Arta e un dar (cf. Oficiul Naţional de Truism!). Dăruibil, normal. Aşa este, dar mai apare ca necesară o condiţie: artistul – acela care dăruieşte – să cunoască, să simtă, să se lase flămânzit de dorinţă. De dorinţa de a dărui. Să aibă, altfel spus, puterea şi ştiinţa dăruirii. Bucuria sau arta sau priceperea sau … Continuă să citești A DĂRUI DĂRUIRE
Există, la un moment dat, în viaţa oricărui admirator de artă, o tentaţie aparte. Dincolo de curiozitatea de a vizita o expoziţie pe care o consideră interesantă sau de dorinţa de a-şi calibra emoţia pe o privire apropiată asupra unei opere de artă, există – uneori (şi vom vedea mai la vale de ce doar … Continuă să citești EXPERIENŢE SUMATIVE
Printre marile mistere ale lumii – şi, pe deasupra, şi complicate – se află şi ceea ce numim Legea compensaţiei universale, una dintre uzanţele prin care sistemul real îşi asigură un autoreglaj fin, îndepărtând astfel apariţia pericolului cel mai ameninţător al speciei şi societăţii umane. Alunecarea în extremă. Organismul legic universal are mijloacele sale ascunse, … Continuă să citești TRIPTIC DE SACRU
Cronicart-ul vă cere îngăduinţa să vă delecteze cu pictura umedă a lui Florin Şuţu, văzută şi re-văzută într-o expoziţie recentă, de la începutul toamnei. Dar, mai întâi de toate, un pic de istorie. Doar o legendă. De fapt, o legenduţă, dedusă din Istoria Naturală a lui Pliniu cel Bătrân. Care spune că, „în vremea aceea…”, … Continuă să citești PERDEAUA LUI ŞUŢU
Nu şade bine – altminteri, e caz de slugărnicie în slujba inutilă a discreţiei păguboase şi a modestiei sterpe – dacă nu te lauzi că o dată-n viaţă (a doua oară e mai greu, dacă nu chiar imposibil!) că ai călcat – mai degrabă plutit! – prin Amsterdam. Nu doar ca să aluneci ca raţa … Continuă să citești NEASEMUIT DE TRISTA FIGURĂ A CAVALERULUI VINCENT