Solomon Marcus 90
Irinel Popescu

SOLOMON MARCUS – MODELUL ACADEMIC

Articol publicat în ediția Viața Românească 3-4 / 2015

 Aniversarea a 90 de ani de viață ai Academicianului Solomon Marcus ne oferă prilejul să omagiem una din personalitățile emblematice ale Academiei Române. 
 Dincolo de specialitatea sa, matematica, s-a remarcat ca gânditor, ca filozof, dezvoltând idei de o remarcabilă profunzime. A făcut-o de pe poziția savantului angajat, preocupat mereu de viața şi de evoluția  societății în care trăieşte. Rămâne, însă, înainte de orice, dascăl şi cercetător. A educat generații de studenți, de-a lungul multor decenii, a condus zeci de doctoranzi, unii dintre ei ajungând, la rândul lor, matematicieni de renume.
Ca cercetător a avut o predilecție pentru interdisciplinaritate; aşa se explică abordarea unor domenii cum ar fi lingvistica matematică sau poetica matematică, în care a adus contribuții majore. Este omul care ne-a arătat că există o poezie a cifrelor şi, invers, o rigoare matematică a poeziei. 
 Opera sa a căpătat, treptat, valențe culturale mai generale. Matematicianul strălucit devine gânditorul profund, filozoful Solomon Marcus. Recentul eseu „Transcendența ca paradigmă universală” exprimă, în bună măsură, profunzimea şi originalitatea gândirii sale. Prefixul „trans” (ceea ce trece dincolo) şi sensurile sale filozofice constituie subiect de subtilă şi rafinată analiză.  „Ce exprimă această nevoie de dincolo?” – se întreabă Solomon Marcus şi răspunde:  ‘Exprimă un neastâmpăr al ființei umane, o nemulțumire, un elan, o curiozitate. Omul nu e mulțumit cu ceea ce trăieşte acolo unde se află, vrea mai mult, vrea mai departe, vrea mai sus.”
Şi mai departe: „Mircea Eliade face o observație esențială: sacrul nu este doar o etapă a istoriei, ci şi un ingredient esențial al spiritualității umane. Transcendența mizează pe o putere din afara noastră, care ne depăşeşte, o componentă care trebuie echilibrată, care mizează pe noi înşine. Nevoia de transcendență ne defineşte ca oameni”.
Dintr-o asemenea perspectivă, cuvântul „transplant”, care pentru un chirurg înseamnă doar operația de înlocuire a unui organ bolnav cu un altul, sănătos, exprimă, de fapt, tocmai acest neastâmpăr al spiritului uman, care încearcă să treacă mereu „dincolo” de limitele cunoscute, asumându-şi riscuri, trebuind uneori să facă față unor eşecuri, dar rămânând mereu încrezător în reuşită!  Îi mulțumim pentru această perspectivă pe care ne-a oferit-o!
 Solomon Marcus refuză sentințele definitive, lăsând loc îndoielii şi dezbaterii: „reflecțiile mele sunt mai degrabă întrebări şi ipoteze decât răspunsuri şi certitudini”, afirmă distinsul academician.
Pentru publicul românesc, rămâne un eveniment memorabil dialogul purtat de Solomon Marcus cu laureatul Premiului Nobel Luc Montagnier în septembrie 2012 pe scena Ateneului Român . O discuție între doi savanți din domenii diferite: un matematician şi un biolog. Numitorul comun care a făcut posibilă acea fascinantă discuție a fost filozofia ştiintei. Nonconformistul Luc Montagnier confruntându-se cu rigoarea matematică a lui Solomon Marcus! Ce regal de subtilitate a gândirii şi ce prilej de meditație pentru toți cei care au avut fericita ocazie să fie de față! Au fost abordate probleme care țin de metodologia cercetării ştiințifice, de schimbările necesare în educație, de legăturile dintre biologie şi matematică, de sensul existenței umane, în general. O discuție în care Solomon Marcus s-a ridicat tot timpul la valoarea ilustrului său interlocutor.
Nu este de mirare, deci, că numele lui Solomon Marcus este citat în mari enciclopedii ale lumii ( Encyclopaedia Universalis, Brockhaus,  Enciclopedia Einaudi, Encyclopaedia of World Problems and Human Potential etc.).
