FAPTE ALE VIEȚII ROMÂNEŞTI

Am un proiect în joc, de copii şi de oameni mari, la Casa de Cultură „Traian Demetrescu” a municipiului zis Craiova. Se cheamă, nițel iluzionist, Scriitori la TRADEM. Acuma, după o vreme, ştim cu toții cine a fost Traian Demetrescu, dincolo şi dincoace de patriotisme locale. Un poet minor, dintr-un oraş sudic, care la moarte, în 1896, îi lăsa lui Caragiale „o duioasă amintire, ca om cu inima bună”; după care, dureros, verdictul: „talent mic şi feminin”. Asta e, nu vom şti niciodată – însă, cum pot oraşele mici să crească mai mari decât poeții pe care i-au locuit cândva? Poate ne-ar ajuta o relectură din „bătrânul” Macedonski, un al poet al Sudului, care ar merita o pomenire mai dreaptă la Craiova, ca şi Sîrbu sau Pandrea: „Oraşul mic te fură-ncet / Cu ale lui tăcute strade, / Cu oameni proşti, dar cumsecade, / Ce nici nu ştiu că sunt poet”. Sună destul de actual, nu-i aşa?

Ştiu când a început proiectul, în mintea mea, cu cine, dar nu ştiu când se va termina (şi cu cine). Sper să dureze cât mai mult, într-un oraş vestit pentru frivolitățile sale şi pentru „netrebnicia” devenită instituție de stat. Totuşi, nu vreau să îngroş prea mult o anumită nemulțumire a mea – slavă Domnului, în Craiova se poate face – şi chiar se întâmplă – câte ceva bun, măcar din când în gând. Uite, de pildă, Festivalul Internațional Shakespeare condus de olteanul nostru de la Corabia, Emil Boroghină. Nu cred să existe un brand – ete-te! – mai tare pe piața culturală de la noi decât Boroghină. La o adică, am putea construi, după efectul Coandă, şi motorul în trei timpuri şi câteva moduri Boroghină. Cu el ajungi acasă, certamente.

Au venit la Craiova să joace Hamlet-şi numai-Hamlet companii formidabile din întreaga lume: nemții de la Schaubühne Berlin, cu trei tone de pământ după ei, ne-au uimit, dar nici oamenii lui Oskaras Korsunovas de la OKT Vilnius, jucând, pe scenă, la cabina actorilor, nu au fost mai prejos. Păcat ca nu ați văzut spectacolul Monikăi Pecikiewicz, cu o Ofelie torturată de toți bărbații adunați în barul numit Elsinore. Dar Hamlet-ul efeb-sprințar al coreenilor din Miriang City? Vikingii lui Nekrosius? Piotr Kondrat în flăcări la Cetate? Andone dansând cu femeia lui prinsă în laț, pe scripeți de soartă? Robert Wilson, înalt ca un portavion pe verticală, texan din Waco, ultimul copil iubit al lui Breton, tăcând cinci minute în fața publicului stupefiat de la Craiova, pentru ca apoi să se dezlănțuie pe o scenă care nu-l mai încăpea?
Mai veniți şi voi prin Craiova, zău aşa…
Cu toatele, aduse de această energie românească numită Boroghină, un om care doarme trei ore pe noapte de un an încoace – ca totul să fie bine. Am devenit digresiv (Hamlet conceput în româneşte ar fi fost… folcloric), aşa că mă opresc. Poate altădată.

