Atitudini
Ion Zubaşcu
CEA MAI BINE VÂNDUTĂ CARTE LA BOOKFEST 2010
Articol publicat în ediția Viața Românească nr. 7-8 / 2010
Volumul Sfârşitul Ceuaşeştilor. Să mori împuşcat ca un animal sălbatic, scris de talentatul ziarist Grigore Cartianu, a fost cea mai bine vândută carte a ediției Bookfest 2010, în 2.130 exemplare, la 1.000 de exemplare distanță de următoarea clasată în topul vânzărilor. Lansată timp de cinci zile, din două în două ore, între 11 şi 19, în fiecare zi a Târgului de Carte, a fost distribuită ulterior împreună cu cotidianul Adevărul, într-un tiraj de peste 140.000 de exemplare, şi apoi relansată în principalele oraşe ale țării, cu autorul stând la dispoziția publicului între 5 şi 7 ore pe zi, în localitățile Timişoara, Cluj-Napoca, Braşov, Bucureşti, Craiova etc, într-o adevărată demonstrație de forță managerială, cum n-a mai cunoscut nici o altă lansare de carte din România, până acum. Sfârşitul Ceauşeştilor e un volum halucinant despre ultimele zile ale cuplului dictatorial. În cele peste 500 de pagini ale sale, incluzând 100 de pagini de anexe, acte şi documente privind momentele cruciale ale căderii lui Ceauşescu, cartea surprinde detalii uluitoare despre complotiştii din umbră şi mişcările dictatorului, încă în exercițiul puterii sale absolute, mitingul din 21 decembrie 1989, izbucnirea revoluției, fuga de pe CC cu elicopterul, epopeea incredibilă de la Snagov la Târgovişte, parodia sinistră a judecății din urmă, lichidarea politică în cazarma din Târgovişte – viața celor mari şi a celor mărunți, prinşi fără voia lor în vârtejul unor evenimente care îi depăşesc, la sfârşitul celei mai opresive dictaturi comuniste din Europa de Est, oameni striviți între preaomenesc si istoria inumană, jucării în mâna destinului, ca în tragedia greacă. Abundența sufocantă de informații țesute fir cu fir, pentru a da cursivitate şi claritate desăvârşită evoluției epice a dezastrului ceauşist, e luminată hiperrealist, cu detalii stupefiante de viață şi istorie, pe care nu le ştiam, într-o sinteză care elucidează halucinatoriu aproape toate misterele Revoluției.
Efectul de holomerizare
Volumul lui Grigore Cartianu are ritm alert, fiind țesut în stilul documentarelor profesioniste ale Discovery, receptorul nu are timp să se plictisească, nici măcar să respire în voie, ținut cu sufletul la gură, prin schimbarea continuă a unghiului din care este abordat firul narativ, aceeaşi secvență istorică fiind luminată pe întreg parcursul cărții din cât mai multe puncte de vedere posibile: de la o sursă interioară, sau din apropiere, se trece la o alta exterioară, colaterală, sau de la mare depărtare, care oferă o perspectivă de ansamblu asupra întregului eveniment, obținându-se astfel o hologramă cu obiectivare de sine stătătoare, în timp şi spațiu, dar relaționată continuu cu fluxul istoriei generale, a țării, a continentului şi a lumii, prin ceea ce aş putea numi efectul de holomerizare: întregul (gr. holos) se regăseşte în parte ( gr. meros). Iată un exemplu edificator din carte, unul din foarte multele posibile: după revenirea în țară din ultima sa vizită la Moscova ( 4 decembrie 1989), fiind extrem de tensionat de întâlnirea cu Mihail Gorbaciov, căruia i se opune frontal, Ceauşescu participă la o vânătoare de relaxare în pădurea Ogarca, din comuna Ghimpați, județul Giurgiu ( 10 decembrie 1989), la care îl invitase şi pe Gorbaciov. Această secvență, ce pare un detaliu istoric şi geografic minor, în vârtejul mare al evenimentelor care vor urma, este luminată brusc prin mărturia lui Gorbaciov însuşi, din memoriile sale ( apărute în 1994, în România), şi ridicată astfel la scara mare a istoriei lumii. La acea vânătoare, Ceauşescu împuşcase 380 de fazani, în 3 ore, cu doar 15 zile înainte de a fi ciuruit el însuşi de gloanțe, ca un “fazan” ochit de la Moscova!
