Miscellanea
Florin Toma

PERSONAGIILE D-LUI I.L. CARAGIALE

Articol publicat în ediția Viața Românească 1-2 / 2011

Personagiile d-lui I.L. Caragiale. După reuşitele de la Alba-Iulia (grupul statuar Horea, Cloşca şi Crişan), Orăştie (statuia lui Burebista) şi Slatina (monumentul lui Eugen Ionescu), sculptorul Ioan Bolborea pare să fie unul dintre cei mai norocoşi furnizori de artă monumentală şi pentru Bucureşti. Astfel, el îi depăşeşte, măcar în numărul de performanțe, enumerăm aleatoriu, pe Mircea Spătaru, Florin Codre sau Alexandru Ghilduş. Mai ales, dacă ținem cont că, pe lângă Monumentul Infanteriei, de la Şosea şi recenta Căruță cu paiațe, din fața Teatrului Național, artistul are în desfăşurare, pe mai mulți ani de-acum încolo, şi alte proiecte cu Primăria Capitalei (precum monumentele lui Alexandru Ioan Cuza, al lui Lascăr Catargiu, al Împăratului Traian sau cel închinat Marii Uniri). La sfârşitul anului trecut, primarul general, însoțit de cel al Ankarei(!), Melih Gokcek (ce căuta turcul lângă personajele lui nenea Iancu, numai Sorin Oprescu ştie!), a inaugurat ansamblul monumental Caragialiana – Căruța cu paiațe, realizat de sculptorul Ioan Bolborea. Artistul a câştigat, în 2002 (Anul Caragiale – 150 de ani de la naştere), un concurs al primăriei, referitor la realizarea unui monument al marelui scriitor, şi a început imediat, în 2003, lucrările. După cum mărturiseşte autorul, proiectul inițial a suferit mai multe transformări, ajungându-se în final la formula unui grup de personaje scoase din opera lui Ion Luca Caragiale, turnate în bronz, fiecare cu o înălțime de patru metri, aşezate pe o platformă tip căruță şi avându-l alături chiar pe părintele lor, care le priveşte. Siluetele stilizate îi reprezintă pe Farfuridi, Brânzovenescu, Cetățeanul Turmentat, Goe, Zoe, Mam’mare, Chiriac, Mița, Veta, Zița, Rică Venturiano, Mamița, Trahanache, Cațavencu şi Pristanda. Caragiale are o poziție laterală, secundară, neostentativă, lăsându-şi personajele libere de orice constrângere auctorială (nevrând parcă să le intimideze!). În schimb, unele dintre ele aduc la figură cu chipul unor mari actori din galeria teatrului românesc, care, de-a lungul timpului, le-au dat viață pe scenă: Alexandru Giugaru, Grigore Vasiliu-Birlic, Constantin Tănase, Lucia Sturdza-Bulandra, Dem Rădulescu, sculptorul mărturisind că a fost interesat nu atât de precizia imitației, cât de surprinderea unei expresii. Oricum, însă intenția de a fixa dinamica unui grup, prin abordarea statuară a unei lumi în mişcare (aşa cum sunt personajele lui Caragiale, foarte agitate), se pare că a învins la puncte prejudecata că sculptura nu poate decât arareori să sugereze spontaneitatea. Şi, în continuare, cei interesați recurg imediat la memoria academică şi pun pe masa argumentelor, deşi recunosc că în alt registru, Les six bourgeois de Calais, a lui Auguste Rodin. Dincolo de temerea lui Sorin Oprescu, cum că abordarea sculptorului ar putea genera controverse, ansamblul realizat de Ioan Bolborea – al cărui preț a fost deconspirat: 1 milion de euro – beneficiază de o amplasare nimerită, acomodându-se perfect cu spațiul public din fața Teatrului Național. Indiferent de ce fel de transformări va suferi pe viitor clădirea acestuia.