SCRIITORII ?I FILMUL ÎN PERIOADA COMUNISTĂ 1947-1960

O nouă perioadă în istoria cinematografiei româneşti începe de la 2 noiembrie 1948, când un Decret-lege marca naționalizarea spațiilor de producție, prelucrare şi difuzare a filmelor. După un an şi ceva, pe ecrane avea să apară prima producție, Răsună valea, regia Paul Călinescu, dramă de şantier cu brigadieri voluntari veniți din toată țara pentru a construi linia de cale ferată Bumbeşti-Livezeni. Întâiul film de ficțiune poartă semnătura ca scenarist a dramaturgului Mircea Ştefănescu, unul dintre primii scriitori atraşi de „generozitatea” contractelor cu cinematografia, puternică armă de propagandă edificată după modelul fratelui mai mare, de la Răsărit. Scriitorul mai semnase în 1943 dialogurile coproducției româno-italiene Escadrila albă, film inspirat de o idee a scriitoarei italiene Vera Zucotti Borea. Mircea Ştefănescu va mai colabora la scenariile filmelor Telegrame, 1959, Bădăranii, 1960, Politică şi delicatese, 1963 şi Cosmin, fiul zimbrului, 1966. Marşul care dă titlul filmului este semnat de fostul avocat Marcel Breslaşu, compozitor şi poet bine înregimentat în avântul propagandistic al epocii. În acelaşi an, Bulevardul „Fluieră vântu”, regia Jean Mihail, este o satiră politică, ecranizare a unei piese semnate de Aurel Baranga, şi el debutant în scenariul de film. Anul următor, 1951, vom avea o producție de două filme, ce marchează debutul lui Petru Dumitriu şi revenirea lui Aurel Baranga. Primul semnează ecranizarea prozei Nopțile de iunie, cu titlul În sat la noi, dramă rurală propusă pe ecrane de un tandem inedit – Jean Georgescu şi Victor Iliu. Al doilea scriitor colaborează cu regizorul şcolit la Moscova Dinu Negreanu, ulterior stabilit în SUA, pentru a propune o dramă politică pe tema „luptei pentru o ştiință legată de practică, pusă în slujba construirii socialismului, liberă de influența ideologiei imperialiste”. Viața învinge este ecranizarea piesei Iarba rea, semnată de doctorul debutant în 1928, în Bilete de papagal şi care va ajunge în 1969 membru al CC al PCR. Bujor T. Rîpeanu ne asigură în vol. l al Repertoriului filmelor de ficțiune că redactarea scenariului regizoral s-a realizat cu participarea directă a consilierului sovietic Vasili Pronin.
Anul 1952 este şi anul centenarului Ion Luca Caragiale, Vizita, Lanțul slăbiciunilor şi Arendaşul român fiind ecranizate de Jean Georgescu, singurul cineast familiarizat cu nuanțele şi subtilitățile prozei marelui clasic. În acelaşi an, romanul Mitrea Cocor este ecranizat de Profira şi Valeria Sadoveanu. Regia este semnată de Marietta Sadova şi Victor Iliu. Filmul obține la Festivalul internațional de la Karlovy Vary, unde a fost prezentat în premieră mondială, premiul luptei pentru progres social. Eusebiu Camilar îşi pune semnătura pe un scurtmetraj de propagandă electorală La un punct de agitație, film regizat de neobositul Paul Călinescu. Un alt film de propagandă electorală, realizat în 1953 de Ion Rodan şi Traian Fericeanu, are drept semnatari la capitolul scenariu pe Paul Anghel şi Petre Luscalov. Primul avea să mai semneze scenariile filmelor Nufărul roşu, 1955, şi Aproape de soare, 1960. Cel de-al doilea va semna în 1955 scenariile filmelor Alarmă în munți şi Şofer de mare viteză, apoi Erupția, 1957, şi Pisica de mare, 1963.
Primii ani de film socialist constituie segmentul temporal în care se croiesc planuri tematice după exemplul cinematografiei sovietice, de pildă – „zdrobirea devierii de dreapta şi a oportunismului în constituirea şi dezvoltarea industriei grele, dezvăluirea importanței sovromurilor în economia națională” sau „activitatea gospodărească a Sfaturilor Populare”.
După Sadoveanu, un alt important scriitor contemporan este angajat în filmul de propagandă – Cezar Petrescu. Romancierul de mare succes din perioada interbelică colaborează cu principalul ideolog al realismului socialist, Mihai Novicov, vremelnic şi şef peste o iluzorie comisie de scenarii, ce n-avea să funcționeze decât pe hârtie. Rodul acestei complicități reciproc profitabile este filmul Nepoții gornistului, continuat anul următor cu Răsare soarele, frescă propagandistică a anilor 1916-1944. Este singura aventură cinematografică a autorului romanului Greta Garbo. Opera sa a mai fost ecranizată în 1965 Calea Victoriei sau cheia visurilor, regia Marius Teodorescu şi Întunecare, regia Alexandru Tatos, în 1985. Nepoții gornistului se va bucura de supervizarea a doi regizori consilieri ruşi V.V. Nemoliaev şi D.I. Vasiliev, care au făcut nenumărate observații pentru remedierea serioaselor lipsuri ale scenariului. Acesta a fost publicat în nr. 5/1952 din Viața Românească şi, separat în volum, anul următor la ESPLA.
Al treilea film al anului 1953 este O scrisoare pierdută, regia Sică Alexandrescu ?i Victor Iliu, doar o înregistrare a montării piesei lui Caragiale în versiunea de la Teatrul Național din Bucureşti, pusă în scenă de cel mai nedrept şi înverşunat adversar al regizorului Jean Georgescu.