Bazându-se în reconstituirea acelei ultime vânători a lui Ceauşescu pe amintirile lui Ion Tache, şeful “protocolului” la vânătorile prezidențiale, fluxul epic al narațiunii şi abordarea cinematografică a lui Grigore Cartianu nu scapă prilejul de a exploata tolba plină de amintiri fabuloase a acestui personaj pitoresc din comuna Ghimpați, folosindu-se inclusiv de cartea lui Mitică Georgescu, apărută în 2003, “Vânătorile lui Ceauşescu, aşa cum au fost”. Acelaşi pădurar Ion Tache, retras acum cu totul în planul secund al istoriei, a fost şi martorul unei vânători de pomină de pe vremea lui Gheorghiu Dej, din 1957, la care a participat liderul sovietic Nichita Hrusciov, în aceleaşi păduri de la Ogarca. După vânătoare, s-a băut atât de multă vodcă şi vin roşu de Ghimpați, încât s-au îmbătat cu toții şi, pe acest fond de beție generală, Gheorghiu Dej i-ar fi cerut lui Hrusciov să-şi retragă trupele sovietice din România, lucru acceptat şi semnat pe o hârtie, pe capota unui GAZ de teren, chiar la acel ospăț vânătoresc. Evident că detaliul retragerii celor 35.000 de militari ai trupelor sovietice din România, un an mai târziu, este prezentat de istoria oficială într-o cu totul altă versiune!
În această tehnică a lui Grigore Cartianu de a lumina prin holomerizare cele mai nebuloase reflexe ale fluxului viu al istoriei, volumul său selectează o sumedenie de detalii care par uneori irelevante, cum ar fi fuga unui cioban din Arad cu toate oile în Ungaria, în toamna lui 1989, care – în viziunea mult citatului istoric Alex Mihai Stoenescu – l-ar fi infuriat grozav pe Ceauşescu. Această secvență o receptăm acum, la rece, ca fiind de-adreptul ridicolă, după fuga Nadiei Comăneci, din 27 noiembrie 1989, transmisă de televiziunile lumii în paralel cu întâlnirea Bush-Gorbaciov, pe vasul în furtună de la Malta. În acest registru al detaliilor infinitezimale, selectate tocmai în ideea că ar putea lumina neaşteptat întregul, ajutând la limpezirea lui din haosul dezinformărilor şi intoxicărilor de tot felul, care au sufocat luciditatea şi discernământul firesc al mentalului colectiv, din timpul şi de după decembrie 1989, ar putea fi privită şi tableta umoristică a ziaristului Sorin Preda, publicată în Scânteia tineretului, în 18 decembrie 1989, cu titlul nebulos şi derutant: “Câteva sfaturi pentru cei aflați în aceste zile la mare”. În contextul mitologizant al acelor clipe febrile, ar fi fost, nici mai mult, nici mai puțin, decât un semnal codificat pentru acțiunile destabilizatoare ale viitorilor “terorişti”!
De la început până la sfârşitul său, volumul de peste 500 de pagini al lui Grigore Cartianu abundă în astfel de detalii, care dau farmec viu fluxului narativ şi un anume pitoresc atractiv, în ordinea gustului unui public extrem de divers şi eterogen de azi. Însă ceea ce acum, la 20 de ani de la cele întâmplate, par doar nişte picanterii scriitoriceşti, cu efect strict literar, în ultimele zile funambuleşti ale “Epocii de Aur” (sintagmă creată de Octavian Paler!), erau nebuloase care acționau înnebunitor asupra mentalului colectiv, paralizat total de lipsa de informații şi de orizont, în care era ținută marea masă a populației României, de către propaganda de partid şi Securitatea dictatorului Ceauşescu.
