În anul 2003, un cercetător, Dumitru Radu Mocanu, a publicat, la editura Albatros, o interesantă selecție a notelor și rapoartelor întocmite între anii 1960 și 1971 de funcționarii Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor, care funcționa pe lângă Consiliul de Miniștri. Într-o cronică publicată în România literară la vremea respectivă îi numeam pe acești cenzori … Continuă să citești Viață de cenzor în comunism
Categorie: cronica literară
ÎN CARAMIA
Un roman deopotrivă realist și parabolic este Ploaia de trei sute de zile al lui Gabriel Chifu, scris pe parcursul a doi ani (27 decembrie 2014 – 2 ianuarie 2017) și compus cu o remarcabilă inteligență compozițională, ca și alte proze ale autorului. Începutul primului capitol introduce deja cadrul simbolic în care va avansa acțiunea, … Continuă să citești ÎN CARAMIA
Politică versus cultură
Voluminoasa culegere de texte consacrată relației dintre politică și cultură realizată de Aurel Sasu și de colaboratorii d-sale, Liliana Burlacu și Doru George Burlacu, pare a se focaliza pe un sens pesimist. Să fie imposibilă o conviețuire în termenii bunului simț a celor două domenii de larg impact social, de-atîtea ori surprinse în raporturi de … Continuă să citești Politică versus cultură
Petru Caraman: „Nu mă tem de nimic Și de nimeni, căci adevărul e cu mine“
Rareori se întâmplă ca o carte tratând evenimente desfășurate într-un trecut mai îndepărtat sau mai apropiat să fie în deplină consonanță cu contextul social al momentului apariției ei; o carte al cărei „protagonist“ să poată fi considerat emblematic pentru aspirațiile celei mai bune părți a societății contemporane, reductibile la comandamentele unei etici angajate: reacție promptă … Continuă să citești Petru Caraman: „Nu mă tem de nimic Și de nimeni, căci adevărul e cu mine“
Efectele zo-grafice ale romanului
Voi recunoaşte de la început că amănuntul că Vlad Zografi e fizician (doctor în fizică atomică!), ba a traversat şi ograda matematicii ori a filosofiei, a contat pentru cititoarea care sunt. Îmi place proza contaminată de genul eseistic liber, o proză dezinvoltă şi profund reflexivă, care ştie despre ce vorbeşte şi despre ce anume lansează … Continuă să citești Efectele zo-grafice ale romanului
Iubirea maternă ca înaltă trădare
Colosală fotografia de pe coperta cărții Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, Scrisori către Monica.1951-1958, volumul al II-lea, publicată anul trecut de editura Humanitas. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu și fiica sa Monica, mergând braț la braț, mândre, dezinvolte, optimiste, prin centrul unui București însorit. Una dintre ultimele lor fotografii împreună. Mama, purtând o beretă cochetă pe cap, cu un sacou în … Continuă să citești Iubirea maternă ca înaltă trădare
ÎN LABIRINTUL POVEȘTILOR
Motto: „hai mai bine să-ți spun o poveste!” Andrei Pleșu De fapt, orice poveste este despre timp. Mutîndu-ne într-un alt univers (acesta cu adevărat virtual, în sensul tare al cuvîntului), povestea învață că timpul nostru este numai unul dintre timpurile (mult mai numeroase) existenței noastre, că el se înscrie într-o desfășurare continuă de semne cu … Continuă să citești ÎN LABIRINTUL POVEȘTILOR
GHID DE SUPRAVIEȚUIRE
La douăzeci de ani de la publicarea volumului Lunetistul & cocoșul de tablă (scris atunci, după cum arată autorul, „dintr-un suflu”), Marian Drăghici vine cu o foarte elegantă ediție a doua, revăzută și pe alocuri revizuită, prin modificări „ținând mai ales de stilistica frazării”. Se adaugă sumarului din 1996, într-o Addenda, un poem la fel … Continuă să citești GHID DE SUPRAVIEȚUIRE
PRIMATUL JOCULUI SECUND
Academicianul-lingvist Grigore Brâncuș propune o analiză a textului poetic al lui Marin Sorescu din perspectiva limbii (Expresie populară în ciclul La Lilieci de Marin Sorescu, București, Editura Academiei, 2014). În fața unui ciclu de poezii-document, precum La Lilieci, critica literară de până acum a scos în evidență faptul că el sintetizează convențiile artistice ale creațiilor … Continuă să citești PRIMATUL JOCULUI SECUND
Maculatorul lui Mihai Cimpoi despre „Şcoala literară şi artistică de la Târgovişte”
O carte intitulată pompos şi rebarbativ Anatomia fiinţei, cu subtitlul Şcoala literară şi artistică de la Târgovişte, mi-a atras mai deunăzi atenţia (şi nu, din păcate, în sensul cel mai bun al locuţiei). Mai întâi, am fost oripilat de prima copertă. În şase caroiaje sunt plasate tot atâtea desene în peniţă (cu sepia) ale unor … Continuă să citești Maculatorul lui Mihai Cimpoi despre „Şcoala literară şi artistică de la Târgovişte”