„Atunci când justiția nu reușește să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiție”. Cuvintele Anei Blandiana, devenite deviza Memorialului de la Sighet, pot sta pe frontispiciul unei publicații discrete, dar demne, al cărei fondator, Banu Rădulescu, a avut ambiția să nu lase uitării calvarul trăit de oamenii unei generații … Continuă să citești Bastion al neuitării
Edițiile princeps constituie pasiunea bibliofililor, care le colecționează cu grijă și așezate în rafturi, devin cu timpul mândria bibliotecilor personale. Din păcate aceste ediții princeps devin rarități bibliofile. Noroc că tehnica tipografică a ajuns, prin reproduceri anastatice, să reediteze aceste cărți și să trăim emoția apariției primelor ediții. Aceste gânduri mi-au fost inspirate de reeditarea … Continuă să citești Pavel Dan în ediție princeps anastatică
Nu demult, mai an, mi-a picat în mână (căci, dacă nu din cer, aşa şi pe pământ!) o cărţulie bizară, apărută la Editura Eikon, un fel de broşură de îndreptat privirea spre o lectură musai sprinţară. Spun lectură sprinţară, fiindcă însăşi cartea este scrisă într-un stil alert, şfichiuitor, zglobiu şi uşor persiflant (deşi subiectul în … Continuă să citești Un Gavroche cu coadă şi barbă
Dacă părinții Anastasiei Stoiciu ar fi botezat-o Aurelia, noi am fi avut în mod sigur un titlu superb pentru această notă. Dar, așa, am ratat poarta de intrare. Nu-i vorbă, însă că ne rămâne înăuntrul. De fapt, înlăuntrul! Pentru că acolo, înlăuntrul ființei sale, sălășluiește anastasis (Învierea Domnului). Adică acea reprezentare simbolică în iconografia creștin-ortodoxă … Continuă să citești Aquarelia de Cotroceni
Guantanamo, de Radu Sergiu Ruba, editura Tracus Arte, București, 2018, 360 pagini Onoarea devenea altădată protagonistă în romanele de capă și spadă. În epoca noastră însă sunt implicați în trama narațiunii agenți secreți din vreun intelligence service. Onoarea este ONOR și agentul este agentă. Medeea Man, pre numele ei. Conform rigorilor postmodernității. Întunericul și auzul, … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 1 / 2019 Din 25 ianuarie. Apărută cu un nou supliment, intitulat „După 30 de ani” – citez din „Ce-ar fi fost dacă, în 1989, nu ar fi căzut comunismul în România” (semnat de Radu Tudorancea): Unui Nicolae Ceaușescu care ar fi dispărut biologic, în anii următori, i-ar fi succedat la putere unul … Continuă să citești revista revistelor
Căci iată când îl întâlni pentru prima dată pe părintele Conmee cam la primele rânduri ale paginii 263 domnul Ioachim ținu minte că ”Părintele Conmee surâse și dădu din cap și (din nou) surâse pornind mai departe către răsărit prin piața Mounjoy” În josul paginii 263 ”părintele Conmee dădu colțul și o luă pe calea … Continuă să citești Vineri, după Joyce
În 1968, Lucian Pintilie, a cărui lipsă o vom regreta mult timp, lansa pe piața românească a filmului Reconstituirea. Cu câțiva ani înainte, nu mulți cred, fiind vizitat la Cluj, unde îmi pierdeam viața pe vremea aia, de Marius Robescu, l-am condus pe acesta la gară, ca să ia trenul de întoarcere spre București (care … Continuă să citești RECONSTITUIREA
Cu doisprezece ani mai vârstnică decât România Mare, revista Viața Românească a marcat, marți, 30 octombrie 2018, centenarul unității românilor, cu un simpozion de mare ținută, la care au participat nume grele ale literaturii române postbelice. Sala de Consiliu a Uniunii Scriitorilor i-a cuprins cu greu pe cei veniți să-i vadă și să-i asculte pe … Continuă să citești VIAȚA ROMÂNEASCĂ LA CENTENARUL MARII UNIRI
Pe 17 martie 1917, o schijă a unui obuz îl rănea grav la cap pe Guillaume Apollinaire, aflat în unul din tranșeele care ofereau o protecție iluzorie în fața gurilor de foc ale inamicului. A urmat, se știe, o operație complicată, de reușita căreia poetul n-a avut când să se bucure, deoarece a fost răpus … Continuă să citești Câteva repere
Ideologia poporanistă are urmări pe teren — răscoala din 1907 Revista Viața Românească are o evoluție aparte din start — la un an de la apariția ei la Iași, în martie 1906, ideologia „poporanistă” susținută programatic prin texte politice (la Cronica Internă, prin Constantin Stere, directorul revistei, dezvăluind mizeria în care trăiește țăranul român și … Continuă să citești Începuturile revistei „Viața Românească”, văzute azi
Cu peste un secol de apariţie (de aceea, simpatic ar fi fost ca simpozionul nostru să se intituleze: „România 100 + Viaţa Românească”!) – o apariţie neîntreruptă decât de cele două conflagraţii mondiale, plus de către regimul cripto-comunist din anii ’44-‘46 – publicaţia pe care o omagiem astăzi reprezintă unul dintre marile evenimente de cultură … Continuă să citești VIAŢA ROMÂNEASCĂ – O VIAŢĂ. AŞA CUM A FOST