Artileria grea din spatele cărții
În răstimpul de 20 de ani, care au trecut de la evenimentele din decembrie 1989, au apărut aproximativ 500 de cărți despre Revoluție, dintre care 15 volume doar despre moartea Ceauşeştilor la Târgovişte. Niciuna dintre acestea n-a stârnit însă vâlva şi nu
s-a vândut în tirajul cărții lui Grigore Cartianu, multe dintre ele fiind publicate la edituri obscure, din diverse localități ale țării, fără o rețea de distribuție, pe măsura documentelor şi mărturiilor istorice majore dintre coperțile lor. În această competiție, marele atu al lui Grigore Cartianu e că în spatele cărții sale a reuşit să solidarizeze o adevărată armată de profesionişti în publicitate şi strategii de management editorial, cu fonduri şi posibilități materiale pe măsură, incluzând aici serialul său de mare audiență de la emisiunea Naşul, a lui Radu Moraru, de pe B1 TV, investigațiile de cursă lungă despre misterele Revoluției, inițiate în Adevărul, cotidianul cel mai bine vândut din România, şi derulate cu o remarcabilă continuitate în timp, poziția de redactor şef al acestui cotidian, care îi permite să coordoneze o echipă complexă de reporteri de investigație, în planul documentării. În planul lansării, artileria grea de publicitate a trustului Adevărul Holding a făcut posibil ca în zilele Târgului Bookfest să explodeze o adevărată bombă managerială, prin cele 5 lansări zilnice, din 2 în 2 ore, de miercuri, 9 iunie, până duminică, 13 iunie 2010, cu numeroşi martori implicați direct în cele mai fierbinți puncte ale evenimentelor din decembrie 1989, dar şi cu personalități din toate sferele vieții publice, politicieni, scriitori, actori, mari regizori, inclusiv patronii trustului, invitați să depună mărturie. În plus, întregul serial al lansării a fost prezentat zi de zi, pe spații extinse în cotidianul Adevărul, mai ales după ciocnirea vehementă a lui Grigore Cartianu cu Ion Iliescu, care îşi lansa şi el o carte despre “Revoluția lui”, în paralel, tocmai la un stand din apropiere.
În acest fel, capacitatea de ziarist curajos a lui Grigore Cartianu, cu o formidabilă putere se muncă, a fost dublată de ştiința sa de a face din pregătirea şi lansarea volumului Căderea Ceauşeştilor o lecție spectaculoasă de management editorial şi de implicare a unui autor de carte în procesul complex al impunerii ei pe piață, care ar trebui să funcționeze de acum înainte ca model de urmat, atât cât va fi posibil, de oricine îşi pune numele pe o copertă. Mesajul acestei lansări eveniment, care a impus volumul Căderea Ceauşeştilor drept cea mai bine vândută carte a Târgului Bookfest 2010, la distanță mare de celelalte volume din topul vânzărilor, e că un creator, indiferent ce gen literar abordează, nu mai poate scrie doar pentru raft, munca lui nu s-a încheiat odată cu ultima pagină scrisă şi tipărită a volumului, ci abia atunci începe, prin ieşirea autorului dintre coperțile cărții sale, de pe ecran sau din pagină, şi coborârea în arena cu lei a publicului, care trebuie convins prin confruntare directă să cumpere cartea.
Demonstrația spectaculoasă a lui Cartianu, cu cele 5 lansări zilnice, timp de 5 zile, între orele 11 şi 19, cât a stat la dispozița publicului la Bookfest, şi apoi turneul său imediat prin marile oraşe ale țării, convingând oamenii, între 5-7 ore pe zi, să devină viitorii cititori ai volumului său, ar putea funcționa mult timp de acum înaine ca exemplu pentru oricine vrea să devină autor şi să vândă cu succes o carte!
