Rareori se întâmplă ca o expoziție „de autor” (dar, din varii motive, cu mai mulți protagoniști!), să nu prezinte riscul de a se îneca în confuzie, derută, redundanță sau imprecizie. Pe de o parte, omogenitatea de stil și tehnică poate crea senzația de oțios (e greu să parcurgi o expoziție a cărei „diversitate” constă doar … Continuă să citești CINCI PENTRU PARADIS
Există locuri în lume – faimoase, cu impact puternic cultural, adică embleme personale, a căror exprimare verbală foarte frecventă a făcut ca numele lor să devină fetișuri – deci, locuri care beneficiază de o reprezentare imaginară proprie, dedusă preliminar din cărți, din ilustrații sau pur și simplu din cortex. Geografia mentală a unui astfel de … Continuă să citești OFICIILE DE STARE DIVINĂ
Nimic despre călătoria efectuată de cronicart la Paris și despre sejurul de 10 zile acolo, cu ploi, frig și vânt. Nimic despre o primăvară sofisticată și prezumțioasă ca o prezentare de modă în alb-negru și o cale ferată cu traverse de lemn, în chip de catwalk. Nimic despre greve bulversante, care nu-l priveau pe el … Continuă să citești DESPRE CUM GERNIKA A DEVENIT GUERNICA
Napoleon Tiron / Ch. Paraschiv Câteodată, forțat de împrejurările atât de insolite ale acestor vremuri greu nu numai de descris, dar și de trăit (și ca o posibilă premoniție a limbajului codat pregătit de viitorul nesigur al libertății!), cronicart-ul se lasă ispitit și îmbiat de nemărginirea câmpurilor semantice, prin asocieri lexicale inedite. Drept urmare, inventează … Continuă să citești INOCENȚA DESTOINICĂ
Pentru ca afirmația următoare să nu pară un poncif – ceea ce, însă până la urmă, din păcate, chiar și este – voi spune simplu: Iubirea este una dintre opțiunile capabile să salveze o viață. O viață care, vedeți și dvs., altminteri, e destul de zdrențuită. Cronicart-ul își asumă, așadar, acest risc și, pentru a … Continuă să citești TOTEMICA SERENADĂ
Rar se întâmplă ca o floare să pice sub zodia coincidenţei. Ea nu se arată – atunci când se arată – niciodată întâmplător. Viaţa, păţaniile şi opera florii (fiindcă trebuie să fiţi de acord că fiecare floare, cât ar fi de mică, de delicată sau de discretă, are o operă!) nu sunt nici întâmplare pură, … Continuă să citești DANSUL FLORILOR
…Sau două fântâni. Sau două profunzimi. Sau două genuni. Două entităţi care au răscolit grav marginea Imperiului. Doi peregrini veniţi de departe de pe două plaiuri diferite – unul din nordul Sucevei, celălalt din secuime – care au ocupat, cândva, Timişoara. O ocupaţie drăgăstoasă. Şi o ţin în continuare legată fedeleş în chingile vrăjite ale … Continuă să citești DOUĂ ADÂNCURI
Alina Deică este o fermecătoare artistă cu pasiunea irepresibilă pentru pictură, care trăieşte de câţiva ani la Viena, unde a avut două expoziţii: una, la Galeria din Jacques’ Wein Depot, în 2012 şi cealaltă, la Galeria L’Idea all’ Teatro (2013), dar, dincolo de aceste experienţe vieneze, putem spune că ea creează, ca să zicem aşa, … Continuă să citești CORESPONDENŢE DIN VIENA
Poate că nu întâmplător, cronicart-ul parafrazează titlul unui roman excepţional al regretatului George Bălăiţă – devenit aproape legendă în istoria literaturii, ca un fel de dicteu automat, fiindcă, de câte ori zici „Lumea în două zile”, vine imediat şi se adaugă numele autorului: George Bălăiţă, ceea ce nu se întâmplă în multe cazuri din literatura … Continuă să citești CA LUMEA ÎN DOUĂ ZILE
În limba română, nu există cuvântul acesta: „rostuire”. El este o scorneală vocabulară a cronicart-ului, care a vrut să contamineze două cuvinte al căror sens interferează cu sacrul. Deci, rostire (glăsuire, pronunţare, spunere, zicere… deci, un fel particular de a spune!) într-o simbioză, chiar dacă parţială, totuşi inedită, cu rânduiala (ceremonial, protocol, ritual, canon). Am … Continuă să citești DOUĂ ROSTUIRI