„Poeţii nu au o biografie personală, opera e singura biografie la care pot ei visa”, spunea Octavio Paz. Afirmaţia aceasta este valabilă mai cu seamă în cazul unui autor cum e Fernando Pessoa, unic în contextul liricii moderne, nu doar prin uluitoarea sa capacitate de invenţie poetică sau prin mesajul transmis, ci şi prin discreţia … Continuă să citești FERNANDO PESSOA. ALTERITATE ŞI IDENTITATE
Autor: Viața Românească
LEACURI CONTRA FANATISMULUI, DE LA AMOS OZ
Între conceptele, astăzi, de aruncat la coşul de gunoi al istoriei se află şi cel de bun-simţ. Atât în sensul lui autohton, prin care înţelegem îndeobşte a avea cuviinţă şi respect, faţă de oameni, tradiţii, valori, cât şi în cel larg şi mai complex, introdus de filosofii antici, dar răspândit o dată cu definiţia carteziană: … Continuă să citești LEACURI CONTRA FANATISMULUI, DE LA AMOS OZ
CORESPONDENŢE DIN VIENA
Alina Deică este o fermecătoare artistă cu pasiunea irepresibilă pentru pictură, care trăieşte de câţiva ani la Viena, unde a avut două expoziţii: una, la Galeria din Jacques’ Wein Depot, în 2012 şi cealaltă, la Galeria L’Idea all’ Teatro (2013), dar, dincolo de aceste experienţe vieneze, putem spune că ea creează, ca să zicem aşa, … Continuă să citești CORESPONDENŢE DIN VIENA
FESTIVALUL FILMULUI CENTRAL EUROPEAN S-A DEPLASAT LA TIMIŞOARA
După şase ediţii care au înscris oraşul Mediaş pe harta cinematografică a Europei, marele eveniment artistic iniţiat de regizorului Radu Gabrea, plecat de numai şapte luni dintre noi, s-a mutat la Timişoara şi Lugoj. Alegerea noilor gazde nu este fără legătură cu devenirea oraşului de malul Begăi capitală culturală europeană, peste 4 ani, alături de … Continuă să citești FESTIVALUL FILMULUI CENTRAL EUROPEAN S-A DEPLASAT LA TIMIŞOARA
Descoperirea Sinelui la oameni care nu ştiau că-l au
Teatrul Naţional din Bucureşti şi-a deschis noua stagiune cu o piesă a autorului rus Ivan Vyrypaev (pe el îl cheamă, totuşi, Vîrîpaev şi n-am înţeles de ce i grecul îl înlocuieşte pe î), care aduce, aparent, în discuţie, problema veche a obiectelor zburătoare neidentificate, pe româneşte ozeneuri, iar pe americăneşte, cum se spune şi în … Continuă să citești Descoperirea Sinelui la oameni care nu ştiau că-l au
Are Paul Goma cetăţenia română?
De la revoluţie încoace se tot vorbeşte despre cetăţenia română a lui Paul Goma. Ba că ar trebui să i se reacorde din oficiu, ba că ar trebui să facă o cerere în acest sens care, cu siguranţă ar fi aprobată, gest pe care cunoscutul disident îl consideră sub demnitatea sa. Într-un fel pe bună … Continuă să citești Are Paul Goma cetăţenia română?