  Ajuns la un asemenea nivel al cunoaşterii, Solomon Marcus nu s-a închis într-un turn de fildeş, ci s-a implicat şi se implică în tot ceea ce numim „viața cetății”, începând cu Academia Română, unde s-a străduit să impună criterii obiective de evaluare şi promovare. In aceste evaluări, nu este loc pentru bombastica fără acoperire. Din această perspectivă, Solomon Marcus se constituie într-un adevărat mentor, pe care îl admirăm şi îl iubim şi pe urmele căruia ne străduim să păşim.
 A promovat şi promovează activ necesitatea unei profunde schimbări de paradigmă în învățământ, pornind de la ideea că, pentru o națiune, educația constituie elementul esențial. Distinsul academician constată cu îngrijorare că învățământul românesc actual a rămas orientat aproape exclusiv spre aspectele operaționale, formale, în defavoarea aspectelor semantice. De aceea, un nou model paideic, bazat pe înțelegere, judecată şi capacitate de integrare, ar trebui adoptat cât mai repede. Un model care să stimuleze capacitățile elevilor, să le dezvolte si să le alinieze la cerințele lumii moderne. Iată cum defineşte Solomon Marcus, într-un manifest adresat tinerilor din Cluj, la 8 noiembrie 2014, zece nevoi umane de la care ar trebui să pornească educația şi învățarea: nevoia de a da un sens vieții, la nivel elementar , de exemplu, să savurezi faptul că respiri, că priveşti cerul, că poți să mergi; nevoia de împrospătare; nevoia de întrebare şi de mirare; nevoia de îndoială şi de suspiciune în învățare; nevoia de greşeală şi de eşec; nevoia de joc; nevoia de identitate; nevoia de omenesc şi de omenie; nevoia de cultură; nevoia de transcendență.
 Promotor consecvent şi tenace al necesității schimbării sistemului de învățământ, Solomon Marcus a publicat numeroase articole, a ținut cuvântări în universități, a participat la emisiuni televizate şi a folosit orice alt prilej pentru a atrage atenția asupra carențelor din educație şi din cultură. Sensul demersului său este, cred, mai profund decât pare la prima vedere. Reprezintă, pe de o parte, dorința unui om cu o carieră academică exemplară de a împărtăşi noilor generații tot ce are mai bun, tot ceea ce a acumultat şi, mai ales, a analizat şi a filtrat, de-a lungul timpului. Pe e altă parte, este şi dorința, desigur nemărturisită, de a modela societatea românească după un astfel de tipar, al reuşitei bazate pe muncă şi seriozitate, pe cinste şi corectitudine, pe dorința de colaborare, pe interes față de ceilalți şi pe implicare socială activă.
Dascăl şi cercetător, savant şi filozof, spirit activ şi angajat, fidel până la capăt unor principii în care crede, Solomon Marcus reprezintă un model; pe care l-am putea denumi, fără teama de a greşi, „modelul academic”.
 În dialogul cu Luc Montagnier, distinsul Academician îi spune interlocutorului: Ați împlinit, în urmă cu câteva săptămâni, vârsta de 80 de ani. Afirmați la un moment dat: „Eu cred că sunt încă tânăr” şi oferiți numaidecât un argument pentru o viață lungă: „(...) există atât de multe lucruri care trebuie cunoscute. Vă dezvoltați pledoaria pentru o viață mai lungă în Bătăliile vieții: „pentru a putea avea acces timp mai îndelungat la această sumă de cunoştințe care se măreşte de la o zi la alta”, pentru „a beneficia şi a ne bucura de artele vii ale diferitelor culturi”, pentru „a asculta capodoperele celor trei secole de aur ale muzicii”, pentru „a avea bucuria de a transmite cunoştințele generațiilor următoare.” 
Toate acestea ne fac astăzi ca, la rândul nostru, să vă dorim să beneficiați în continuare de bucuriile pe care tocmai le-am evocat.