Miscellanea
Florin Toma
CENTENAR ION ȚUCULESCU
Articol publicat în ediția Viața Românească nr. 5-6 / 2010
Unul dintre marii artişti ai Olteniei şi, totodată, reazim al picturii naționale moderne, Ion Țuculescu, ar fi împlinit, anul acesta, o sută de ani. În realitatea tristă, însă, pe care doar Soarta – cu mecanismele ei secrete – se încarcă de obida de a ne-o zugrăvi, viața lui a fost scurtată la jumătate. Țuculescu ne-a părăsit în 1962, la numai 52 de ani, în apogeul puterii creatoare, când mai avea atâtea de făcut, atâtea tablouri de pictat şi atâtea idei pe care să ni le împărtăşească (nu numai artistul din el, ci şi medicul şi biologul!)! Dar, în scurtul său interval de trecere prin lume, Ion Țuculescu a ars incandescent, astfel încât combustia aceasta l-a propulsat definitiv şi, totodată, justificat, în panteonul culturii româneşti. Dacă medicina nu l-a solicitat prea mult, cu excepția anilor de război, când, medic militar fiind, uimeşte pe toată lumea prin devotament şi abnegație, biologia a fost pasiunea care l-a devorat, realmente, pe cercetătorul ştiințific, imobilizat de-a lungul a zile şi nopți de studiu, aplecat asupra microscopului.
Pasiunea pentru pictură şi-a descoperit-o ca pe un violon d’Ingres, căreia contemporanii nu i-au dat mare atenție. De-abia după dispariția sa, creația lui Țuculescu a provocat o revelație şi o uimire ieşite din comun. Dacă n-am fi vorbit de România anilor ’60, am fi zis chiar o modă. Tablourile sale frapează încă prin excepționala forță cromatică, prin emoția puternică pe care o răspândesc, o iradiază. Culorile aproape violente devin, de fapt, suport sacru de magie; au o funcționalitate aproape mitică. Cel numit cândva expresionist întârziat de extracție impresionistă are, oricât de paradoxală ar părea formularea, grația şi modestia nu a unui unui răsfățat şi mofturos cu viața, cum s-ar putea presupune că este un artist, ci a unui preot franciscan. Pogorât în liniştea înțelepciunii şi a reflecției.
Se ştia de multă vreme de fabuloasa colecție Ion Țuculescu de la Craiova, aflată azi în sălile Muzeului de Artă de acolo. Era căutată, invidiată, citată şi râvnită. Nu i se găsea decât un singur cusur. Că nu străluceşte şi în Capitală. Iată însă că visul oricărui iubitor de pictură, acela de a vedea cu ochii lui, în premieră, colecția de uleiuri, guaşe, pasteluri şi acuarele ale marelui oltean, s-a împlinit. Muzeul de Artă Craiova şi Centrul Cultural Art Society au luat, împreună, extraordinara inițiativă de a o expune la Bucureşti. Nu numai spre delectarea noastră, dar şi întru cinstirea memoriei lui Ion Țuculescu. Artistul de geniu care, la 19 mai, ar fi fost încununat cu un centenar de viață. (Florin TOMA)
Pasiunea pentru pictură şi-a descoperit-o ca pe un violon d’Ingres, căreia contemporanii nu i-au dat mare atenție. De-abia după dispariția sa, creația lui Țuculescu a provocat o revelație şi o uimire ieşite din comun. Dacă n-am fi vorbit de România anilor ’60, am fi zis chiar o modă. Tablourile sale frapează încă prin excepționala forță cromatică, prin emoția puternică pe care o răspândesc, o iradiază. Culorile aproape violente devin, de fapt, suport sacru de magie; au o funcționalitate aproape mitică. Cel numit cândva expresionist întârziat de extracție impresionistă are, oricât de paradoxală ar părea formularea, grația şi modestia nu a unui unui răsfățat şi mofturos cu viața, cum s-ar putea presupune că este un artist, ci a unui preot franciscan. Pogorât în liniştea înțelepciunii şi a reflecției.
Se ştia de multă vreme de fabuloasa colecție Ion Țuculescu de la Craiova, aflată azi în sălile Muzeului de Artă de acolo. Era căutată, invidiată, citată şi râvnită. Nu i se găsea decât un singur cusur. Că nu străluceşte şi în Capitală. Iată însă că visul oricărui iubitor de pictură, acela de a vedea cu ochii lui, în premieră, colecția de uleiuri, guaşe, pasteluri şi acuarele ale marelui oltean, s-a împlinit. Muzeul de Artă Craiova şi Centrul Cultural Art Society au luat, împreună, extraordinara inițiativă de a o expune la Bucureşti. Nu numai spre delectarea noastră, dar şi întru cinstirea memoriei lui Ion Țuculescu. Artistul de geniu care, la 19 mai, ar fi fost încununat cu un centenar de viață. (Florin TOMA)