MAREA: sorginți (sau obârșii) Și iată, odată cu seara Apare pe zări, transferată Din Invizibil chiar barca Zeiței Astarte… ascunsă Îndărătul cortinei de stele Marea și ea luminează ca ele Marea, destinul său cosmic… Nimerită din întâmplare aici La intersecția Căii Lactee Cu altele numeroase Căi luminoase (și numinoase) – Ea probează în cosmos Avânt … Continuă să citești Poeme de REMUS-VALERIU GIORGIONI
RECOMANDARE Nemulţumit de tine sau de ceilalţi să mergi la cârciumă unde să comanzi un pahar cu vin roşu pe care să-l bei dintr-o răsuflare şi să arunci paharul cu urme de vin pe un perete alb lăsând o dâră ca de sânge iar tu, nemulţumit de tine sau de ceilalţi să începi a plânge. … Continuă să citești Poeme de MIRCEA M. POPA
IEPURI MICI Gata, am strigat, apoi am ieșit pe ușa de fier, convinsă că nimeni nu rămâne singur, pentru că toți avem o mamă care să ne legene, așa cum avem și o mare pentru barca noastră de piatră, în care am urcat desculți și netrăiți Gata, am strigat. Oricât m-aș preface că uit, … Continuă să citești Poeme de CARMEN SECERE
Poetul, o ființă dispusă a-și lua asupra sa poverile necunoscute ale unui Celălalt receptiv la creația sa. * A te deplora nu înseamnă a fi de acord cu tine însuți în variantă critică? * Să nu uităm, răul e vindicativ oriunde s-ar afla. * „Nu există nimic mai minunat decât să vorbești grav cu un … Continuă să citești GHEORGHE GRIGURCU, „DIN TIMPURI IMEMORIALE”
CU ȚARA LA PURTĂTOR, PARTEA NEVĂZUTĂ În orașul-arhipelag icoanele au fețe blonde și zâmbesc cu seninătatea celor care n-au cunoscut iernile noastre. Lumina cade altfel aici, nu prin vitralii sparte, ca acasă, ci netedă, rece, cu miros de mare nordică și piatră lustruită. Mă opresc adesea în fața unei biserici și ascult tăcerea ei ordonată, … Continuă să citești poeme de MIHAI FIRICĂ
CE DE COLUMBI! Ce de Columbi în mine! Am descoperit, cred, în dimineaţa asta, încă un soare nou. Din atâtea mări de odinioară mi-a mai rămas într-un colţ de pleoapă doar o foarte sărată, anacronică lacrimă. Progresistă cândva, acum tot mai reacţionară. E bine, totuşi. La altă oră, îmi va fi mai uşor, poate, să … Continuă să citești poeme
Noem pentru Nanos Valaoritis motanul Pumpkin din Atena își arată colții cerșind mângâieri ne înghiontește în gând ziua doarme noaptea pândește mult mai multă singurătate decât vă puteți închipui ascunde viața lui Pumpkin stăpânul curții lui Georges și Anastasia cerșind în noaptea Atenei după o anumită oră fiecare se duce acasă cum poate unii dorm … Continuă să citești Xenopolis