Miscellanea
Valentin Hossu-Longin
JUBILEUL CENACLULUI APOZIȚIA
Articol publicat în ediția Viața Românească nr. 5-6 / 2010
Ceea ce s-a numit „Cenaclul literar-artistic de la München”, a fost fondat în ziua de 23 martie 1969, când grupul de inițiativă Ion şi Hilde Dumitru şi Ion Cicală a organizat prima întrunire în casa familiei Dumitru, la care au participat un filolog aromân, din Macedonia, un jurnalist român fugit în RFG prin Ungaria, un sculptor cu studii germane, un fost diplomat şi George Ciorănescu, editor la Radio Europa Liberă, numit de organizatorul fost matelot, „galionul corăbiei”. După un an de existență, cenaclul număra 31 de frecventatori, din Bavaria, Franța, Italia şi Spania, plus nemții noştri ardeleni, bănățeni şi bucovineni. Când locuința Dumitriilor a devenit neîncăpătoare, cenacliştii au fost găzduiți la „Haus der Begegnug”, şi apoi în sala parohială a Misiunii Unite din Germania, conduse de Msgr. Dr. Octavian Bârlea şi Msgr. Dr. Vasile Zăpârțan.
După 4 ani de existență, cenaclul şi-a schimbat numele şi atribuțiile, devenind Societatea Culturală Româno-Germană APOZIȚIA, editând revista periodică omonimă, organizând numeroase întâlniri cu scriitori români de pretutindeni, expoziții şi concerte. Printre numeroasele inițiative şi împliniri, împreună cu Editura „Jon Dumitru Verlag”, colectivul redacțional a reuşit să impună atenției condeieri şi artişti din străinătățuri. Acțiunile Apoziției au atras majoritatea creatorilor din lumea românească, de aşa manieră încât au fost publicate scrieri ale celor din Europa Occidentală şi America de Nord, Israel, America Latină şi Australia. O manifestare de amploare a avut loc în ianuarie 1991, la comemorarea a 100 de ani de la trecerea în neființă a poetului nepereche Mihai Eminescu, adunându-i laolaltă, printre alții, pe Ana Blandiana şi Adrian Marino, din țară, dar şi pe celebrele artiste lirice Ileana Cotrubaş şi Viorica Cortez.
În timp, a adunat majoritatea exilaților la anualele „Zile ale culturii româneşti la München”, promovând istoria, tradițiile şi limba noastră în spații universale. Editarea revistei, într-o nouă serie, a fost încredințată arhitectului Gheorghe Săsărman, romancier, fostul meu coleg întru gazetărie, care din 1996 a pus în circulație o publicație bilingvă anuală de mare ținută. Cele 4 volume editate până acum, însumând fiecare în jur de 400 de pagini, demonstrează grija de a oferi „o tribună privilegiată creatorilor din afara țării”, dar şi o punte între aceştia şi cei dinăuntru. Jubileul celor 40 de ani de existență a „Apoziției” a fost sărbătorit major în metropola bavareză, pledând pentru colaborarea româno-germană, în plan european, pentru cunoaşterea valorilor noastre, oriunde s-ar afla. În volumul IV, semnează poezie, proză, critică literară, printre alții, George Banu, Hans Bergel, Mirel Brateş, Pavel Chihaia, Dan Culcer, Virgil Duda, Dinu Flămând, Horia Gârbea, Sanda Golopenția, Dinu Ianculescu, Gelu Ionescu, Johann Lippet, Ana Mureşan, Bujor Nedelcovici, Mirela Roznoveanu, Gh. Săsărman, Gabriel Stănescu, Ion Vianu, Leon Volovici, Richard Wagner, Andrei Zanca. Opul, de înaltă ținută tipografică (BBW München, 2009), este beneficiarul celor mai importanți artişti plastici români din țară şi străinătate.
PS. Cu tot sprijinul ideatic şi, uneori, material, al unor instituții din România ultimilor ani, fondatorul cenaclului şi revistei APOZIȚIA, Ion Dumitru, remarca faptul că „țara (…) ne ia prea puțin în seamă”, dorind „un ajutor mai cuprinzător şi mai multă solicitudine din partea celor împuterniciți să aibă în atenție şi problemele noastre. Sperăm!” (Valentin HOSSU- LONGIN)
După 4 ani de existență, cenaclul şi-a schimbat numele şi atribuțiile, devenind Societatea Culturală Româno-Germană APOZIȚIA, editând revista periodică omonimă, organizând numeroase întâlniri cu scriitori români de pretutindeni, expoziții şi concerte. Printre numeroasele inițiative şi împliniri, împreună cu Editura „Jon Dumitru Verlag”, colectivul redacțional a reuşit să impună atenției condeieri şi artişti din străinătățuri. Acțiunile Apoziției au atras majoritatea creatorilor din lumea românească, de aşa manieră încât au fost publicate scrieri ale celor din Europa Occidentală şi America de Nord, Israel, America Latină şi Australia. O manifestare de amploare a avut loc în ianuarie 1991, la comemorarea a 100 de ani de la trecerea în neființă a poetului nepereche Mihai Eminescu, adunându-i laolaltă, printre alții, pe Ana Blandiana şi Adrian Marino, din țară, dar şi pe celebrele artiste lirice Ileana Cotrubaş şi Viorica Cortez.
În timp, a adunat majoritatea exilaților la anualele „Zile ale culturii româneşti la München”, promovând istoria, tradițiile şi limba noastră în spații universale. Editarea revistei, într-o nouă serie, a fost încredințată arhitectului Gheorghe Săsărman, romancier, fostul meu coleg întru gazetărie, care din 1996 a pus în circulație o publicație bilingvă anuală de mare ținută. Cele 4 volume editate până acum, însumând fiecare în jur de 400 de pagini, demonstrează grija de a oferi „o tribună privilegiată creatorilor din afara țării”, dar şi o punte între aceştia şi cei dinăuntru. Jubileul celor 40 de ani de existență a „Apoziției” a fost sărbătorit major în metropola bavareză, pledând pentru colaborarea româno-germană, în plan european, pentru cunoaşterea valorilor noastre, oriunde s-ar afla. În volumul IV, semnează poezie, proză, critică literară, printre alții, George Banu, Hans Bergel, Mirel Brateş, Pavel Chihaia, Dan Culcer, Virgil Duda, Dinu Flămând, Horia Gârbea, Sanda Golopenția, Dinu Ianculescu, Gelu Ionescu, Johann Lippet, Ana Mureşan, Bujor Nedelcovici, Mirela Roznoveanu, Gh. Săsărman, Gabriel Stănescu, Ion Vianu, Leon Volovici, Richard Wagner, Andrei Zanca. Opul, de înaltă ținută tipografică (BBW München, 2009), este beneficiarul celor mai importanți artişti plastici români din țară şi străinătate.
PS. Cu tot sprijinul ideatic şi, uneori, material, al unor instituții din România ultimilor ani, fondatorul cenaclului şi revistei APOZIȚIA, Ion Dumitru, remarca faptul că „țara (…) ne ia prea puțin în seamă”, dorind „un ajutor mai cuprinzător şi mai multă solicitudine din partea celor împuterniciți să aibă în atenție şi problemele noastre. Sperăm!” (Valentin HOSSU- LONGIN)