Literatura română în scrisori
Dumitru Tepeneag
CĂTRE ?I DE LA ION POP
Articol publicat în ediția Viața Românească 3-4 / 2011
Îl cunoşteam pe Ion Pop încă din anii 70. Ne-am cunoscut însă mai bine, după 1989, când a fost numit director al Centrului cultural din Paris. E un om calm, cumpănit, cu o mare stăpânire de sine. Am admirat întotdeauna discreția lui: rareori l-am auzit bârfind pe cineva; iar în scrisori – niciodată. Aş putea spune că în această privință era chiar opusul meu. Mai ales în scrisori.
Printre alte isprăvi culturale ale profesorului clujean se cuvine menționată coordonarea primului Dicționar de opere din literatura română. Pe vremea aceea, eram obsedat de reintegrarea mea în literatura română; ceea ce explică reacția mea cam disproporționată în legătură cu omiterea din Dicționar a volumului de nuvele Aşteptare apărut în 1971 şi retras după foarte scurt timp din librării.
Dragă Ion Pop, 17 sept.1999
Dintr-un articol din « România literară » am aflat că sub coordonarea ta se redactează primul dicționar de opere din literatura română. A apărut deja volumul A-D… Alex Ştefănescu e aşa cum e şi pe deasupra mândru de subiectivitatea lui, nu e de mirare că din articol n-am înțeles mare lucru. Ştiu că ai să treci prin Paris, nu-mi aduci şi mie un exemplar? Sau dacă e prea mult să-ți cer asta, trimite atunci un exemplar la soacră-mea, la adresa:
Smărăndița Ionescu
Str. Alexandru Constantinescu (fostă Câmpina) n° 27 / Bucureşti – 71326
Dar trimite-l înainte de 1 oct. să-l poată lua fiul meu când vine la Bucureşti.
Altfel ce faci? Te felicit din toată inima pentru inițiativa ta. Zaciu a scos şi cel de-al treilea volum. Primele două le are Alain Paruit. Ar trebui să fac într-un fel să mi le procur şi eu. Uite, acum trebuie să prezint un grupaj de poezie pentru revista «Europe» şi trebuie să mă duc la Centrul cultural unde sper să-l găsesc pe Zaciu. Poate găsesc şi dicționarul tău.
Salutări amicale Ilenei.
Te îmbrățişez cu prietenie, Țepe
Nu mai ştiu exact dacă textul de mai jos i l-am trimis doar lui Ion Pop sau l-am publicat şi într-o revistă. Enervarea mea e evidentă şi nu cred că mai trebuie să-i explic motivele.
În atenția d-lui Ion Pop, coordonatorul Dicționarului analitic de opere literare româneşti:
Una din jignirile cele mai stupide de care am avut parte în viață a fost aceea murmurată printre rânduri de prozatorul Alexandru Vlad în introducerea articolului pe care mi-l consacră în «Vatra» (n°4/1994) : « Întrebări cu/fără sens» (vezi articolul alăturat). E, orice s-ar spune, destul de ciudat ca eu, locuitor al Parisului (din cunoscute pricini politice), să trebuiască să vă semnalez cărțile mele apărute în România, ba chiar, culmea! – să fiu nevoit să fac dovada existenței lor.
S-ar putea ca Aşteptare să nu fi avut impactul pe care l-a avut (după Borbely, vezi articolul său din dicționar) romanul Cireşarii, deşi nu e sigur, căci toate nuvelele din volum au fost publicate mai întâi în reviste şi au fost citite şi comentate mai înainte ca eu să fi căzut în dizgrația regimului comunist. Şi îți mai atrag atenția că volumul acesta e menționat deja în lexiconul maghiar şi în dicționarul de opere olandez.
Încerc să nu mă enervez. Să mă gândesc la altceva, la alții. Şi atunci constat că volumul lui Sorin Titel, Dejunul pe iarbă, lipseşte din dicționar. O proză mai interesantă decât aceea din Lunga călătorie a prizonierului: experiment ante-textualist bazat pe dubla viteză narativă care ar merita să fie predat în şcoli.