Există cupluri devenite indestructibile în ochii tuturor, cupluri formate dintr-un scriitor sau critic și revista de care el și-a legat numele. Alături de formulele reprezentate prin Titu Maiorescu și Convorbiri literare, Alexandru Macedonski și Literatorul sau E. Lovinescu și Sburătorul, cea formată din Garabet Ibrăileanu și Viața Românească a intrat de mult în legendă. În … Continuă să citești IBRĂILEANU ȘI „VIAȚA ROMÂNEASCĂ”
După –amiază cu măști de copii din vaza de lut așezată pe masă florile albe de castan pe care le-am adunat într-o lungă plimbare în doi prin grădina castelului încep a se împrăștia una câte una pe covor un șir de zâmbete neliniștitoare Apropie-te, Platero ne-am ridicat de la aceeași terasă vorbindu-ne ore întregi numai … Continuă să citești poeme
Opera lui Caragiale şi istoria receptării ei într-un interval de un secol şi aproape trei decenii bune (1890-2018) pot oferi oricând cititorului jocul unui spectacol teribil (unic, îndrăcit, contradictoriu şi magnific). Într-adevăr, aşa cum afirma în Caragiale şi Caragiale (1983) regretatul Florin Manolescu, “sentimentul valorii excepţionale şi al genialităţii autorului Scrisorii pierdute s-a format cu … Continuă să citești Caragiale și visul Marii Uniri
(Invitat la Festivalul Internațional de Carte „Transilvania” de la Cluj, din octombrie 2018, să vorbesc despre „România mea”, alături de alți colegi, scriitori români care trăiesc în afara țării, am scris și comunicat textul următor, pe care-l supun cititorilor Vieții Românești. Numărându-mă, astfel, și eu printre poeții în timpul intermediar la care m-am referit și … Continuă să citești «România mea»
La 28 ianuarie 1931, moare la Paris generalul Henri Mathias Berthelot. Acest absolvent strălucit al Academiei Militare Saint-Cyr (a fost al patrulea dintre cei 342 de absolvenți ai promoției Egipt) intrase în cel de-al 70-lea an al vieții, aureolat de gloria cuvenită unui erou al înfruntărilor de la Marna, decorat cu Marea Cruce a Legiunii … Continuă să citești GENERALUL BERTHELOT ȘI ROMÂNII
Pe drept cuvânt s-a amintit în acest an al centenarului că jertfele de sânge pentru întregirea neamului nu se limitează la ostaşii căzuţi după 1916, când a intrat în război Regatul României. Începând din 1914 şi-au dat viaţa pe câmpurile de luptă ale continentului mulţi tineri români înrolaţi cu forţa de imperiile care abia după … Continuă să citești Români pe frontul italian
Cum războiul e într-o perioadă de acalmie, sunt puţini răniţi. Doi dintre ei mi-au produs o impresie profundă. Pe unul l-au operat ieri în urma unei răni la abdomen, cu şaisprezece perforaţii ale intestinului. Are, pe lângă aceasta, amândouă mâinile tăiate şi mai multe răni la cap. Toate aceste ravagii au fost provocate de o … Continuă să citești Au fruntea lată şi trăsături latine – sunt români din Transilvania
*** Pereții filmează momentul ochiul nocturn dilată detaliile clipele rulează cu încetinitorul tu încă rătăcești pe străzi necunoscute ale orașului nu mai găsești drumul spre casă ți-auzi doar pașii mustind de versuri hipnotice te lași condus orbește de poemele tale nescrise vreodată până când dimineața te va afla: fie la capătul ceresc al unei stradèle … Continuă să citești poeme
Ceea ce cred că definește orice narațiune cu impact asupra publicului (fie că vorbim de formele discursului politic, fie că discutăm despre literatură) e raportarea la sens. O poveste trebuie să aibă sens, trebuie să răspundă nevoii de coerență a lumii căreia i se adresează. Sigur, ne încurcă adesea în evaluare prejudecata că sensul ar … Continuă să citești Realitatea – mulțimea tuturor punctelor egal depărtate de un punct fix, numit ficțiune
Autorul cel mai semnificativ pentru activitatea de traducător a lui Fundoianu/ Fondane este Heinrich Heine. E primul autor cu care, în adolescenţă, şi-a început exerciţiile de traducere, din limba germană în limba română, e ultimul autor pe care l-a tradus/ adaptat din limba germană în limba franceză. (O subtilă analiză a acestei ultime traduceri, dar … Continuă să citești B. Fundoianu – traducător din Heine
Uniunea Scriitorilor din România atrage atenția asupra degradării continue a limbii române și a nivelului de cultură din spațiul public Uniunea Scriitorilor din România, ca organizație de breaslă a profesioniştilor literaturii şi moştenitoare a tradiției cultivării limbii române, îşi manifestă profunda îngrijorare față de degradarea continuă a limbii române folosite în spațiul public, ca şi … Continuă să citești Comunicat USR
De obicei, prin istoriile literare se urmărește o completare a spațiilor goale din evoluția fenomenului literar, precum și o legitimare a sa la nivel global, realizându-se, în general, acumulări de informaţii și clasificări, pe de o parte în funcție de curente, orientări, ideologii sau grupări, pe de altă parte prin identificarea unor motivații estetice particulare … Continuă să citești Mihai Zamfir și afinitățile strategice ale stilului