei şi până pe coasta Statelor Unite. Între timp, faimosul „Proiect 2010 New York – Barcelona”, o competiție record, care se va desfăşura între yachturi şi care e programată pentru februarie 2010, va aduce în prim plan una din sculpturile reprezentându-l pe „Cel ce contemplă stelele” din portul New York, aflat tocmai la intrarea Clubului de Yachting de aici, la startul concursului, iar la sfârşitul ei, pe cel plasat în portul de la Barcelona.
Concluzia e că această creație, inspirat intitulată Contemplând stelele, modifică substanțial viitorul sculpturii de această factură, creând o nouă estetică a apei şi dedicată apei înseşi, neologisme cu care criticii nu sunt deloc familiarizați, căci este vorba, aici, de un teritoriu de-a dreptul lichid al experimentului artistic, marcat de diverse tipuri de tehnologii, de o serie de funcții specifice şi de hidrodinamică. Să aibă parte doar de vânt din pupa!
În româneşte de Rodica Grigore