Ancheta VR
Maria Cassian Spiridon
GREUTĂȚILE ŞI PIEDICILE AU FOST MARI ŞI PERMANENTE
Articol publicat în ediția Viața Românească nr. 7-8 / 2010
Voi face un succint inventar al faptelor culturale cu vizibilitate națională, din ultimele două decenii, pe care le-am susținut şi le susțin, multe dintre ele şi în prezent.
Pe 13 ianuarie 1990, apărea primul număr al revistei Timpul, din care am editat, sub conducerea mea, pînă în noiembrie 1991, şaizeci şi nouă de numere. Fiecare număr aduna peste 120 de pagini dactilo, cu semnături importante şi articole de mare interes socio-cultural şi politic.
Din noiembrie 1991, am înființat Editura Timpul, care funcționează sub îndrumarea mea şi în prezent. În tot acest interval am publicat peste o mie de titluri, în diverse colecții şi cu un procent de autori români de peste nouăzeci la sută.
În primăvara lui 1995, am publicat primul număr din revista de cultură poetică Poezia, de atunci, anotimp de anotimp, am editat cîte un număr de 250 de pagini, în format A5, pe o anume temă, încît în primăvara lui 2010 am ajuns la numărul 51.
Între 1995 şi 1997, am inițiat şi editat, cu grupul de la Durău, Caietele de la Durău – revistă care a apărut în şase numere a cîte o sută de pagini, unde scriau membrii de atunci ai grupului: Adrian Alui Gheorghe, Gellu Dorian, Radu Florescu, Doina Popa, Nicolae Sava, Liviu Ioan Stoiciu, Cassian Maria Spiridon.
În decembrie 1995, Comitetul Director al USR, în urma votului, m-a desemnat şi numit redactor şef al revistei Convorbiri literare – revistă care la acel moment dispăruse din publicistica națională. Primul număr care a apărut sub direcția mea a apărut în ianuarie 1996 şi de atunci pînă în aprilie 2010 am editat o sută şaptezeci şi două de numere, în ultimii zece ani, în format carte B5, cu două sute de pagini.
Cînd revista a împlinit 130 de ani de la apariția primului număr, în primăvara lui 1997, am realizat prima ediție a Zilelor revistei Convorbiri literare, manifestare care în această primăvară a ajuns la a XIV-a ediție. În afara colocviilor şi simpozioanelor pe diverse teme, la finalul Zilelor se acordă premiile Convorbirilor literare. La fiecare ediție au fost prezente personalități culturale şi literare din țară şi străinătate, numărul participanților a fost totdeauna în jur de o sută.
În 2008, am organizat şi ediția a III-a a Colocviilor tinerilor scriitori.
Conduc totodată Editura revistei Poezia şi Editura revistei Convorbiri literare.
Din 1997 şi pînă în prezent, sînt membru în Comitetul USR şi Comitetul Director al USR. În 2009 am candidat pentru prima oară la preşedinția filialei Iaşi a USR, unde am şi fost ales în septembrie. De atunci şi pînă în prezent am inițiat cîteva acțiuni care să scoată din adormire filiala – am realizat site-ul, biblioteca, am adus în patrimoniu o cabană din apropierea Iaşilor etc.
Am trecut foarte succint în revistă cele mai importante dintre proiectele pe care le-am inițiat şi finalizat.
Greutățile şi piedicile au fost mari şi permanente, din toate direcțiile, a trebuit şi trebuie o tenacitate şi o voință de care nu sînt cu totul convins că merită să le investesc în aceste proiecte şi nu în scrierea unor noi cărți!
Sînt convins că societatea postcomunistă nu este deschisă spre astfel de inițiative şi, ce-i mai grav, organismele guvernamentale abilitate, Ministerul Culturii şi ICR-ul, în afara servirii clientelei proprii, refuză cu obstinație astfel de acțiuni.
Pe 13 ianuarie 1990, apărea primul număr al revistei Timpul, din care am editat, sub conducerea mea, pînă în noiembrie 1991, şaizeci şi nouă de numere. Fiecare număr aduna peste 120 de pagini dactilo, cu semnături importante şi articole de mare interes socio-cultural şi politic.
Din noiembrie 1991, am înființat Editura Timpul, care funcționează sub îndrumarea mea şi în prezent. În tot acest interval am publicat peste o mie de titluri, în diverse colecții şi cu un procent de autori români de peste nouăzeci la sută.
În primăvara lui 1995, am publicat primul număr din revista de cultură poetică Poezia, de atunci, anotimp de anotimp, am editat cîte un număr de 250 de pagini, în format A5, pe o anume temă, încît în primăvara lui 2010 am ajuns la numărul 51.
Între 1995 şi 1997, am inițiat şi editat, cu grupul de la Durău, Caietele de la Durău – revistă care a apărut în şase numere a cîte o sută de pagini, unde scriau membrii de atunci ai grupului: Adrian Alui Gheorghe, Gellu Dorian, Radu Florescu, Doina Popa, Nicolae Sava, Liviu Ioan Stoiciu, Cassian Maria Spiridon.
În decembrie 1995, Comitetul Director al USR, în urma votului, m-a desemnat şi numit redactor şef al revistei Convorbiri literare – revistă care la acel moment dispăruse din publicistica națională. Primul număr care a apărut sub direcția mea a apărut în ianuarie 1996 şi de atunci pînă în aprilie 2010 am editat o sută şaptezeci şi două de numere, în ultimii zece ani, în format carte B5, cu două sute de pagini.
Cînd revista a împlinit 130 de ani de la apariția primului număr, în primăvara lui 1997, am realizat prima ediție a Zilelor revistei Convorbiri literare, manifestare care în această primăvară a ajuns la a XIV-a ediție. În afara colocviilor şi simpozioanelor pe diverse teme, la finalul Zilelor se acordă premiile Convorbirilor literare. La fiecare ediție au fost prezente personalități culturale şi literare din țară şi străinătate, numărul participanților a fost totdeauna în jur de o sută.
În 2008, am organizat şi ediția a III-a a Colocviilor tinerilor scriitori.
Conduc totodată Editura revistei Poezia şi Editura revistei Convorbiri literare.
Din 1997 şi pînă în prezent, sînt membru în Comitetul USR şi Comitetul Director al USR. În 2009 am candidat pentru prima oară la preşedinția filialei Iaşi a USR, unde am şi fost ales în septembrie. De atunci şi pînă în prezent am inițiat cîteva acțiuni care să scoată din adormire filiala – am realizat site-ul, biblioteca, am adus în patrimoniu o cabană din apropierea Iaşilor etc.
Am trecut foarte succint în revistă cele mai importante dintre proiectele pe care le-am inițiat şi finalizat.
Greutățile şi piedicile au fost mari şi permanente, din toate direcțiile, a trebuit şi trebuie o tenacitate şi o voință de care nu sînt cu totul convins că merită să le investesc în aceste proiecte şi nu în scrierea unor noi cărți!
Sînt convins că societatea postcomunistă nu este deschisă spre astfel de inițiative şi, ce-i mai grav, organismele guvernamentale abilitate, Ministerul Culturii şi ICR-ul, în afara servirii clientelei proprii, refuză cu obstinație astfel de acțiuni.