POEZII

desenez nebunia şi teama pe ziduri

în fiecare dimineață împuşc iepuri roşii de porțelan cu pistolul cu aer comprimat walther nighthawk primit de la unchiul john
în fața magazinului de vechituri
în fiecare dimineață iau pulsul străzii cu stetoscopul de jucărie al fetiței
„ce o să te faci când vei creşte mare”?
o să mă fac doctoliță, o să mă fac doctoliță striga fetița
cu buzunarele pline de jeleuri
în fiecare dimineață trag pe nas aroganța şi aerele de superioritate ale
ecologiştilor
în fiecare dimineață ascult refrenul zilei prin conducta de gaze
în fiecare dimineață îmi izbesc țeasta de caldarâm cu multă grație
fluturi schizofrenici îmi ies din craniu ca un tăvălug şi împânzesc
partea de nord şi partea de sud a oraşului
după care desenez nebunia şi teama pe ziduri cu nonşalanță
apoi cu înfrigurare cu încrâncenare
mă las gâdilat în ureche de convenționalismul pervers al
trecătorilor
pentru ca în final spre seară să aştept diligența cu îngeri şi ponei de ciocolată
să-mi înnobileze viitorul


aştept să se extragă cauciucul de pe buzele tale

cândva eram celebrul dirijor al filarmonicii
şi gura ta ca o orchestră funambulescă
în uniformă roşie de re minor
aştepta semnele magice într-un colț de dormitor
acum aştept să se extragă cauciucul
de pe buzele tale cărnoase
ca într-o descriere provizorie
aştept liftierul cu mănuşi albe
să-mi deschidă uşa inimii tale
ca-ntr-un roman de început de secol douăzeci
aştept cățeluşii tăi de pluş cumpărați la promoție
să se gudure la picioarele unei după amieze schieunând
atunci tu vei face fețe fețe
te vei holba la mine ca la un saint bernard
crescut undeva prin alpii elvețieni
în materie de câini toți suntem nişte specialişti
vom adera împreună la partidul bărboşilor
vom organiza simulacre de judecată pentru fiii broaştei
fluturi păroşi se vor roti deasupra capetelor împăiate
o baltă de sânge te va izbi între ochi blajin
şi se va întoarce ca un bumerang
în scorbura de beton a străzii
cu vipere negre şi fetuşi
he he, tu vei fi pe atunci demult plecată


mireasa lui frankenstein

pictori şi poeți anonimi
ca un batalion disciplinar
dimineața între sticlele pe jumătate goale de remy martin
pisici negre sau albe ascunse
printre tomberoanele multicolore ale oraşului
mai frumoşi ca oricând tinerii parizieni fac dragoste pe malurile senei
ascunşi într-un d’ebarcad’ere cu nume de miere polifloră
şi toate aceste imagini prind contur printre aburii
unei ciocolaterii din cartierul montparnasse
un pensionar o limuzină de lux o pariziană şatenă
cu fetița ariel în brațe
salutări tuturor strigau morții alergând
cu pungile de croasante
of, coco chanel, iubirea mea definitivă
şi irevocabilă plângea bătrânelul schizofrenic
urcat pe coaja de pepene
sfârşitul e aproape! ascultați-mă sfârşitul e aproape
femeia se face ghemotoc se ascunde în buzunarul grefierului
scoate din când în când capul aruncă o privire
puştiul din colț fabien urinează pe nişte bilete de spectacol moulin rouge
zilnic mă întâlnesc cu „mireasa lui frankestein”
trecând prin fața frizeriei
femeia cu plămâni de cretă jubilează prin inimile trecătorilor
înconjoară rezervația
femeia cu pedigree pe plajă fără sutien


poemul cu servietă din piele

parcă n-ai mai scris cum scriai pe vremuri
cv-uri către marile corporații multinaționale
transformat peste noapte într-un poem
cu servietă bordo din piele
un intrus cu ochelari de soare pălărie cravată bigotti
gură dinți cu multe picioare de miriapod
jumătate roşu jumătate negru
cățărat pe fruntea rece
gândul aşezat între cele două perne de puf cu broderie
aşezat lângă peştişorul auriu
într-un bol imens pe pervazul ferestrei
ca şi cum ai închide ochii preț de o clipă
făcând puțină lumină în propriul tău creier
făcând puțină ordine în propria viață
emoțiile chircite în paturi supraetajate
la vârsta târzie a adolescenței
vechi cunoştințe devenite între timp colonii olandeze
invadându-mi spațiile obscure
îngălbenindu-mi fața obrajii de atâta bucurie
câtă se află in jur