La Tradem, cum îi zicem noi Casei de Cultură, aveam de gând să fac proiectul ăsta încă de acum un an-doi, dar am tot amânat. Mi se părea că nu merită efortul. Fără tăgadă, noi suntem admirabili în dezorganizare… Aşa cum am întârziat proiectul Întâlnirile SpectActor, de la Teatrul Național din Craiova, până când a devenit ironic Mircea Cornişteanu, directorul. Or, eu nu accept să-mi fie pusă la îndoială capacitatea de leadership printr-o ironie, oricât de fină. Las’ că am pe cap revista SpectActor, chiar dacă are apariție trimestrială şi pare uşor de făcut. Vorba lui Cistelecan, amicală, acum ceva timp: ce faci tu acolo, la teatru? nu cred că îți bați capul…
Până la urmă, am dat drumul proiectului (cu sentimentul, omenesc, prea omenesc, „la ce mi-a trebuit mie…”), la care am cuplat „Duminicile de poezie în teatru”. Primii invitați au fost oameni de teatru, Ion Caramitru şi Radu Beligan. Priză la public, discursuri de mari actori. Succese, nene…
Pentru Duminici…, primul invitat a fost Ana Blandiana, cu remarcabilă nadă la public tânăr şi adult, o Doamnă pentru toate anotimpurile, la sala „Ion D. Sîrbu”, unde poezia vibrează pe muzica celui mai delicat, fin, comprehensibil muzician din Craiova, domnul Ion Butnaru. Tot acolo, sub reflectoare de teatru, unde actorii Gina Călinoiu şi Angel Rababoc se simt în poezie ca peştii de apă dulce în apă dulce, a fost lansată o monografie Blandiana scrisă de Codruța Buşu.
Al doilea poet va fi, pare-se, Mircea Dinescu, cel care ne mai amână până când îi apare cartea, „Femeile din secolul trecut”. Acelaşi secol, alt poet…

Primul meu invitat trademian a fost Gheorghe Grigurcu. La Tradem nu e ca la teatru, publicul e mai puțin, dar mai pe „sprânceană”. Domnul Grigurcu a fost modestia în persoană. A citit calm, franciscan, eseul Intelectualii şi democrația şi a răspuns la întrebările scriitorilor şi publicului din sală. S-a lansat cartea de convorbiri cu Dora Pavel, O provocare adresată destinului. A fost bucuros să vină la noi şi am fost onorați să-l avem printre noi. Gheorghe Grigurcu este, aşa cum l-am prezentat în ziarele locale, unui public larg, un incomod debateur în chestiuni care țin de sănătatea morală a literaturii române, reprezentativ urmaş al lui E. Lovinescu, aşa cum doreşte să fie socotit, nedispus a pactiza cu adepții liniei compromisului instituționalizat şi tranzacționalismului rentabil. Asta se întâmpla pe 26 martie, într-o vineri.
Pe 13 aprilie, marțea, a venit Mircea Bârsilă, cu Monede cu portretul meu, volumul premiat la Viața Românească. Mircea e timid, dar a vorbit cu patos despre „prietenii mei, poeții”, s-a simțit bine flancat de amicii din Craiova, cam aceiaşi care au venit şi la Grigurcu (la maestru au venit şi Flori Bălănescu, Xenia Karo, Lorena Stuparu, Constantin M. Popa): Mihai Firică, Ion Maria, Ioana Dinulescu, Ioan Lascu, Horia Dulvac, Ionel Buşe, Doina Pologea, Tudor Negoescu, Nucu Marinescu, Ionel Ciupureanu. A urmat recitalul actriței Mirela Cioabă, splendid. Poezia lui – aşa cum e substanța ei, din clasa unor dionisii ale spiritului – sună bine în gura Mirelei.
Pe 27 mai vine aici Radu Aldulescu, am vorbit cu el, era la Paris, pentru prima oară în viață, părea bucuros că se află acolo. Vocea lui aproape cânta în telefon, delicat, atent să nu „consum” prea mult cu apelul.

În iunie, însă, calendarul nu e stabilit cu precizie. Vor veni, probabil, Nichita Danilov, să lanseze Ambasadorul invizibil, şi Ioan Groşan, cu Un om din Est, romanul pe care l-a lansat recent la „Salon du Livre”. Tot la Paris. Aşadar, trebuie să treci mai întâi prin Paris, ca să poți veni la Craiova… Pe Groşan îl vom prezenta la Biblioteca Franceză, căci prietenii săi, Marius Ghica şi Doina, soția acestuia, țin să-l aibă acolo. Am să-l conving pe Alexandru Stuparu, directorul Casei „Tradem”, să accepte acest compromis prietenesc (el dă banii, organizează şi face afişul). E un om bun şi a înțeles imediat ce scriitori vin la Craiova să ne caute – şi cu asta am spus tot. Nu a trebuit să mă căciulesc şi nici să explic inutil unor „foruri”.
Din toamnă vom relua întâlnirile şi alți cinci scriitori vor veni aici să le vorbească oltenilor care vor să asculte oameni vii, profesionişti ai scrisului şi ai dialogului, neîndatorați modelor şi zgomotelor mediatice contemporane.