Anul următor marchează prima ecranizare după opera lui Marin Preda, Desfăşurarea, regia Paul Călinescu. În 1955, primul film de ficțiune de lung-metraj prezentat la Festivalul internațional al filmului de la Cannes este Afacerea Protar, regia Haralambie Boroş, prima adaptare cinematografică a operei lui Mihail Sebastian. Scenariul, inspirat de piesa Ultima oră, este semnat de Sorana Coroamă. Filmul Blanca, lucrare de diplomă a regizorilor Mihai Iacob şi Constantin Neagu, este inspirat de Povestea teiului şi Făt Frumos din tei de Mihai Eminescu. Pregătit pentru premiera pe ecrane, filmul este interzis, fiind acuzat de misticism. A fost proiectat după 1990, la Cinematecă.
Nuvela semnată de un politruc al epocii – Eduard Mezincescu – cu numele şoferului său, Gheorghe Dorin, se constituie într-o spumoasă comedie regizată de Jean Georgescu – Directorul nostru, cu Giugaru şi Birlic în recitaluri actoriceşti de neuitat.
În 1956, prima ecranizare inspirată de proza lui Ion Slavici este La Moara cu noroc, regia Victor Iliu, scenariul fiind semnat de Alexandru Struțeanu şi Titus Popovici. Acesta din urmă este singurul scriitor ce avea să devină scenarist de profesie, cu reuşite şi căderi lesne detectabile. După aproape şase decenii de la premieră, acest film figurează pe primele locuri ale celor mai împlinite creații cinematografice româneşti. În acelaşi an, Sinişa Ivetici şi Andrei Blaier ecranizează în Ora H nuvela Muzicuța cu schimbător de Nicuță Tănase, scriitor ce colaborase, în 1955, cu Silviu Georgescu, la comedia Popescu 10 în control, regia Traian Fericeanu.
Toate cele zece filme ale anului 1957, producție-record până la acea dată, sunt inspirate de literatură. Doi regizori francezi, Marc Maurette şi Louis Daquin adaptează primul piesa Citadela sfărâmată de Horia Lovinescu, scriitorul fiind cooptat şi ca scenarist, al doilea romanul Ciulinii Bărăganului de Panait Istrati. Filmele Bijuterii de familie şi Pasărea furtunii sunt inspirate de prozele lui Petru Dumitriu, scriitorul fiind scenarist la ultimul titlu. Dincolo de brazi, regia Mircea Drăgan şi Mihai Iacob este inspirat de proza lui Petru Vintilă, În cheile munților. Erupția, scenariul Petre Luscalov, prilejuieşte debutul în regie al lui Liviu Ciulei, doar asistent la filmul lui Victor Iliu, La Moara cu noroc. Regizorul Gheorghe Turcu ecranizează Cazul Lakatos de Süto Andras, cu titlul O mică întâmplare. Şi piesa colonelului Nicolae Tăutu, Zbor de noapte, este ecranizată de Andrei Călăraşu în Vultur 101. În fine, nu lipseşte Caragiale, cu Două loturi, regia Gheorghe Naghi şi Aurel Miheles, iar Ion Popescu-Gopo ecranizează mitul antic al Galatheei, într-un inspirat spectacol coregrafic.
În 1958, dramaturgul Horia Lovinescu debutează ca scenarist elaborând Avalanşa, o dramă moralizatoare după o idee de Dinu Cernescu. În filmul lui Gheorghe Turcu, sunt atacate „rămăşițele individualismului mic-burghez”. Debutul regizorilor Iulian Mihu şi Manole Marcus, secondați de un valoros trio de operatori – George Cornea, Gheorghe Fischer şi Alexandru Întorsureanu –, este marcat de filmul Viața nu iartă, ecranizare a povestirilor Moartea tânărului cu termen redus, Întoarcerea tatei din război şi Pe câmpia de sânge a Mărăşeştilor, de Alexandru Sahia. Filmul este intens cenzurat datorită limbajului novator, încărcăturii psihologice şi viziunii pacifiste a autorilor. Filmografia anului numără 15 titluri, dar numai şase sunt filme de ficțiune de lung-metraj. Dintre ele, la categoria ecranizări, nu lipsesc Caragiale, cu D’ale carnavalului, regia Gheorghe Naghi şi Aurel Miheles, dar şi Tudor Arghezi, care prilejuieşte debutul regizorului Geo Saizescu, cu comedia Doi vecini, ecranizare a unei schițe satirice ce viza bucureştenii anilor ?20.
În 1959, este exploatat din nou Ion Luca Caragiale, de acelaşi tandem Naghi-Miheles, cu filmul Telegrame, ce reuneşte pe generic o impresionantă distribuție. Regizorul Lucian Bratu debutează cu Secretul cifrului, ecranizare a romanului La miezul nopții va cădea o stea, de Theodor Constantin, cosemnatar al scenariului, alături de Dumitru Carabăț, ultimul devenit ulterior important teoretician al scenariului de film. Liviu Ciulei realizează Valurile Dunării, ecranizând schița Kilometrul 1314, de Francisc Munteanu, coautor al scenariului, alături de Titus Popovici. Francisc Munteanu va debuta anul următor în regia de film cu Soldați fără uniformă, film de război după proza Mereu împreună. Tot în 1960, Titus Popovici îşi ecranizează propriul roman Setea, regia Mircea Drăgan. Din filmografia anului 1960, mai reținem semnătura lui Ion Hobana, coscenarist la filmul polițist Portretul unui necunoscut, ecranizare a unei povestiri de Dan G. Mihăescu, şi pe cea a lui Süto Andras, care îşi ecranizează proza Cheltuiala lui Karikas în filmul semnat de Mircea Mureşan, Toamna se numără...