Dragă Ion Pop, tu chiar crezi că poezia lui Danilov e mai valoroasă decât proza lui Titel? Sau că toate romanele lui Ivasiuc merită o analiză?
Sunt pur şi simplu perplex. Nu ştiu cum să zic: mi-e milă şi de voi, mi-e milă şi de mine!
Dragă Ion Pop, 6 oct.1999
Recunosc că m-am enervat când am văzut că în Dicționarul (tău !) nu e menționată nici o carte de-a mea. Ca să mă liniştesc am aplicat o terapie simplă : am spus ce-aveam pe suflet…
Acum că sunt mai uşurat şi mai calm, mă gândesc că tot efortul meu epistolar şi poştal nici nu avea cum să servească la altceva decât la potolirea orgoliului de autor. Şi tot acum îmi vine ideea simplă că în definitiv totul s-ar putea repara, dacă DICȚIONARUL va lua în considerare volumul ce urmează să apară la Ed. All din Bucureşti, la începutul anului viitor. E un volum de cca. 500 de pagini şi conține (aproape) toate textele scurte (schițe, nuvele, povestiri, fragmente) scrise de mine în româneşte (am mai scris câteva şi în franceză). Ce crezi ? Poate că un volum de 500 de pagini o să te impresioneze… Se va chema EXERCIȚII DE AŞTEPTARE, dar pot, dacă vrei, să-i schimb şi titlul, să-i pun un titlu care să înceapă cu o literă dinspre coada alfabetului, să ai în felul ăsta timp să-ți convingi măcar unul din colaboratori să scrie despre mine.
Ironia n-o să salveze România şi nici pe mine…
Aşa că închei cu această umilă propunere de-a salva măcar DICȚIONARUL, care va fi acuzat că e incomplet, că privilegiază generația 80, poezia şi autorii care umblă cu săru-mâna pe lângă coordonator.
Te salut cu prietenie, Țepe
Dragă prietene, 10 oct. 99
Am primit, desigur, şi nu fără o anumită surprindere, cu emoțiile adiacente, suita mesajelor tale mâhnite, legate de marele Dicționar de opere. M-am întristat şi eu un pic văzând că ai putut crede că vei lipsi dintre scriitorii şi operele selectate. Se află deja printre ele Hotel Europa (articol scris de Ion Vartic) în vol.II, E-L, care va apărea până la sfârşitul anului, şi vor urma Nunțile necesare, Pont des Arts şi Zadarnică e arta fugii. Nu e tocmai puțin, mi se pare, şi nici nereprezentativ. Sunt de acord însă că s-ar fi cuvenit să se scrie şi despre Aşteptare sau poate despre altele – dar cântarul farmaceutic mai greşeşte şi el. Consideră absența asta o scăpare (neplăcută, desigur) şi gândeşte-te că vor fi – sperăm – şi alte ediții, mai complete. Au fost remarcate, în recenzii, şi alte uitări, şi vor mai fi, fără îndoială.
Prin urmare, te rog să nu interpretezi micul marele gol din vol. I al lucrării ca pe un gest neamical şi de neglijență vinovată. Nu s-ar fi potrivit cu nimic din ceea ce înseamnă scrisul tău pentru literatura română şi Dumitru Țepeneag pentru coordonatorul dificilei întreprinderi de sinteză. Îți mulțumesc însă pentru referințele bibliografice, utile şi în viitor.
Am regretat că nu ne-am putut vedea la Paris, la seara Călinescu. Apoi am plecat spre Sens (colocviu Frénaud).
Cu speranța că m-ai înțeles exact – şi cu aceeaşi prietenie, Ion Pop
Câtă răbdare aveam ! Să pun de-o parte şi cel mai mic articolaş care apărea despre cărțile mele, să le selectez cu grijă şi să le trimit criticilor şi redactorilor de revistă. N-a fost deloc uşor. Dar trebuia să compensez într-un fel (să răscumpăr ?) absența mea din țară.