Efectul de holomerizare
Volumul lui Grigore Cartianu are ritm alert, fiind țesut în stilul documentarelor profesioniste ale Discovery, receptorul nu are timp să se plictisească, nici măcar să respire în voie, ținut cu sufletul la gură, prin schimbarea continuă a unghiului din care este abordat firul narativ, aceeaşi secvență istorică fiind luminată pe întreg parcursul cărții din cât mai multe puncte de vedere posibile: de la o sursă interioară, sau din apropiere, se trece la o alta exterioară, colaterală, sau de la mare depărtare, care oferă o perspectivă de ansamblu asupra întregului eveniment, obținându-se astfel o hologramă cu obiectivare de sine stătătoare, în timp şi spațiu, dar relaționată continuu cu fluxul istoriei generale, a țării, a continentului şi a lumii, prin ceea ce aş putea numi efectul de holomerizare: întregul (gr. holos) se regăseşte în parte ( gr. meros). Iată un exemplu edificator din carte, unul din foarte multele posibile: după revenirea în țară din ultima sa vizită la Moscova ( 4 decembrie 1989), fiind extrem de tensionat de întâlnirea cu Mihail Gorbaciov, căruia i se opune frontal, Ceauşescu participă la o vânătoare de relaxare în pădurea Ogarca, din comuna Ghimpați, județul Giurgiu ( 10 decembrie 1989), la care îl invitase şi pe Gorbaciov. Această secvență, ce pare un detaliu istoric şi geografic minor, în vârtejul mare al evenimentelor care vor urma, este luminată brusc prin mărturia lui Gorbaciov însuşi, din memoriile sale ( apărute în 1994, în România), şi ridicată astfel la scara mare a istoriei lumii. La acea vânătoare, Ceauşescu împuşcase 380 de fazani, în 3 ore, cu doar 15 zile înainte de a fi ciuruit el însuşi de gloanțe, ca un “fazan” ochit de la Moscova!
Bazându-se în reconstituirea acelei ultime vânători a lui Ceauşescu pe amintirile lui Ion Tache, şeful “protocolului” la vânătorile prezidențiale, fluxul epic al narațiunii şi abordarea cinematografică a lui Grigore Cartianu nu scapă prilejul de a exploata tolba plină de amintiri fabuloase a acestui personaj pitoresc din comuna Ghimpați, folosindu-se inclusiv de cartea lui Mitică Georgescu, apărută în 2003, “Vânătorile lui Ceauşescu, aşa cum au fost”. Acelaşi pădurar Ion Tache, retras acum cu totul în planul secund al istoriei, a fost şi martorul unei vânători de pomină de pe vremea lui Gheorghiu Dej, din 1957, la care a participat liderul sovietic Nichita Hrusciov, în aceleaşi păduri de la Ogarca. După vânătoare, s-a băut atât de multă vodcă şi vin roşu de Ghimpați, încât s-au îmbătat cu toții şi, pe acest fond de beție generală, Gheorghiu Dej i-ar fi cerut lui Hrusciov să-şi retragă trupele sovietice din România, lucru acceptat şi semnat pe o hârtie, pe capota unui GAZ de teren, chiar la acel ospăț vânătoresc. Evident că detaliul retragerii celor 35.000 de militari ai trupelor sovietice din România, un an mai târziu, este prezentat de istoria oficială într-o cu totul altă versiune!
În această tehnică a lui Grigore Cartianu de a lumina prin holomerizare cele mai nebuloase reflexe ale fluxului viu al istoriei, volumul său selectează o sumedenie de detalii care par uneori irelevante, cum ar fi fuga unui cioban din Arad cu toate oile în Ungaria, în toamna lui 1989, care – în viziunea mult citatului istoric Alex Mihai Stoenescu – l-ar fi infuriat grozav pe Ceauşescu. Această secvență o receptăm acum, la rece, ca fiind de-adreptul ridicolă, după fuga Nadiei Comăneci, din 27 noiembrie 1989, transmisă de televiziunile lumii în paralel cu întâlnirea Bush-Gorbaciov, pe vasul în furtună de la Malta. În acest registru al detaliilor infinitezimale, selectate tocmai în ideea că ar putea lumina neaşteptat întregul, ajutând la limpezirea lui din haosul dezinformărilor şi intoxicărilor de tot felul, care au sufocat luciditatea şi discernământul firesc al mentalului colectiv, din timpul şi de după decembrie 1989, ar putea fi privită şi tableta umoristică a ziaristului Sorin Preda, publicată în Scânteia tineretului, în 18 decembrie 1989, cu titlul nebulos şi derutant: “Câteva sfaturi pentru cei aflați în aceste zile la mare”. În contextul mitologizant al acelor clipe febrile, ar fi fost, nici mai mult, nici mai puțin, decât un semnal codificat pentru acțiunile destabilizatoare ale viitorilor “terorişti”!
