Cronica filmului
Călin Stănculescu
SCRIITORII ŞI FILMUL ÎN ULTIMUL CINCINAL DEJIST (1961 – 1965)
Articol publicat în ediția Viața Românească 3-4 / 2011
În 1961, îşi face debutul în dialogul cu a şaptea artă scriitorul Mihnea Gheorghiu, anglist prin vocație, excelent cunoscător şi al literaturii americane. Un debut amânat, cum vom vedea, care are drept obiect ecranizarea romanului Europolis de Jean Bart. Melodrama cu pretenții de frescă socială are o distribuție impresionantă. Scenaristul trebuia să debuteze cu cinci ani mai devreme, când contractase cu cinematografia ecranizarea poemului, 1953, şi a piesei, 1956, dedicate lui Tudor Vladimirescu. Filmul va fi prezent pe ecrane de abia în 1962, iar din 1965 va fi cenzurat cu peste 800 de metri de peliculă, aproape 40 de minute, în urma morții lui Dej, eliminându-se secvențele în care era prezentă Lica Gheorghiu.
Horia Lovinescu revine cu Poveste sentimentală, regia Iulian Mihu. Construcția scenariului pleacă de la un proiect de Miron Niculescu şi se dezvoltă concomitent cu piesa de teatru Febre. Pe generic apare şi consilierul artistic sovietic L.M. Jejelenko. Omul de lângă tine, regia Horea Popescu, regizorul de teatru aflat la debut în cinematografie, are ca scenarist pe Paul Everac, care-şi prelucrează un fragment din propria piesă, Ochiul albastru.
?i dramaturgul Alexandru Mirodan îşi ecranizează propria piesă, Celebrul 702, în filmul regizat de Mihai Iacob, cu Radu Beligan în rolul titular. Satira antiamericană era transpusă fără prea mari virtuți cinematografice de pe scena teatrului. Dimos Rendis şi Ioan Grigorescu colaborează la scenariul filmului Străzile au amintiri, titlu de lucru Transfuzia. Schematic şi convențional, autor al unei proze de mare popularitate pentru cei care nu cunoşteau valorile literaturii autentice, Marea bătălie de la Iazu mic, Octav Pancu-Iaşi propune scenariul Vară romantică, regia Sinişa Ivetici. Falsul istoric, absurdul situațiilor în care sunt puse personajele, minciuna propagandistică converg ineluctabil într-un film penibil.
Francisc Munteanu scrie şi regizează un scheci propagandistic pentru finalizarea colectivizării, Lada cu zestre, inspirat fiind de o proză conjuncturală a scriitorului timişorean Mircea ?erbănescu.
1962 este anul superproducției Tudor , amintită în rândurile anterioare, „ primul film istoric românesc pe ecran lat”. Bugetat generos, de patru ori mai mult ca un film obişnuit, filmul regizat de Lucian Bratu, cu Emanoil Petruț în rolul principal, a cucerit Premiul special al juriului şi medalia Crucea Sudului la Festivalul de la Buenos Aires, Statueta de argint la Festivalul de la Cork, Marele Premiu, Premiul de interpretare – Emanoil Petruț şi Lica Gheorghiu, Premiul pentru muzică – Gheorghe Dumitrescu la Festivalul național al filmului de la Mamaia, 1964. Neobositul cineast-scriitor Francisc Munteanu mai pune o cărămidă la epopeea comunismului cu Cerul n-are gratii, ecranizare a nuvelei Tierra di Siena.
O coproducție ambițioasă este Codin, regia Henri Colpi, scenariul Yves Jamiaque, Dumitru Carabăț şi Henri Colpi după romanul omonim de Panait Istrati. Cu un buget sub media filmelor româneşti, Codin a obținut Premiul pentru scenariu şi Premiul Comisiei Superioare tehnice franceze pentru calitatea fotografiei şi imaginii color la festivalul de la Cannes, 1963. Imaginea a fost semnată de Marcel Weiss şi ?tefan Horvath. Nicolae ?ic şi Radu Cosaşu colaborează cu regizorul documentarist Gabriel Barta la scenariul filmului Cinci oameni la drum, coregizor Mihai Bucur. B. T. Rîpeanu consemnează declarația lui Radu Cosaşu, care afirmă că a fost „unul dintre cele mai proaste filme româneşti care au trecut pe ecranele şi mințile noastre”. Francisc Munteanu este coscenarist alături de Petre Sălcudeanu la filmul Partea ta de vină, regia Mircea Mureşan, scenariul literar are titlul Purgatoriul.