Dragă Țepe, 28 oct. 1999
Ce să mai zic? Am primit şi Exercices d’attente şi alte plicuri cu foarte utile referințe critice, am citit şi dialogurile dintre ego şi alter-ego, cu haz de necaz, din România literară… Credeam că ai primit mesajul meu întrucâtva lămuritor, cuprinzând şi regretul pentru scăparea Aşteptării din vol. I al Dicționarului, plus menționarea titlurilor viitoare….Din păcate nu mai pot adăuga acum decât promisiunea că într-o addenda a seriei de vreo 4 volume vor fi recuperate omisiunile semnalate deja şi ale altor cărți sau care, inevitabil, se vor mai produce. Ele nu sunt, poți fi convins, rezultatul relei voințe sau al lipsei de prețuire. În orice caz, în ce te priveşte, te mai asigur o dată că n-am avut nici o intenție neprietenească – ar fi fost în contradicție cu admirația şi afecțiunea sinceră pe care o am de atâția ani față de tine. S-a întâmplat aşadar să ne scape un text sau altul, chiar dacă am discutat de fiecare dată cu colegii chestiunile selecției. Am mai şi greşit, vom mai greşi, dar am dori desigur să fie cât mai puțin şi mai rar.
În acest moment volumul II (E-L) e pe punctul de-a intra la tipar. Din Țepeneag conține Hotel Europa, vom avea în celelalte Pont des Arts, Nunțile… şi Zadarnică e arta fugii. Cum Exercițiile de aşteptare vor apărea – îmi spui – anul viitor, nu mai avem cum să le integrăm din păcate acum. Sper că vei înțelege totuşi şi scuza, cât se poate, imperfecțiunile selecției, în ce te priveşte. Şi te rog, a câta oară, să fii convins de buna mea (a noastră) credință şi, nu mai puțin, de fidela mea prietenie.
Cu bine, Ion Pop
17 dec.99
Dragă Țepe,
Constat cu încântare că se rotunjeşte, cu fiecare zi ce trece, o bibliografie ca şi completă despre cărțile tale. Articolele viitoare din Dicționarul de opere o vor fructifica, desigur, cu cel mai mare folos – şi îți mulțumesc, deloc convențional, pentru toate cele trimise. Mărturisesc că mi-a făcut o plăcere aparte să văd că tratezi cu un înțelept umor episodul pitoresc al «disputei» enciclopedice pe care am declanşat-o fără să vreau. Deocamdată, tocmai a ieşit volumul doi, în bună ținută tipografică şi – sper – intelectuală în care se află, la locul literei sale majuscule şi Hotel Europa. Vor urma, cum ți-am mai spus, alte titluri şi acea addenda recuperatoare.
Anul ’99 se încheie aşadar cu unele roade, nu mai uşor de obținut decât cele din agricultura română în faza prelungită a tranziției. Pentru mine, va fi şi un final, mult dorit, de carieră administrativă, căci în 18 ian. 2000 vor fi noi alegeri de decan la Facultate, iar eu m-am decis să nu mai accept nici un fel de funcție, la nici un nivel al «conducerii» academice. Sper aşadar că mă pot reapuca de mai tăcuta şi mai calma meserie de şoarece de bibliotecă, pentru a mai citi şi scrie, cât mai e vreme – şi nu mai e prea multă… Acum sunt cam obosit, am multe restanțe de tot soiul. Imediat după Anul Nou, voi pleca pentru nişte conferințe la Napoli şi Roma, – momente de respirație.
Pentru impresionanta cifră de 2000 sub care intrăm în curând, îți doresc ție şi întregii familii, din partea noastră a tuturor, Sărbători frumoase şi un An Nou fericit.
Cu toată dragostea, Ion Pop
Paris, 14 ian. 2000
Dragă Ion,
Îți trimit niscai epistole care vor putea folosi, cred eu, şi pentru alți autori făcând sau nu parte din grupul oniric: Dimov, Mazilescu, Turcea, Horia Stamatu. Mai am scrisori şi de la marii noştri grafomani Eliade şi Cioran, dar mai întâi trebuie să le fotocopiez. Bineînțeles, toate sunt scrisori publicate, fie în România literară, fie în Caiete critice sau Viața Românească.
