Miscellanea
Monica Patriche

AL TREILEA VOLUM

Articol publicat în ediția Viața Românească nr. 3-4 / 2010

Al treilea volum cu tema Nae Ionescu şi discipolii săi în arhiva Securității, apărut la Editura Muzeul Național al Literaturii Române în 2009 sub îngrijirea Dorei Mezdrea este dedicat matematicianului Octav Onicescu. Apropiat ca vârstă de filosoful român, Octav Onicescu nu i-a fost discipol, cât mai ales prieten. Prietenia „întru ştiință şi filozofie, pe viață” dintre cei doi a început în perioada când audiau împreună cursurile profesorului Traian Lalescu la Facultatea de ştiințe. Au fost amândoi profesori la liceul de la Mânăstirea Dealu, gazetari la „Cuvântul”, autori ai unei teorii a mulțimilor colective, iar preocupările ştiințifice comune au inclus logica şi statistica matematică: Nae Ionescu a ținut, în 1932, la Facultatea de Filozofie, un curs de „Teoria statisticei matematice” cu aplicare în psihologie şi pedagogie, iar Octav Onicescu a înființat în 1930 o şcoală superioară de statistică matematică. Odată cu întoarcerea lui Constantin Noica din Germania, în 1941, Octav Onicescu a înființat Asociația pentru cunoaşterea şi Promovarea Operei lui Nae Ionescu, al cărei preşedinte a fost. Asociația îl avea secretar general pe Constantin Noica, iar ca membri pe Mircea Vulcănescu, Virgil Bogdan, C. Floru şi avea ca obiectiv pregătirea pentru tipar a prelegerilor profesorului.
Dora Mezdrea prezintă în acest volum 207 documente din Arhiva CNSAS, documente ce-l privesc pe Octav Onicescu şi au datele între 2 septembrie 1935 şi 20 octombrie 1982.
De ce a fost interesată Securitatea de matematicianul Onicescu? Din documentele din volum aflăm, printre altele, ce i se imputa lui Octav Onicescu: că ar fi fost printre primii membri ai Ligii Naționale Creştine şi că ar fi participat la întrunirile grupului Rugul aprins; că ar fi făcut politică de dreapta, ca student, fiind simpatizant al Gărzii de Fier. Securitatea a încercat să-l lege de grupul Noica-Pillat şi să-l implice în „sabotaj ştiințific” deoarece avea legături cu oameni de ştiință străini. Octav Onicescu a fost urmărit întreaga viață, dosarul său fiind închis în 1982 când avea 90 de ani. În 1953 a fost dat afară din învățământul superior matematic, după 30 de ani de profesorat, fiind angajat apoi şef de sector la Institutul de matematică. Viața i-a fost urmărită prin tehnici uzuale: plasarea în casă a agenților şi instalarea mijloacelor de tehnică operativă, pentru ascultarea conversațiilor, supravegherea, punerea sub ascultare a telefonului, reținerea şi copierea corespondenței, înconjurarea de o rețea de turnători.
Din notele din dosare aflăm în primul rând informații despre activitatea intelectuală a savantului. Liste cu lucrări ştiințifice, colaborări la reviste, prezentarea detaliată a activității de profesor, informații despre rudele sale, apoi redări ale unor conversații telefonice obişnuite, pe teme minore, convorbiri cu prieteni, colaboratori, profesori din facultate, dezvăluiri făcute de agenți de securitate infiltrați în preajma savantului, participări la conferințe cu caracter ştiințific – acestea erau cuprinse în principal în dosare. Aflăm că Octav Onicescu a fost profesor de matematică al fostului rege Mihai. Că s-a alăturat Rugului Aprins la invitația părintelui Stăniloae. „Elementul suspect” are „o atitudine rezervată, oportunistă şi se manifestă duşmănos la adresa regimului nostru” – acestea erau scrise în Hotărârea de deschidere a dosarului de verificare cu privire la Onicescu Octavian.
Securitatea era interesată dacă „Octav Onicescu are trimise lucrări în străinătate pe căi ilegale şi dacă această teorie, că cele mai bune lucrări sunt cele publicate în SUA, o difuzează în rândul elementelor cu care vine în contact.” Notele din dosare specifică faptul că „Onicescu O. este urmărit în acțiune pentru activitate duşmănoasă”. Ne putem întreba, desigur, cât de prietenos a fost acel regim.

Monica Patriche