O carte stranie…
Un voluntariat renascentist. O viaţă dedicată Frumosului. Un destin tragic. Şi un poet uluitor. Acestea sunt sentinţele respectuoase ce acoperă, până la borna 44, acolo unde i s-a pus capătul, viaţa lui Andrei Pintilie. Am primit de la prietenii Georg Lecca şi Veronica Kirchner – neobosiţi căutători şi nesăţioşi admiratori ai Artei româneşti autentice, descoperită … Continuă să citești O carte stranie…
Urmaşul lui Alvin Toffler
După publicarea în anul 2011 a mega succesului său internaţional (este, printre altele, una dintre cărţile preferate ale lui Barack Obama), Sapiens. Scurtă istorie a omenirii (traducerea românească a apărut recent la editura Polirom) şi a uneia dintre cele mai inteligente şi precise analize a terorismului islamic, Teoria muştei – de ce este terorismul eficace, … Continuă să citești Urmaşul lui Alvin Toffler
breviar editorial
Drumuri, oraşe. Amintiri, de Elisabeth Axmann, Editura hora, Sibiu, 2016, 200 p. Editura, cunoscută nu numai în Hermannstadt, unde a fost înfiinţată în 1997, publică în primul rând lucrări destinate cunoscătorilor limbii germane, uneori volume bilingve şi un număr mai restrâns de volume în limba română. Născută în iunie 1926, în Bucovina, la Siret, viaţa … Continuă să citești breviar editorial
Revista revistelor
ROMÂNIA LITERARĂ 39/2017 Dumitru Radu Popescu (îi răspunde lui Cristian Livescu): „Azi, despre cărţi şi despre premii ce am mai putea spune? Lăsându-i pe ecriveni cu propriile lor gusturi şi păreri, am mai putea zice — de ce nu?… ca să fim cât mai corecţi! — că bucuria primirii unui premiu — meritat! — e … Continuă să citești Revista revistelor
Cum lucrează lemnul
lemnul mesei al scaunelor al casei lemnul creionului de tâmplărie trosnesc în soare stau ațipit pe iarbă și le aud clar ca pe niște instrumente ce funcționează cu lumină cel mai vârtos pocnește acoperișul de parcă s-ar pregăti să decoleze deși mi-e puțin teamă nu vreau să deschid ochii lemnul creionului cu care bunicul punea … Continuă să citești Cum lucrează lemnul
Poetul, ca și cizmarul…
Acum peste zece ani am citit o declarație a unui tânăr – pe-atunci – poet, care spunea foarte serios că el scrie un text poetic așa cum cizmarul face o pereche de pantofi, subînțelegând sau poate chiar afirmând – nu-mi mai aduc aminte – că nu e nici o deosebire între un produs și altul. … Continuă să citești Poetul, ca și cizmarul…
UN ARHETIP: OLOS
Cu doar mai puţin de un an în urmă, la 10 noiembrie 2016, era vernisată la Muzeul Naţional de Artă Contemporană o expoziţie spectaculoasă. Însoţită nu numai de obişnuitele luări de cuvânt (Călin Dan, directorul MNAC, Ion Papuc – critic de artă, poate cel mai bun exeget al artei plastice din zona Maramureşului şi al … Continuă să citești UN ARHETIP: OLOS
Jurnalele postume ale lui Matei Călinescu
Corpul: cu „milă”, fără ruşine Despre călătorii, în Spre România (2000-2002). Jurnal inedit, Humanitas, 2016, Matei Călinescu reia ideea ştiută că „sunt cu adevărat frumoase doar ca anticipaţii şi ca retrospecţii”. O idee clişeu, ştiută, tot în latură comică, şi de la Teodor Mazilu, membru al generaţiei sale mort prematur, din piesa de teatru Frumos … Continuă să citești Jurnalele postume ale lui Matei Călinescu
Cronica singurătății
Volumul al doilea al Jurnal-ului lui Gheorghe Grigurcu este o continuare firească a primului volum, publicat în anul 2014. Nimic nu pare să se fi schimbat în existența cotidiană a autorului sau în felul său de a-și organiza notațiile zilnice în ultimii trei ani. Aș spune că jurnalul său este unul aproape eminamente de idei … Continuă să citești Cronica singurătății
SPAȚIUL DINTRE PUNCTE…
Am o preferință niciodată explicată pentru folosirea punctelor de suspensie. Nu m-am întrebat însă care ar fi semnificația spațiului, distanței dintre aceste puncte. Găsesc acum în jurnalul lui Radu Vancu această mirabilă definiție lirică: „poezia e ceea ce suprimă distanța dintre puncte”. Sugestie a mediului compact, continuu, saturat de sens care este poemul. Și, cum … Continuă să citești SPAȚIUL DINTRE PUNCTE…
Un autoportret, mai multe identităţi: Andrei Scrima
(1 decembrie 1925 – 19 august 2000) II prima parte a interviului …acest cineva pe care îl chema Marcel Mihail Avramescu. – L-am cunoscut şi eu… – Era un om excepţional, dar marcat de un destin al confuziei şi al crispărilor. – Cînd l-am cunoscut eu, în anii ’70, era impenetrabil. L-am căutat la Jimbolia, … Continuă să citești Un autoportret, mai multe identităţi: Andrei Scrima
Prinţul şi yankeul
Vladimir Ghika şi Thomas Merton, contemporani pe două continente Coincidenţe şi recurenţe Întâmplarea a făcut să lucrez în acelaşi timp la mai multe cărţi de (sau despre) doi autori diferiţi: Vladimir Ghika1 şi Thomas Merton2. Unul român, de origine princiară, născut în 1873 la Constantinopol, în mediu diplomatic, şi decedat în 1954 în închisoarea Jilava. … Continuă să citești Prinţul şi yankeul
Caragiale… de ce ne critică grecul?!
