Miscellanea
N. Pr.
SE DUC STATUILE DE LA UNIVERSITATE
Articol publicat în ediția Viața Românească 9-10 / 2010
SE DUC STATUILE DE LA UNIVERSITATE. În campania de „modernizare” a oraşului au căzut şi statuile, cele patru, celebre, de la Universitate: Mihai Viteazu, Gheorghe Lazăr, Ion Heliade Rădulescu şi Spiru Haret. La sfârşitul verii acesteia s-a lucrat în draci pentru a fi scoase de la locurile lor şi a fi mutate, zice-se, în Parcul Izvor, zice-se, temporar. Cum ştim cât durează un „temporar” la noi, începem, încet-încet, să ne îndoim că o să le mai vedem vreodată la locul lor. Dar poate că e bine să ştim şi de ce se duc statuile de la Universitate. Păi e simplu, se duc pentru ca sub ele să se poată construi o parcare de nu ştiu câte sute de maşini, că nu mai au loc pe trotuare, în locul pietonilor. Nu că după ce parcarea asta o să apară, trotuarele ne vor fi lăsate nouă, celor pentru care au fost cândva făcute, Doamne fereşte. Trotuarele, ca şi atâtea altele, sunt pentru maşini. Totul e pentru maşini, omul poate să dispară, mai ales dacă nu stă la volanul unui automobil.
Fără Mihai Viteazu la Universitate, o să trebuiască să li se explice studenților şi, eventual, elevilor care studiază schițele lui Caragiale, şi ajung la Tempora, unde era locul manifestațiilor studențeşti de altădată, adevărata Piață a Universității, nu aceea astfel denumită în 1990, unde a avut loc îndelungata manifestație anticomunistă terminată cu ruşinos-celebrul 13-15 iunie.
Sculptorul Aurel Vlad, membru în comisia de la Primărie care a avizat plimbarea statuilor, ne-a declarat că li s-au dat asigurări ferme că statuile vor fi repuse pe locurile lor tradiționale, cunoscute atâtor generații, de îndată ce parcarea va fi terminată, sau, cum se spune azi, cu o vorbă de lemn, finalizată. Însă, cu toate aceste asigurări nu poți fi sigur, adăugăm noi. Câte alte asigurări nu s-au dat şi vorbe au rămas?!
În felul acesta, unul dintre punctele forte ale Bucureştiului îşi pierde tot farmecul şi mai ales sensul. Pe când deplasarea, temporar-definitivă şi a Universității? Că doar locaşurile de învățătură sunt supărătoare pentru cei fără şi care le poartă pică tocmai de aceea, în loc să pună mâna pe carte.
În acelaşi timp, dincolo, în Piața Palatului Regal, azi Piața Revoluției, se va amplasa o replică a celebrei statui a lui Mestrovici dedicată lui Carol I. Pesemne că sunt de preferat cópiile originalelor. (N. Pr.)
Fără Mihai Viteazu la Universitate, o să trebuiască să li se explice studenților şi, eventual, elevilor care studiază schițele lui Caragiale, şi ajung la Tempora, unde era locul manifestațiilor studențeşti de altădată, adevărata Piață a Universității, nu aceea astfel denumită în 1990, unde a avut loc îndelungata manifestație anticomunistă terminată cu ruşinos-celebrul 13-15 iunie.
Sculptorul Aurel Vlad, membru în comisia de la Primărie care a avizat plimbarea statuilor, ne-a declarat că li s-au dat asigurări ferme că statuile vor fi repuse pe locurile lor tradiționale, cunoscute atâtor generații, de îndată ce parcarea va fi terminată, sau, cum se spune azi, cu o vorbă de lemn, finalizată. Însă, cu toate aceste asigurări nu poți fi sigur, adăugăm noi. Câte alte asigurări nu s-au dat şi vorbe au rămas?!
În felul acesta, unul dintre punctele forte ale Bucureştiului îşi pierde tot farmecul şi mai ales sensul. Pe când deplasarea, temporar-definitivă şi a Universității? Că doar locaşurile de învățătură sunt supărătoare pentru cei fără şi care le poartă pică tocmai de aceea, în loc să pună mâna pe carte.
În acelaşi timp, dincolo, în Piața Palatului Regal, azi Piața Revoluției, se va amplasa o replică a celebrei statui a lui Mestrovici dedicată lui Carol I. Pesemne că sunt de preferat cópiile originalelor. (N. Pr.)