Ar mai fi de amintit din producția acestui an filmul Lupeni 29, regia Mircea Drăgan, la al cărui scenariu au trudit Nicolae ?ic, Eugen Mandric şi regizorul, operă de mare rezonanță propagandistică, în care sunt evocate evenimentele tragice legate de grevele minerilor, dar şi cu falsificarea grosolană a realităților istorice. Prezența în film a fiicei lui Gheorghiu-Dej va văduvi la proiecțiile după 1965 opera lui Drăgan de circa 40 de minute în care artista de ocazie, Lica, apărea în postura unei văduve de miner. Filmul a primit Diploma scriitorilor din URSS pentru „cel mai bun scenariu” la Festivalul de la Moscova, 1963.
În 1963, Victor Iliu, un regizor onorabil, şcolit la Moscova, care a dat o frumoasă ecranizare inspirată de Ioan Slavici La „Moara cu noroc”, îşi încheie cariera cu un scenariu semnat de V. Em. Galan, Comoara din Vadul vechi, scriitorul fiind inspirat de propria nuvelă La răzeşi. V. Em. Galan, colaborator la Agerpres, ziarist la Scînteia, deconspirat drept colaborator al Securității, evocă perioada de foamete din Moldova postbelică. Aici îşi face debutul ca regizor secund Lucian Pintilie şi tot aici debutează în film actorul Ion Caramitru. Titus Popovici îşi ecranizează al doilea roman, Străinul, regia Mihai Iacob. Interpretul rolului principal, ?tefan Iordache, primeşte un premiu la Festivalul de la Karlovy Vary, iar Irina Petrescu primeşte premiul de interpretare la Festivalul național de la Mamaia, 1964, regizorul fiind recompensat, tot aici, cu premiul special al juriului. Un scriitor care se va afirma ulterior cu romane polițiste de duzină, ?tefan Berciu, debutează ca scenarist la Afacerea Splaiul, film documentar produs de Studioul Sahia, regia Virgil Calotescu şi Paul Orza. Subiectul evocă jaful de la Fabrica de încălțăminte Dâmbovița. Alecu Ivan Ghilia îşi ecranizează proza Urâtele devenită Dragoste lungă de o seară, regia Horea Popescu, o dramă psihologică feministă, mai puțin abordată în iureşul ideologic al timpului. Francisc Munteanu, regizor şi scenarist, propune un film cu tentă erotică şi concluzii socialist moralizatoare în La vârsta dragostei, Mențiune de excelență la al treilea Festival al filmului pentru tineret de la Cannes, 1963. Dimos Rendis scrie scenariul la Casa neterminată, film semnat de Andrei Blaier, în care debutează Valeria Seciu. Mai puțin minat de ideologia la modă filmul respiră o prospețime „condamnabilă” în epocă. D.R.Popescu propune o comedie din mediul rural oltenesc, Un surâs în plină vară, regia Geo Saizescu, ecranizare a nuvelei Pădurea. Regizorul, debutant în lungmetrajul de ficțiune, obține cu acest titlu Premiul pentru debut regizoral al revistei Cinema. Filmul a mai fost premiat pentru scenariu şi pentru rolul principal masculin susținut de Sebastian Papaiani cu prilejul Festivalului național de film de la Mamaia, 1964. Ion Luca Caragiale este ecranizat de Haralambie Boroş cu Politică şi delicatese, adaptare după proza Icre moiu, după cum, în 1964, Jean Georgescu, regie şi scenariu, ecranizează 7 schițe în Mofturi 1900, şi anume O conferință, Diplomație, Amici, O lacună, Bubico, C.F.R., Situațiune. Tot Jean Georgescu semnează filmul de montaj Lanterna cu amintiri, în care se regăsesc secvențe din Mitrea Cocor, Independența României, Manasse, Trenul fantomă, Răsună valea etc. Fănuş Neagu şi Vintilă Ornaru semnează scenariul filmului Lumină de iulie, regia Gheorghe Naghi, dramă din universul ceapist desfăşurată sub lozinca „comuniştii nu ies la