Articolul despre Blecher ți-l trimit ca eventuală indicație bibliografică.
Îmi pare bine că te-ai hotărît să te eliberezi de obligațiile administrative care îți devorau timpul. Exemplul tragic al lui Papahagi cred că a contat oarecum în această hotărâre. Ai dreptate, ne mai rămâne puțin timp ( mie şi mai puțin!) şi trebuie să profităm de el. Te rog să nu eziți , dacă ai nevoie de una sau mai multe cărți apărute pe meleagurile pariziene. Ți le trimit imediat. Şi ca să nu-ți faci nu ştiu ce scrupule, tu ai să-mi trimiți volumele din dicționarul de opere.
Salutări Ilenei şi copiilor. Al tău cu prietenie, Țepe
27 februarie 2000
Dragă Țepe,
Se înțelege că am primit şi plicul cu documente trimis de curând – şi îți mulțumesc. Viitoarele articole din dicționar vor putea profita din plin. Cum ți-am mai scris, volumul II e pe piață iar în el se află şi articolul semnat de Ion Vartic despre Hotel Europa, pe care îl vei vedea – de nu l-ai văzut încă – în jur de 11 martie, când sper să ajung la Paris, în drum spre Nantes, unde sunt invitat la Universitate, pentru o conferință (în 17 III).
Observă că între 11 şi 17 sunt câteva zile (seri) în care mi-ar cădea bine să regăsesc ceva din Paris, dacă tot fac drumul ăsta cam lung. Drept care te întreb, fără prea multe figuri de stil, dacă ai putea suporta ideea să stau (numai nopțile) în cunoscuta odaie de la etajul tău boem de pe rue du Bac. Mi-ai face un uriaş serviciu – dacă treaba asta nu te deranjează prea tare. Dacă nu e posibil, voi căuta altă soluție. Merg cu îndrăzneala până acolo încât te rog mult să-mi dai un semn telefonic seara după ora 20, după ce primeşti aceste rânduri, ca să-mi pot programa călătoria în funcție de răspunsul tău. Trag nădejde că vei înțelege şi scuza cutezanța mea. Dacă nu poți – voi înțelege şi eu că… nu poți.
Îți mulțumesc anticipat pentru bunăvoință şi aştept oricum să ne vedem şi auzim. Până atunci, numai gânduri bune, cu drag, Ion
Printre alte isprăvi culturale ale profesorului clujean se cuvine menționată coordonarea primului Dicționar de opere din literatura română. Pe vremea aceea, eram obsedat de reintegrarea mea în literatura română; ceea ce explică reacția mea cam disproporționată în legătură cu omiterea din Dicționar a volumului de nuvele Aşteptare apărut în 1971 şi retras după foarte scurt timp din librării.
Dragă Ion Pop, 17 sept.1999
Dintr-un articol din « România literară » am aflat că sub coordonarea ta se redactează primul dicționar de opere din literatura română. A apărut deja volumul A-D… Alex Ştefănescu e aşa cum e şi pe deasupra mândru de subiectivitatea lui, nu e de mirare că din articol n-am înțeles mare lucru. Ştiu că ai să treci prin Paris, nu-mi aduci şi mie un exemplar? Sau dacă e prea mult să-ți cer asta, trimite atunci un exemplar la soacră-mea, la adresa:
Smărăndița Ionescu
Str. Alexandru Constantinescu (fostă Câmpina) n° 27 / Bucureşti – 71326
Dar trimite-l înainte de 1 oct. să-l poată lua fiul meu când vine la Bucureşti.
Altfel ce faci? Te felicit din toată inima pentru inițiativa ta. Zaciu a scos şi cel de-al treilea volum. Primele două le are Alain Paruit. Ar trebui să fac într-un fel să mi le procur şi eu. Uite, acum trebuie să prezint un grupaj de poezie pentru revista «Europe» şi trebuie să mă duc la Centrul cultural unde sper să-l găsesc pe Zaciu. Poate găsesc şi dicționarul tău.
Salutări amicale Ilenei.
