Nu este deloc o treabă simplă să te înhami la scrierea unui roman de aproape 600 de pagini, a cărui acțiune se petrece în Valahia începutului de secol al XIX-lea. Mai ales dacă ești doar la a treia carte, într-o vreme în care până și unii critici literari ajung să mărturisească public că nu citesc … Continuă să citești Parfum de secol XIX
„I love you more than life itself.” (William Shakespeare, Twelfth Night, 5. 1. 132-3) După un roman de debut (Oranges Are Not the Only Fruit, 1985) încununat cu prestigiosul Britain’s Whitbread Prize, foarte bine primit atât de publicul cititor, cât şi de critică, chiar ecranizat în scurt timp, Jeanette Winterson s-a aflat, era şi firesc, … Continuă să citești Marea iubire şi marea literatură
„Crezi că este o abordare optimistă sau mai degrabă pesimistă cartea ta? Cu ce speri să rămânem după ce o vom citi? Ți-ai propus o țintă, crezi că poți sugera soluții pentru noi românii și situația în care ne aflăm? Sau rămâi într-o zonă abstractă din care fiecare își va extrage ce crede?” Ar putea … Continuă să citești Strigă în pustiu ori ne face un pustiu de bine?
Poate că nu întâmplător, cronicart-ul parafrazează titlul unui roman excepţional al regretatului George Bălăiţă – devenit aproape legendă în istoria literaturii, ca un fel de dicteu automat, fiindcă, de câte ori zici „Lumea în două zile”, vine imediat şi se adaugă numele autorului: George Bălăiţă, ceea ce nu se întâmplă în multe cazuri din literatura … Continuă să citești CA LUMEA ÎN DOUĂ ZILE
Nu cu mult timp în urmă în cadrul Festivalului CinePolitica, ajuns la cea de a șasea ediție, am avut bucuria de vedea un film semnat de marele cineast polonez Andrzej Wajda, dar și tristețea de a-i vedea ultima operă. Ca și în majoritatea filmelor sale regizorul polonez reușește de fiecare dată să surprindă prin densitatea … Continuă să citești Ultimul Wajda, Imaginea de apoi
Teatrul de Stat Constanța nu este unul foarte cunoscut în țară. Spectacolele sale nu au fost încă selecționate vreodată la un Festival Național, actorii săi nu au fost selecționați pentru vreo gală UNITER și așa mai departe. Și totuși, viața teatrală din acest oraș, mai cunoscut ca port și ca loc de exil al lui … Continuă să citești FESTIVAL DE TEATRU LA MALUL MĂRII NEGRE
La iniţiativa Editurii Polirom, careia îi aduc aici cuvenitele mele mulţumiri, se pregăteşte o nouă ediţie a poeziilor lui Borges, îmbogăţită cu peste cincizeci de piese, selectate spre adaos din toate volumele scriitorului. Ele nu se deosebesc prin urmare cu nimic, ca tematică şi factură stilistică, de poemele apărute în volumul din 2005, din seria … Continuă să citești poeme
Centrul de Cultură George Apostu din Bacău a debutat Programul de Rezidenţe Artistice de Sculptură Albastru, manifestare inclusă în programul european «Drumurile culorii albastru prin Europa», din Programul Erasmus, ce se va derula în trei sesiuni anuale. Finanţat de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, programul are ambiţia să creeze un nou fond artistic ce va … Continuă să citești Vara, sculptorii nu dorm…
Un boem romantic exaltant ajuns la starea pacienței, dacă nu cumva la condiția pocăinței, poate chiar a iluminării/decantării ultime, așa îmi apare poetul Valentin Iacob, din lectura volumului său de publicistică Viața și moartea în troleibuzul 81 (Editura Integral, 2017). Un boem cu ștaif, carevasăzică, bucureștean din fibra tot mai subțiată a mateinilor, cum îi … Continuă să citești Un boem romantic exaltant
Destinul unor cărţi se aseamănă cu aventurile unei femei frumoase. La început cochetă, elegantă, atrăgătoare, având asupra sa arma favorită a acelui „nu-ştiu-ce” sau „vino-ncoa” – pumnal ce duce direct la inimă (exerciţiu verificat!) – după un timp, însă apare deruta: nu mai ştie în câte suflete a intrat pe fugă şi în cât de … Continuă să citești O ţinere de „Mână”
Zile suportabile, de Nicoleta Pavel, Editura Tracus Arte, 2017, 42 p. Un debut cu gust de cenușă, de plumb și de var, decalat cu 42 – nu, cu 34 de ani! Mircea Martin ne dezvăluie că atât s-a scurs de la primele ședințe ale Cenaclului Universitas la care participase Nicoleta Pavel (alături de Sergiu Ștefănescu, … Continuă să citești breviar editorial
ROMÂNIA LITERARĂ 29 Din 7 iulie 2017. La Actualitatea, Gellu Dorian: Ceea ce mi se pare firesc să se întâmple acum, când dușmăniile par a fi câștigat mai mult tren decât prieteniile, în conglomeratul pe care-l constituie în prezent breasla scriitorilor români, care, pentru unii este gata să se scindeze și este nevoie de o … Continuă să citești revista revistelor