pensie”. Cartierul veseliei, regia Manole Marcus, îl are drept scenarist pe Ioan Grigorescu, ce evocă mediul proletar din anii ’30, cu componenta propagandistică procomunistă în cheie melo. Gheorghe Horvat, regizor, şi Constantin Mitru, scenarist, revin la opera lui Mihail Sadoveanu cu scurtmetrajul Intâlnire cu Lizuca. Francisc Munteanu, regie şi scenariu, propune o mai acceptabilă dramă de război cu La patru paşi de infinit, recompensată cu Premiul special al juriului Crucea Sudului pentru mesajul umanist şi realizare artistică la Mar del Plata în 1965. Vasile Rebreanu scrie Merii sălbatici pentru regizorul Alecu Croitoru, dramă rurală pentru un debutant în regie. Constantin Mitru şi Alexandru Struțeanu, scenarişti, şi Mircea Drăgan, regizor, semnează o ecranizare fastuoasă după Neamul ?oimăreştilor de Mihail Sadoveanu, unde aventurile anulează filozofia istoriei conținută în opera originară. Filmul acumulează recorduri – zile de filmare – 259, metraj negativ – 38.756 metri, buget – 13.300.000 de lei, spectatori – peste 13 milioane până în 2002. Filmul a primit în 1964, la al 4-lea Congres UNIATEC de la Milano, Premiul de excelență pentru calitatea imaginii şi ingeniozitatea mişcărilor de aparat. Autorii imaginii au fost Aurel Ionescu şi George Cornea
Cezar Petrescu este ecranizat de Marius Teodorescu, autor al scenariului alături de Beno Meirovici, cu Calea Victoriei sau Cheia visurilor. Ion Băieşu semnează drama contemporană Camera albă, regia Virgil Calotescu. Titlul de lucru este Cinci minute de gândire.
Regizorul Ion Popescu-Gopo atacă universul lui Ion Creangă propunând o viziune proprie a unui basm celebru, De-aş fi ...Harap-Alb. Filmul este retras din difuzare după ce prezența actriței Lica Gheorghiu este considerată inoportună de cenzura ceauşistă. Rămâne unul dintre cele mai importante filme cu actori semnate de maestrul animației, Gopo. Filmul a obținut premii la UNIATEC Milano, 1964, pentru calitatea imaginii color şi a prelucrării de laborator, premiul special al juriului, premiul pentru scenografie, Ion Oroveanu, la Festivalul național al filmului de la Mamaia, 1965 şi premiul pentru originalitatea regiei la Festivalul internațional de la Moscova, 1965. Prima ecranizare din opera lui G. M. Zamfirescu este Domnişoara Nastasia, care inspiră filmul Dincolo de barieră, regia Francisc Munteanu. Mircea Zaciu şi Vasile Rebreanu colaborează la scenariul comediei Gaudeamus Igitur, semnată de Gheorghe Vitanidis. Filmul, cu mai puține intruziuni şi locuri comune propagandistice, evocă universul Clujului studențesc, fapt pentru care a fost şi recompensat cu onorante premii la festivalurile de la Teheran, Gijon şi Gotwaldow.
O ecranizare-reper pentru întreaga istorie a filmului românesc este Pădurea spânzuraților, regia Liviu Ciulei, scenariul Titus Popovici, din nefericire ultima manifestare a regizorului în domeniul lungmetrajului de ficțiune. Premiul de regie de la Festivalul de la Cannes, Premiul de excelență pentru calitatea imaginii şi pentru ingeniozitatea mişcărilor de aparat la Congresul UNIATEC de la Milano, 1964, autorul imaginii – Ovidiu Gologan, Marele Premiu „Pelicanul Alb”, Premiul pentru imagine, Premiul pentru interpretare feminină – Ana Szeles şi Premiul pentru muzică – Theodor Grigoriu la Festivalul național al filmului de la Mamaia, 1965, sunt doar câteva dintre distincțiile capodoperei lui Ciulei, comparată cu Cărările gloriei de S. Kubrick sau Pe frontul de vest nimic nou de L. Milestone.