Te îmbrățişez cu prietenie, Țepe
Nu mai ştiu exact dacă textul de mai jos i l-am trimis doar lui Ion Pop sau l-am publicat şi într-o revistă. Enervarea mea e evidentă şi nu cred că mai trebuie să-i explic motivele.
În atenția d-lui Ion Pop, coordonatorul Dicționarului analitic de opere literare româneşti:
Una din jignirile cele mai stupide de care am avut parte în viață a fost aceea murmurată printre rânduri de prozatorul Alexandru Vlad în introducerea articolului pe care mi-l consacră în «Vatra» (n°4/1994) : « Întrebări cu/fără sens» (vezi articolul alăturat). E, orice s-ar spune, destul de ciudat ca eu, locuitor al Parisului (din cunoscute pricini politice), să trebuiască să vă semnalez cărțile mele apărute în România, ba chiar, culmea! – să fiu nevoit să fac dovada existenței lor.
S-ar putea ca Aşteptare să nu fi avut impactul pe care l-a avut (după Borbely, vezi articolul său din dicționar) romanul Cireşarii, deşi nu e sigur, căci toate nuvelele din volum au fost publicate mai întâi în reviste şi au fost citite şi comentate mai înainte ca eu să fi căzut în dizgrația regimului comunist. Şi îți mai atrag atenția că volumul acesta e menționat deja în lexiconul maghiar şi în dicționarul de opere olandez.
Încerc să nu mă enervez. Să mă gândesc la altceva, la alții. Şi atunci constat că volumul lui Sorin Titel, Dejunul pe iarbă, lipseşte din dicționar. O proză mai interesantă decât aceea din Lunga călătorie a prizonierului: experiment ante-textualist bazat pe dubla viteză narativă care ar merita să fie predat în şcoli.
Dragă Ion Pop, tu chiar crezi că poezia lui Danilov e mai valoroasă decât proza lui Titel? Sau că toate romanele lui Ivasiuc merită o analiză?
Sunt pur şi simplu perplex. Nu ştiu cum să zic: mi-e milă şi de voi, mi-e milă şi de mine!
Dragă Ion Pop, 6 oct.1999
Recunosc că m-am enervat când am văzut că în Dicționarul (tău !) nu e menționată nici o carte de-a mea. Ca să mă liniştesc am aplicat o terapie simplă : am spus ce-aveam pe suflet…
Acum că sunt mai uşurat şi mai calm, mă gândesc că tot efortul meu epistolar şi poştal nici nu avea cum să servească la altceva decât la potolirea orgoliului de autor. Şi tot acum îmi vine ideea simplă că în definitiv totul s-ar putea repara, dacă DICȚIONARUL va lua în considerare volumul ce urmează să apară la Ed. All din Bucureşti, la începutul anului viitor. E un volum de cca. 500 de pagini şi conține (aproape) toate textele scurte (schițe, nuvele, povestiri, fragmente) scrise de mine în româneşte (am mai scris câteva şi în franceză). Ce crezi ? Poate că un volum de 500 de pagini o să te impresioneze… Se va chema EXERCIȚII DE AŞTEPTARE, dar pot, dacă vrei, să-i schimb şi titlul, să-i pun un titlu care să înceapă cu o literă dinspre coada alfabetului, să ai în felul ăsta timp să-ți convingi măcar unul din colaboratori să scrie despre mine.
Ironia n-o să salveze România şi nici pe mine…
Aşa că închei cu această umilă propunere de-a salva măcar DICȚIONARUL, care va fi acuzat că e incomplet, că privilegiază generația 80, poezia şi autorii care umblă cu săru-mâna pe lângă coordonator.