De la început până la sfârşitul său, volumul de peste 500 de pagini al lui Grigore Cartianu abundă în astfel de detalii, care dau farmec viu fluxului narativ şi un anume pitoresc atractiv, în ordinea gustului unui public extrem de divers şi eterogen de azi. Însă ceea ce acum, la 20 de ani de la cele întâmplate, par doar nişte picanterii scriitoriceşti, cu efect strict literar, în ultimele zile funambuleşti ale “Epocii de Aur” (sintagmă creată de Octavian Paler!), erau nebuloase care acționau înnebunitor asupra mentalului colectiv, paralizat total de lipsa de informații şi de orizont, în care era ținută marea masă a populației României, de către propaganda de partid şi Securitatea dictatorului Ceauşescu.
Artileria grea din spatele cărții
În răstimpul de 20 de ani, care au trecut de la evenimentele din decembrie 1989, au apărut aproximativ 500 de cărți despre Revoluție, dintre care 15 volume doar despre moartea Ceauşeştilor la Târgovişte. Niciuna dintre acestea n-a stârnit însă vâlva şi nu
s-a vândut în tirajul cărții lui Grigore Cartianu, multe dintre ele fiind publicate la edituri obscure, din diverse localități ale țării, fără o rețea de distribuție, pe măsura documentelor şi mărturiilor istorice majore dintre coperțile lor. În această competiție, marele atu al lui Grigore Cartianu e că în spatele cărții sale a reuşit să solidarizeze o adevărată armată de profesionişti în publicitate şi strategii de management editorial, cu fonduri şi posibilități materiale pe măsură, incluzând aici serialul său de mare audiență de la emisiunea Naşul, a lui Radu Moraru, de pe B1 TV, investigațiile de cursă lungă despre misterele Revoluției, inițiate în Adevărul, cotidianul cel mai bine vândut din România, şi derulate cu o remarcabilă continuitate în timp, poziția de redactor şef al acestui cotidian, care îi permite să coordoneze o echipă complexă de reporteri de investigație, în planul documentării. În planul lansării, artileria grea de publicitate a trustului Adevărul Holding a făcut posibil ca în zilele Târgului Bookfest să explodeze o adevărată bombă managerială, prin cele 5 lansări zilnice, din 2 în 2 ore, de miercuri, 9 iunie, până duminică, 13 iunie 2010, cu numeroşi martori implicați direct în cele mai fierbinți puncte ale evenimentelor din decembrie 1989, dar şi cu personalități din toate sferele vieții publice, politicieni, scriitori, actori, mari regizori, inclusiv patronii trustului, invitați să depună mărturie. În plus, întregul serial al lansării a fost prezentat zi de zi, pe spații extinse în cotidianul Adevărul, mai ales după ciocnirea vehementă a lui Grigore Cartianu cu Ion Iliescu, care îşi lansa şi el o carte despre “Revoluția lui”, în paralel, tocmai la un stand din apropiere.
În acest fel, capacitatea de ziarist curajos a lui Grigore Cartianu, cu o formidabilă putere se muncă, a fost dublată de ştiința sa de a face din pregătirea şi lansarea volumului Căderea Ceauşeştilor o lecție spectaculoasă de management editorial şi de implicare a unui autor de carte în procesul complex al impunerii ei pe piață, care ar trebui să funcționeze de acum înainte ca model de urmat, atât cât va fi posibil, de oricine îşi pune numele pe o copertă. Mesajul acestei lansări eveniment, care a impus volumul Căderea Ceauşeştilor drept cea mai bine vândută carte a Târgului Bookfest 2010, la distanță mare de celelalte volume din topul vânzărilor, e că un creator, indiferent ce gen literar abordează, nu mai poate scrie doar pentru raft, munca lui nu s-a încheiat odată cu ultima pagină scrisă şi tipărită a volumului, ci abia atunci începe, prin ieşirea autorului dintre coperțile cărții sale, de pe ecran sau din pagină, şi coborârea în arena cu lei a publicului, care trebuie convins prin confruntare directă să cumpere cartea.
Demonstrația spectaculoasă a lui Cartianu, cu cele 5 lansări zilnice, timp de 5 zile, între orele 11 şi 19, cât a stat la dispozița publicului la Bookfest, şi apoi turneul său imediat prin marile oraşe ale țării, convingând oamenii, între 5-7 ore pe zi, să devină viitorii cititori ai volumului său, ar putea funcționa mult timp de acum înaine ca exemplu pentru oricine vrea să devină autor şi să vândă cu succes o carte!