Tudor Arghezi este ecranizat cu patru schițe coregrafice, regia Mirel Ilieşu, cu titlul Ritmuri potrivite, Premiul orhideea de argint la Festivalul de la Nevi, 1964. Producție a Studioului Sahia, filmul îi avea ca interpreți pe cei mai cunoscuți balerini ai momentului – Ileana Iliescu, George Cotovelea, Alexa Dumitrache , Petre Ciortea, Magdalena Popa, Irinel Liciu, Sergiu ?tefanski, Gabriel Popescu. Alecu Ivan Ghilia recidivează ca scenarist cu adaptarea propriului roman, Ieşirea din Apocalips, sub titlul Sărutul, regia Lucian Bratu. Tudor Muşatescu colaborează cu regizorul Paul Călinescu la ecranizarea piesei Titanic Vals, film onest, cu o impresionantă distribuție din care nu lipsesc Ion Finteşteanu, Grigore Vasiliu-Birlic, Coca Andronescu, Mihai Fotino, Constantin Rauțchi, ?tefan Mihăilescu-Brăila, Tamara Buciuceanu, Ion Lucian, Dinu Ianculescu, Gheorghe Trestian etc.
În primul său lungmetraj de ficțiune, regizoarea Elisabeta Bostan propune Amintiri din copilărie de Ion Creangă, unde ?tefan Ciubotăraşu susține un rol dificil dar dus strălucit la împlinire, fapt recompensat şi de premiile obținute la festivalurile internaționale de la Gijon şi Los Angeles. Anterior regizoarea oferise publicului scurtmetrajul Pupăza din tei, cu acelaşi interpret, Ion Bocancea, în rolul lui Nică. Tot un scurtmetraj este şi Întâlnire cu Lizuca, regia ?tefan Horvat, scenariul fiind semnat de Constantin Mitru, după Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu. Eugen Barbu îşi ecranizează propriul roman ?oseaua Nordului în filmul Procesul alb, regia Iulian Mihu, cu nelipsita „actriță” Lica Gheorghiu. Regizoarea Anastasia Anghel realizează o schiță lirică, Oraşul care iubeşte, după scenariul lui Gheorghe Tomozei. Petre Sălcudeanu semnează adaptarea romanului Răscoala în filmul omonim semnat de Mircea Mureşan, film laureat cu premiul Opera Prima la Festivalul de la Cannes în 1966, deşi regizorul se afla la a treia operă cinematografică. La festivalul național al filmului de la Mamaia în 1966 acelaşi film cucereşte premiile pentru regie, interpretare masculină – Ilarion Ciobanu şi muzică – Tiberiu Olah. Nicolae ?tefănescu şi Alexandru Andrițoiu semnează scenariul filmului polițist ?ah la rege, regia Haralambie Boroş.
Si aceşti cinci ani din ultima perioadă de domnie a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej se vădesc a fi tentanți pentru mulți scriitori, unii devenind scenarişti de meserie, ca Petre Sălcudeanu, Titus Popovici, Ioan Grigorescu sau scriitori-cineaşti ca Francisc Munteanu. De prima etapă a dictaturii ceauşiste ne vom ocupa în numărul viitor al revistei.
Horia Lovinescu revine cu Poveste sentimentală, regia Iulian Mihu. Construcția scenariului pleacă de la un proiect de Miron Niculescu şi se dezvoltă concomitent cu piesa de teatru Febre. Pe generic apare şi consilierul artistic sovietic L.M. Jejelenko. Omul de lângă tine, regia Horea Popescu, regizorul de teatru aflat la debut în cinematografie, are ca scenarist pe Paul Everac, care-şi prelucrează un fragment din propria piesă, Ochiul albastru.
?i dramaturgul Alexandru Mirodan îşi ecranizează propria piesă, Celebrul 702, în filmul regizat de Mihai Iacob, cu Radu Beligan în rolul titular. Satira antiamericană era transpusă fără prea mari virtuți cinematografice de pe scena teatrului. Dimos Rendis şi Ioan Grigorescu colaborează la scenariul filmului Străzile au amintiri, titlu de lucru Transfuzia. Schematic şi convențional, autor al unei proze de mare popularitate pentru cei care nu cunoşteau valorile literaturii autentice, Marea bătălie de la Iazu mic, Octav Pancu-Iaşi propune scenariul Vară romantică, regia Sinişa Ivetici. Falsul istoric, absurdul situațiilor în care sunt puse personajele, minciuna propagandistică converg ineluctabil într-un film penibil.
Francisc Munteanu scrie şi regizează un scheci propagandistic pentru finalizarea colectivizării, Lada cu zestre, inspirat fiind de o proză conjuncturală a scriitorului timişorean Mircea ?erbănescu.