Te salut cu prietenie, Țepe
Dragă prietene, 10 oct. 99
Am primit, desigur, şi nu fără o anumită surprindere, cu emoțiile adiacente, suita mesajelor tale mâhnite, legate de marele Dicționar de opere. M-am întristat şi eu un pic văzând că ai putut crede că vei lipsi dintre scriitorii şi operele selectate. Se află deja printre ele Hotel Europa (articol scris de Ion Vartic) în vol.II, E-L, care va apărea până la sfârşitul anului, şi vor urma Nunțile necesare, Pont des Arts şi Zadarnică e arta fugii. Nu e tocmai puțin, mi se pare, şi nici nereprezentativ. Sunt de acord însă că s-ar fi cuvenit să se scrie şi despre Aşteptare sau poate despre altele – dar cântarul farmaceutic mai greşeşte şi el. Consideră absența asta o scăpare (neplăcută, desigur) şi gândeşte-te că vor fi – sperăm – şi alte ediții, mai complete. Au fost remarcate, în recenzii, şi alte uitări, şi vor mai fi, fără îndoială.
Prin urmare, te rog să nu interpretezi micul marele gol din vol. I al lucrării ca pe un gest neamical şi de neglijență vinovată. Nu s-ar fi potrivit cu nimic din ceea ce înseamnă scrisul tău pentru literatura română şi Dumitru Țepeneag pentru coordonatorul dificilei întreprinderi de sinteză. Îți mulțumesc însă pentru referințele bibliografice, utile şi în viitor.
Am regretat că nu ne-am putut vedea la Paris, la seara Călinescu. Apoi am plecat spre Sens (colocviu Frénaud).
Cu speranța că m-ai înțeles exact – şi cu aceeaşi prietenie, Ion Pop
Câtă răbdare aveam ! Să pun de-o parte şi cel mai mic articolaş care apărea despre cărțile mele, să le selectez cu grijă şi să le trimit criticilor şi redactorilor de revistă. N-a fost deloc uşor. Dar trebuia să compensez într-un fel (să răscumpăr ?) absența mea din țară.
Dragă Țepe, 28 oct. 1999
Ce să mai zic? Am primit şi Exercices d’attente şi alte plicuri cu foarte utile referințe critice, am citit şi dialogurile dintre ego şi alter-ego, cu haz de necaz, din România literară… Credeam că ai primit mesajul meu întrucâtva lămuritor, cuprinzând şi regretul pentru scăparea Aşteptării din vol. I al Dicționarului, plus menționarea titlurilor viitoare….Din păcate nu mai pot adăuga acum decât promisiunea că într-o addenda a seriei de vreo 4 volume vor fi recuperate omisiunile semnalate deja şi ale altor cărți sau care, inevitabil, se vor mai produce. Ele nu sunt, poți fi convins, rezultatul relei voințe sau al lipsei de prețuire. În orice caz, în ce te priveşte, te mai asigur o dată că n-am avut nici o intenție neprietenească – ar fi fost în contradicție cu admirația şi afecțiunea sinceră pe care o am de atâția ani față de tine. S-a întâmplat aşadar să ne scape un text sau altul, chiar dacă am discutat de fiecare dată cu colegii chestiunile selecției. Am mai şi greşit, vom mai greşi, dar am dori desigur să fie cât mai puțin şi mai rar.
În acest moment volumul II (E-L) e pe punctul de-a intra la tipar. Din Țepeneag conține Hotel Europa, vom avea în celelalte Pont des Arts, Nunțile… şi Zadarnică e arta fugii. Cum Exercițiile de aşteptare vor apărea – îmi spui – anul viitor, nu mai avem cum să le integrăm din păcate acum. Sper că vei înțelege totuşi şi scuza, cât se poate, imperfecțiunile selecției, în ce te priveşte. Şi te rog, a câta oară, să fii convins de buna mea (a noastră) credință şi, nu mai puțin, de fidela mea prietenie.
Cu bine, Ion Pop
17 dec.99
Dragă Țepe,
Constat cu încântare că se rotunjeşte, cu fiecare zi ce trece, o bibliografie ca şi completă despre cărțile tale. Articolele viitoare din Dicționarul de opere o vor fructifica, desigur, cu cel mai mare folos – şi îți mulțumesc, deloc convențional, pentru toate cele trimise. Mărturisesc că mi-a făcut o plăcere aparte să văd că tratezi cu un înțelept umor episodul pitoresc al «disputei» enciclopedice pe care am declanşat-o fără să vreau. Deocamdată, tocmai a ieşit volumul doi, în bună ținută tipografică şi – sper – intelectuală în care se află, la locul literei sale majuscule şi Hotel Europa. Vor urma, cum ți-am mai spus, alte titluri şi acea addenda recuperatoare.