S-a scris mult despre Caragiale. Atât de mult şi atât de elogios, încât se creează, la un moment dat, impresia că el a fost un scriitor căruia i s-a recunoscut valoarea imediat, fără rezerve. Dintre numele canonice ale literaturii noastre, al său pare, astăzi, inatacabil. S-au mai scris texte, unele deloc rele, demitificatoare, despre Eminescu, … Continuă să citești Caragiale… de ce ne critică grecul?!
CONFESIUNILE UNUI FIN LITERAT
Dincolo de literatura propriu-zisă, rostul lecturii jurnalelor, memoriilor, amintirilor și interviurilor este acela de a reconstitui spiritul viu al epocii și, nu în ultimul rând, acela de a pătrunde în laboratorul de creație al unor scriitori, cel mai adesea, solitari și hipersensibili. Unul dintre aceștia este incomodul, pasionalul și ultralucidul Camil Petrescu, poet, dramaturg, prozator, … Continuă să citești CONFESIUNILE UNUI FIN LITERAT
Jurământul masonic al junimiștilor
În februarie 1863, publicaţia lui Haşdeu Din Moldova (Lumina) îşi chema cititorii la „Prelecţiuni filosofice populare relative la familie şi educaţiune. Sub acest titlu se începe duminică, în 10/22 februarie 1863, la 12 ore, şi se va continua în duminicile viitoare, de la 12 la amiază, în sala de la Bancă [Banca Moldova – n.n.], … Continuă să citești Jurământul masonic al junimiștilor
poeme
Eram întreg al vieţii mele fiu În lacuri de-acalmie, în tempeste, Nu părăseam speranţa, sfânt-umană. Pluteam pe-o navă-n depărtări celeste, Ca albatroşii,-n zbor fără prihană. Şi doar ERAM în zilele acele, Când totul era demn de-a fi trăit Şi-o coerenţă se citea în stele, Părând a ne-orienta la nesfârşit… Abatorul Atârnă-n cosmos cărnurile-n sânge Și … Continuă să citești poeme
FERESTRE DESCHISE
Cerșetorul intră timid în mănăstire. Câțiva frați – cum se apelau între ele cele câteva momâi negre – reînnoiau uleiul în candele, ștergeau praful imaginar de pe broderii. Slujba se terminase, cei câțiva enoriași, îngăduiți la slujba de duminică, se împrăștiaseră. Unul dintre ei, cel mai bătrân, poate, aruncase în poalele cerșetorului o bancnotă de … Continuă să citești FERESTRE DESCHISE
poeme
Exerciţiu de instrucţie Dimineaţa iese din mine tulbure pofta de viaţă desfundă canalele de calciu şi sânge-nchegat picură la-ncheieturi şi-alungă mirosul de tămâie din capul oaselor ziua pare abordabilă ca o curvă la colţ de fereastră îşi exhibă toţi nurii deşi a-nţeles demult că doar un strop din privirea-i lividă e de-ajuns să-mi provoace aroganţa … Continuă să citești poeme