1962 este anul superproducției Tudor , amintită în rândurile anterioare, „ primul film istoric românesc pe ecran lat”. Bugetat generos, de patru ori mai mult ca un film obişnuit, filmul regizat de Lucian Bratu, cu Emanoil Petruț în rolul principal, a cucerit Premiul special al juriului şi medalia Crucea Sudului la Festivalul de la Buenos Aires, Statueta de argint la Festivalul de la Cork, Marele Premiu, Premiul de interpretare – Emanoil Petruț şi Lica Gheorghiu, Premiul pentru muzică – Gheorghe Dumitrescu la Festivalul național al filmului de la Mamaia, 1964. Neobositul cineast-scriitor Francisc Munteanu mai pune o cărămidă la epopeea comunismului cu Cerul n-are gratii, ecranizare a nuvelei Tierra di Siena.
O coproducție ambițioasă este Codin, regia Henri Colpi, scenariul Yves Jamiaque, Dumitru Carabăț şi Henri Colpi după romanul omonim de Panait Istrati. Cu un buget sub media filmelor româneşti, Codin a obținut Premiul pentru scenariu şi Premiul Comisiei Superioare tehnice franceze pentru calitatea fotografiei şi imaginii color la festivalul de la Cannes, 1963. Imaginea a fost semnată de Marcel Weiss şi ?tefan Horvath. Nicolae ?ic şi Radu Cosaşu colaborează cu regizorul documentarist Gabriel Barta la scenariul filmului Cinci oameni la drum, coregizor Mihai Bucur. B. T. Rîpeanu consemnează declarația lui Radu Cosaşu, care afirmă că a fost „unul dintre cele mai proaste filme româneşti care au trecut pe ecranele şi mințile noastre”. Francisc Munteanu este coscenarist alături de Petre Sălcudeanu la filmul Partea ta de vină, regia Mircea Mureşan, scenariul literar are titlul Purgatoriul.
Ar mai fi de amintit din producția acestui an filmul Lupeni 29, regia Mircea Drăgan, la al cărui scenariu au trudit Nicolae ?ic, Eugen Mandric şi regizorul, operă de mare rezonanță propagandistică, în care sunt evocate evenimentele tragice legate de grevele minerilor, dar şi cu falsificarea grosolană a realităților istorice. Prezența în film a fiicei lui Gheorghiu-Dej va văduvi la proiecțiile după 1965 opera lui Drăgan de circa 40 de minute în care artista de ocazie, Lica, apărea în postura unei văduve de miner. Filmul a primit Diploma scriitorilor din URSS pentru „cel mai bun scenariu” la Festivalul de la Moscova, 1963.
În 1963, Victor Iliu, un regizor onorabil, şcolit la Moscova, care a dat o frumoasă ecranizare inspirată de Ioan Slavici La „Moara cu noroc”, îşi încheie cariera cu un scenariu semnat de V. Em. Galan, Comoara din Vadul vechi, scriitorul fiind inspirat de propria nuvelă La răzeşi. V. Em. Galan, colaborator la Agerpres, ziarist la Scînteia, deconspirat drept colaborator al Securității, evocă perioada de foamete din Moldova postbelică. Aici îşi face debutul ca regizor secund Lucian Pintilie şi tot aici debutează în film actorul Ion Caramitru. Titus Popovici îşi ecranizează al doilea roman, Străinul, regia Mihai Iacob. Interpretul rolului principal, ?tefan Iordache, primeşte un premiu la Festivalul de la Karlovy Vary, iar Irina Petrescu primeşte premiul de interpretare la Festivalul național de la Mamaia, 1964, regizorul fiind recompensat, tot aici, cu premiul special al juriului. Un scriitor care se va afirma ulterior cu romane polițiste de duzină, ?tefan Berciu, debutează ca scenarist la Afacerea Splaiul, film documentar produs de Studioul Sahia, regia Virgil Calotescu şi Paul Orza. Subiectul evocă jaful de la Fabrica de încălțăminte Dâmbovița. Alecu Ivan Ghilia îşi ecranizează proza Urâtele devenită Dragoste lungă de o seară, regia Horea Popescu, o dramă psihologică feministă, mai puțin abordată în iureşul ideologic al timpului. Francisc Munteanu, regizor şi scenarist, propune un film cu tentă erotică şi concluzii socialist moralizatoare în La vârsta dragostei, Mențiune de excelență la al treilea Festival al filmului pentru tineret de la Cannes, 1963. Dimos Rendis scrie scenariul la Casa neterminată, film semnat