Anul ’99 se încheie aşadar cu unele roade, nu mai uşor de obținut decât cele din agricultura română în faza prelungită a tranziției. Pentru mine, va fi şi un final, mult dorit, de carieră administrativă, căci în 18 ian. 2000 vor fi noi alegeri de decan la Facultate, iar eu m-am decis să nu mai accept nici un fel de funcție, la nici un nivel al «conducerii» academice. Sper aşadar că mă pot reapuca de mai tăcuta şi mai calma meserie de şoarece de bibliotecă, pentru a mai citi şi scrie, cât mai e vreme – şi nu mai e prea multă… Acum sunt cam obosit, am multe restanțe de tot soiul. Imediat după Anul Nou, voi pleca pentru nişte conferințe la Napoli şi Roma, – momente de respirație.
Pentru impresionanta cifră de 2000 sub care intrăm în curând, îți doresc ție şi întregii familii, din partea noastră a tuturor, Sărbători frumoase şi un An Nou fericit.
Cu toată dragostea, Ion Pop
Paris, 14 ian. 2000
Dragă Ion,
Îți trimit niscai epistole care vor putea folosi, cred eu, şi pentru alți autori făcând sau nu parte din grupul oniric: Dimov, Mazilescu, Turcea, Horia Stamatu. Mai am scrisori şi de la marii noştri grafomani Eliade şi Cioran, dar mai întâi trebuie să le fotocopiez. Bineînțeles, toate sunt scrisori publicate, fie în România literară, fie în Caiete critice sau Viața Românească.
Articolul despre Blecher ți-l trimit ca eventuală indicație bibliografică.
Îmi pare bine că te-ai hotărît să te eliberezi de obligațiile administrative care îți devorau timpul. Exemplul tragic al lui Papahagi cred că a contat oarecum în această hotărâre. Ai dreptate, ne mai rămâne puțin timp ( mie şi mai puțin!) şi trebuie să profităm de el. Te rog să nu eziți , dacă ai nevoie de una sau mai multe cărți apărute pe meleagurile pariziene. Ți le trimit imediat. Şi ca să nu-ți faci nu ştiu ce scrupule, tu ai să-mi trimiți volumele din dicționarul de opere.
Salutări Ilenei şi copiilor. Al tău cu prietenie, Țepe
27 februarie 2000
Dragă Țepe,
Se înțelege că am primit şi plicul cu documente trimis de curând – şi îți mulțumesc. Viitoarele articole din dicționar vor putea profita din plin. Cum ți-am mai scris, volumul II e pe piață iar în el se află şi articolul semnat de Ion Vartic despre Hotel Europa, pe care îl vei vedea – de nu l-ai văzut încă – în jur de 11 martie, când sper să ajung la Paris, în drum spre Nantes, unde sunt invitat la Universitate, pentru o conferință (în 17 III).
Observă că între 11 şi 17 sunt câteva zile (seri) în care mi-ar cădea bine să regăsesc ceva din Paris, dacă tot fac drumul ăsta cam lung. Drept care te întreb, fără prea multe figuri de stil, dacă ai putea suporta ideea să stau (numai nopțile) în cunoscuta odaie de la etajul tău boem de pe rue du Bac. Mi-ai face un uriaş serviciu – dacă treaba asta nu te deranjează prea tare. Dacă nu e posibil, voi căuta altă soluție. Merg cu îndrăzneala până acolo încât te rog mult să-mi dai un semn telefonic seara după ora 20, după ce primeşti aceste rânduri, ca să-mi pot programa călătoria în funcție de răspunsul tău. Trag nădejde că vei înțelege şi scuza cutezanța mea. Dacă nu poți – voi înțelege şi eu că… nu poți.
Îți mulțumesc anticipat pentru bunăvoință şi aştept oricum să ne vedem şi auzim. Până atunci, numai gânduri bune, cu drag, Ion