POEZII

***

(pe plaje la marmara)

ai iubit Tu o idee de
bărbat
prin carnea căruia
se vede
luciul blând al
săbiei

prin surâsul căruia
tăria de caracter
a cerului

ai iubit Tu o idee
de femeie
prin sânii căreia
mici acvarii exotice

şi iar
unduioase
şoldurile
țărm netezim
limpezim

[sic] culege-ne oasele
puhav viermănoasele


***

atâta zăpadă
zidită sub pădure
ar trebui
să mă îngrijoreze

atâta tinerețe
pe care n-o mai am

o ce cuviință
să-ți ştergi fața cu un steag

sub crâmpeiele nopții
de plâns să-ți ştergi fața


***

pâlcuri de umbră
poposite în marginea
satului
la orice final de
mandat aşteaptă ele
acolo
al lui stalin al lui
nico
la vizita prin mahala
a cometei

familiari cu oroarea
purcedem
din
colibele noastre cu acope
rişe pleoştit ca pălăria
unuia dostoievski
şedem cu curul pe
butuci
afară la taină
tăcem ca nişte clopoțele
pline cu
praf

umbrele aşteaptă ele nu
se grăbesc nu
intră în vorbă
la marginea în
slugărnicia exasperată
a uliței
la orice final de
mandat şi
sicriul nostru îşi
freacă mâinile

cu pâine şi sare primim
noi moartea


***

sunt eu aici, dar picioarele
mele sunt vaste
sunt eu, ca o zăpadă în
nori,
ca o lumină a
nărilor tale.

o, tu câine al muntelui
aşteptând
la ieşirea din peşteră
întoarcerea umanității

sunt eu aici, ca
pe vremea când vorbeam
despre
umerii mării


primăvară

Norii chiar/ s-au aşezat pe câmpie.
Vin munții.
Nu mai e nimic de făcut.

De atâta senin
mi-a crescut
uriaş destinul.