de Andrei Blaier, în care debutează Valeria Seciu. Mai puțin minat de ideologia la modă filmul respiră o prospețime „condamnabilă” în epocă. D.R.Popescu propune o comedie din mediul rural oltenesc, Un surâs în plină vară, regia Geo Saizescu, ecranizare a nuvelei Pădurea. Regizorul, debutant în lungmetrajul de ficțiune, obține cu acest titlu Premiul pentru debut regizoral al revistei Cinema. Filmul a mai fost premiat pentru scenariu şi pentru rolul principal masculin susținut de Sebastian Papaiani cu prilejul Festivalului național de film de la Mamaia, 1964. Ion Luca Caragiale este ecranizat de Haralambie Boroş cu Politică şi delicatese, adaptare după proza Icre moiu, după cum, în 1964, Jean Georgescu, regie şi scenariu, ecranizează 7 schițe în Mofturi 1900, şi anume O conferință, Diplomație, Amici, O lacună, Bubico, C.F.R., Situațiune. Tot Jean Georgescu semnează filmul de montaj Lanterna cu amintiri, în care se regăsesc secvențe din Mitrea Cocor, Independența României, Manasse, Trenul fantomă, Răsună valea etc. Fănuş Neagu şi Vintilă Ornaru semnează scenariul filmului Lumină de iulie, regia Gheorghe Naghi, dramă din universul ceapist desfăşurată sub lozinca „comuniştii nu ies la pensie”. Cartierul veseliei, regia Manole Marcus, îl are drept scenarist pe Ioan Grigorescu, ce evocă mediul proletar din anii ’30, cu componenta propagandistică procomunistă în cheie melo. Gheorghe Horvat, regizor, şi Constantin Mitru, scenarist, revin la opera lui Mihail Sadoveanu cu scurtmetrajul Intâlnire cu Lizuca. Francisc Munteanu, regie şi scenariu, propune o mai acceptabilă dramă de război cu La patru paşi de infinit, recompensată cu Premiul special al juriului Crucea Sudului pentru mesajul umanist şi realizare artistică la Mar del Plata în 1965. Vasile Rebreanu scrie Merii sălbatici pentru regizorul Alecu Croitoru, dramă rurală pentru un debutant în regie. Constantin Mitru şi Alexandru Struțeanu, scenarişti, şi Mircea Drăgan, regizor, semnează o ecranizare fastuoasă după Neamul ?oimăreştilor de Mihail Sadoveanu, unde aventurile anulează filozofia istoriei conținută în opera originară. Filmul acumulează recorduri – zile de filmare – 259, metraj negativ – 38.756 metri, buget – 13.300.000 de lei, spectatori – peste 13 milioane până în 2002. Filmul a primit în 1964, la al 4-lea Congres UNIATEC de la Milano, Premiul de excelență pentru calitatea imaginii şi ingeniozitatea mişcărilor de aparat. Autorii imaginii au fost Aurel Ionescu şi George Cornea
Cezar Petrescu este ecranizat de Marius Teodorescu, autor al scenariului alături de Beno Meirovici, cu Calea Victoriei sau Cheia visurilor. Ion Băieşu semnează drama contemporană Camera albă, regia Virgil Calotescu. Titlul de lucru este Cinci minute de gândire.
Regizorul Ion Popescu-Gopo atacă universul lui Ion Creangă propunând o viziune proprie a unui basm celebru, De-aş fi ...Harap-Alb. Filmul este retras din difuzare după ce prezența actriței Lica Gheorghiu este considerată inoportună de cenzura ceauşistă. Rămâne unul dintre cele mai importante filme cu actori semnate de maestrul animației, Gopo. Filmul a obținut premii la UNIATEC Milano, 1964, pentru calitatea imaginii color şi a prelucrării de laborator, premiul special al juriului, premiul pentru scenografie, Ion Oroveanu, la Festivalul național al filmului de la Mamaia, 1965 şi premiul pentru originalitatea regiei la Festivalul internațional de la Moscova, 1965. Prima ecranizare din opera lui G. M. Zamfirescu este Domnişoara Nastasia, care inspiră filmul Dincolo de barieră, regia Francisc Munteanu. Mircea Zaciu şi Vasile Rebreanu colaborează la scenariul comediei Gaudeamus Igitur, semnată de Gheorghe Vitanidis. Filmul, cu mai puține intruziuni şi locuri comune propagandistice, evocă universul Clujului studențesc, fapt pentru care a fost şi recompensat cu onorante premii la festivalurile de la Teheran, Gijon şi Gotwaldow.