Primim: COMUNICAT DE PRESĂ Paris, 17 iunie 2017 Trei importante donaţii au fost făcute recent Muzeului Exilului Românesc din Craiova: arhiva Leonid Mămăligă (L. M. Arcade), arhiva Vintilă Horia şi arhiva Paul Barbăneagră. Mulţumesc şi pe această cale Doamnelor Bénédicte Mămăligă, Cristina Horia şi Rosie Barbăneagră, care au acceptat cu mare generozitate sugestia mea de … Continuă să citești COMUNICAT DE PRESĂ
în tăcerea grea de tandreţe după o adâncă, lungă însingurare ruga se va ruga în mine palmele necunoscute, ce încă-mi acoperă blând ochii, doar dinspre un nebănuit abis le pot mistui dacă-s nimic, atunci sunt totul – şi eram doar aşezaţi la cină-n înserarea de vară iar dinspre grădină o adiere a străbătut curtea încăperea, … Continuă să citești ÎN INIMA MEA NOMADĂ
Printre prioritățile românești s-ar putea număra și bucățelele de autostrăzi, care au fost, cel puțin unele dintre ele, deschise cu mare tam-tam și panglici tricolore de diverși prim miniștri. În toate țările, sau măcar în cele civilizate, autostrăzile se fac cap-coadă. Poate că și ei, ceilalți, le fac pe bucăți, dar nu cred că le … Continuă să citești Scurte autostrăzi
Corespondență de familie Începuturile literare ale lui Benjamin Wechsler, atît ca poet original, pe cale de a deveni B. Fundoianu, cît şi ca traducător, nu pot fi cunoscute fără a urmări consemnarea progreselor literare în scrisorile către sora sa mai mare, Lina. Familia Wechsler (al cărei nume apare uneori, scris chiar de membrii familiei, şi … Continuă să citești B. Fundoianu – Începuturi literare (II)
Dubla interioritate „Moise era atât de impregnat de Dumnezeu, încât nu putea vorbi.” (Marguerite Duras, dintr-o convorbire cu Bernard Pivot) Scena în care Dumnezeu i Se adresează lui Moise pe Muntele Horeb (actualul Munte Sinai) a fost interpretată de-a lungul timpului mai ales în registru vizual. Exegeza biblică a insistat cu precădere asupra epifaniei divine: … Continuă să citești ORATORIUL TACTIL (III)*
Referindu-se la poemele și fragmentele postume ale lui Ingeborg Bachmann, publicate pentru prima oară în volum în anul 2000, la editura Piper Verlag din München, și în special la poemul Nu știu o lume mai bună – care dă titlul volumului -, filozoful francez Jean-Luc Nancy scria în numărul dublu (august / septembrie 2003) al … Continuă să citești „Angajament” și renaștere a limbajului poetic în Germania postbelică: între Ingeborg Bachmann și Paul Celan (I)
Angajat într-o discuţie lejeră, de calinerie şi răsfăţ, într-un interviu de televiziune recent, unul dintre criticii noştri literari cei mai spumoşi (un ironist şi mucalit sadea; din ngr. Μουϰαλίτης) deplângea cu un aer sever faptul de necrezut că nici până astăzi omenirea nu a descoperit cine este inventatorul cuiului… Cum un prieten tocmai mă trimisese … Continuă să citești Aulus Gellius, filologicale şi nu numai…
Încet, încet, neverosimil, Ştefan Câlţia a intrat în cel de-a patrulea sfert de veac. Muzeul Colecţiilor de Artă, împreună cu Fundaţia Ştefan Câlţia şi Galeria Posibilă l-au omagiat pe marele artist, printr-o expoziţie spectaculoasă, intitulată „Ştefan Câlţia. Obiecte grăitoare” (ce va fi deschisă toată vara!). Într-o scenografie foarte atractivă, provocatoare, dar extrem de atent construită, … Continuă să citești ŞTEFAN CÂLŢIA – 75
În tine…. e o preajmă tot mai limpede tot mai ceţoasă cuvântul scris n-o poate defini, nici graiul viu nu poate s-o prindă în plasa lui de vorbe lunecătoare şi nici vreo limbă moartă nu are cuvinte înţelepte s-o poată captura în enigmatice zale. Uneori, însă, ceva nenumit, poate doar ochiul postum, te face să … Continuă să citești Poeme
(fragment) 28. Presă mucul în scrumieră şi continuă să tragă din ţigara abia aprinsă. Soarele puternic îl deranja şi îl făcea să lăcrimeze. Se şterse la ochi cu dosul palmei şi clipi de câteva ori. – Ce faci, le sudezi? Mama stătea sprijinită de tocul uşii şi îl privea atentă. – Nu te-ai gândit să … Continuă să citești MORTUA EST
Pasărea, la fereastră vorbind (I)… Pasărea la fereastră, vorbind: Unde ţi-ai pierdut Ziua aceea dintâi, Când soarele a răsărit prima oară, Pentru tine? Unde e ascunsă Duminica începutului, Sărbătoarea de aur a Luminii, Clopotul care bătea în interiorul Sufletului tău?! Unde-s orizontul Şi steaua ta Cea cuminte?!… Vezi, de aceea eu Bat în … Continuă să citești Poeme
Ușor de recunoscut Ușor de recunoscut este cel ce caută ceva ce-a pierdut, cu buzunarele memoriei întoarse pe dos atârnând în bătaia vântului, el merge cu pași mici și cu ochii ațintiți în pământ fulgerând cu privirile propriile-i urme mușcate, cu foamea cunoscută, de anotimpuri. În jurul lui gându-i zumzăie, ca o albină nevăzută, implorând … Continuă să citești Poeme