Ancheta VR
Florin Andreescu
NEPĂSAREA FAȚĂ DE CE E DINCOLO DE CĂMARA PLINĂ CU MERINDE
Articol publicat în ediția Viața Românească 5-6 / 2011
1) Cu siguranță, iar principalul vinovat este progresul societății. Traiul simplu amplifică bucuriile şi te determină să-ți păstrezi valorile moştenite de la generațiile anterioare, precum şi legăturile cu ceilalți din jurul tău. Odată cu diversificarea tehnologiei şi apariția facilităților, care ne simplifică viața într-un mod inimaginabil altădată, s-au schimbat şi modul de a trăi, şi mentalul individului. Prin urmare, paradoxal, ne-am înstrăinat de ceilalți. Asistăm neputincioşi la întoarcerea către jungla originară.
2) Mereu am căzut pe gânduri când români stabiliți în străinătate îmi spuneau că, odată plecat din țară, NU trebuie să ai relații cu alți români din afară. De ce oare? Avem nevoie de suferințe colective, dezastre şi tragedii, pentru a ne uita şi la vecinul de lângă noi? Se pare că da şi singura parte bună a multor evenimente care n-ar fi trebuit să se întâmple este că au scos la lumină această solidaritate de ocazie.
3) Cred că nu. Mă gândesc doar la vremurile trăite şi nu pot afirma decât nu.
4) Am răspuns la punctul trei: suferințe colective, dezastre, mari tragedii, cutremure… În rest, totul nu-i decât fățărnicie. Iar fățărnicia prelungită duce la sminteală.
5) Dacă dau drumul la TV şi văd o ştire despre reducerile salariale ale profesorilor, la ce oare mă pot gândi? Din păcate, nu breslele produc clivajul. Cred că românul, pe lângă exuberanța afişată zi de zi, are şi o infinită nepăsare față de tot ceea ce există dincolo de cămara sa plină cu merinde.
6) Meseria mea este de solitar şi nu poate fi un joc de echipă. De câte ori am vrut să intru într-o echipă, toate locurile erau ocupate. Chiar şi locurile rezervelor. Ca să nu mai vorbesc de antrenor...
2) Mereu am căzut pe gânduri când români stabiliți în străinătate îmi spuneau că, odată plecat din țară, NU trebuie să ai relații cu alți români din afară. De ce oare? Avem nevoie de suferințe colective, dezastre şi tragedii, pentru a ne uita şi la vecinul de lângă noi? Se pare că da şi singura parte bună a multor evenimente care n-ar fi trebuit să se întâmple este că au scos la lumină această solidaritate de ocazie.
3) Cred că nu. Mă gândesc doar la vremurile trăite şi nu pot afirma decât nu.
4) Am răspuns la punctul trei: suferințe colective, dezastre, mari tragedii, cutremure… În rest, totul nu-i decât fățărnicie. Iar fățărnicia prelungită duce la sminteală.
5) Dacă dau drumul la TV şi văd o ştire despre reducerile salariale ale profesorilor, la ce oare mă pot gândi? Din păcate, nu breslele produc clivajul. Cred că românul, pe lângă exuberanța afişată zi de zi, are şi o infinită nepăsare față de tot ceea ce există dincolo de cămara sa plină cu merinde.
6) Meseria mea este de solitar şi nu poate fi un joc de echipă. De câte ori am vrut să intru într-o echipă, toate locurile erau ocupate. Chiar şi locurile rezervelor. Ca să nu mai vorbesc de antrenor...