O ecranizare-reper pentru întreaga istorie a filmului românesc este Pădurea spânzuraților, regia Liviu Ciulei, scenariul Titus Popovici, din nefericire ultima manifestare a regizorului în domeniul lungmetrajului de ficțiune. Premiul de regie de la Festivalul de la Cannes, Premiul de excelență pentru calitatea imaginii şi pentru ingeniozitatea mişcărilor de aparat la Congresul UNIATEC de la Milano, 1964, autorul imaginii – Ovidiu Gologan, Marele Premiu „Pelicanul Alb”, Premiul pentru imagine, Premiul pentru interpretare feminină – Ana Szeles şi Premiul pentru muzică – Theodor Grigoriu la Festivalul național al filmului de la Mamaia, 1965, sunt doar câteva dintre distincțiile capodoperei lui Ciulei, comparată cu Cărările gloriei de S. Kubrick sau Pe frontul de vest nimic nou de L. Milestone.
Tudor Arghezi este ecranizat cu patru schițe coregrafice, regia Mirel Ilieşu, cu titlul Ritmuri potrivite, Premiul orhideea de argint la Festivalul de la Nevi, 1964. Producție a Studioului Sahia, filmul îi avea ca interpreți pe cei mai cunoscuți balerini ai momentului – Ileana Iliescu, George Cotovelea, Alexa Dumitrache , Petre Ciortea, Magdalena Popa, Irinel Liciu, Sergiu ?tefanski, Gabriel Popescu. Alecu Ivan Ghilia recidivează ca scenarist cu adaptarea propriului roman, Ieşirea din Apocalips, sub titlul Sărutul, regia Lucian Bratu. Tudor Muşatescu colaborează cu regizorul Paul Călinescu la ecranizarea piesei Titanic Vals, film onest, cu o impresionantă distribuție din care nu lipsesc Ion Finteşteanu, Grigore Vasiliu-Birlic, Coca Andronescu, Mihai Fotino, Constantin Rauțchi, ?tefan Mihăilescu-Brăila, Tamara Buciuceanu, Ion Lucian, Dinu Ianculescu, Gheorghe Trestian etc.
În primul său lungmetraj de ficțiune, regizoarea Elisabeta Bostan propune Amintiri din copilărie de Ion Creangă, unde ?tefan Ciubotăraşu susține un rol dificil dar dus strălucit la împlinire, fapt recompensat şi de premiile obținute la festivalurile internaționale de la Gijon şi Los Angeles. Anterior regizoarea oferise publicului scurtmetrajul Pupăza din tei, cu acelaşi interpret, Ion Bocancea, în rolul lui Nică. Tot un scurtmetraj este şi Întâlnire cu Lizuca, regia ?tefan Horvat, scenariul fiind semnat de Constantin Mitru, după Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu. Eugen Barbu îşi ecranizează propriul roman ?oseaua Nordului în filmul Procesul alb, regia Iulian Mihu, cu nelipsita „actriță” Lica Gheorghiu. Regizoarea Anastasia Anghel realizează o schiță lirică, Oraşul care iubeşte, după scenariul lui Gheorghe Tomozei. Petre Sălcudeanu semnează adaptarea romanului Răscoala în filmul omonim semnat de Mircea Mureşan, film laureat cu premiul Opera Prima la Festivalul de la Cannes în 1966, deşi regizorul se afla la a treia operă cinematografică. La festivalul național al filmului de la Mamaia în 1966 acelaşi film cucereşte premiile pentru regie, interpretare masculină – Ilarion Ciobanu şi muzică – Tiberiu Olah. Nicolae ?tefănescu şi Alexandru Andrițoiu semnează scenariul filmului polițist ?ah la rege, regia Haralambie Boroş.
Si aceşti cinci ani din ultima perioadă de domnie a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej se vădesc a fi tentanți pentru mulți scriitori, unii devenind scenarişti de meserie, ca Petre Sălcudeanu, Titus Popovici, Ioan Grigorescu sau scriitori-cineaşti ca Francisc Munteanu. De prima etapă a dictaturii ceauşiste ne vom ocupa în numărul viitor al revistei.