„Totuși, aici sunt rădăcinile visului meu. Aceasta e lumina aspră pe care o iubim.” (Pablo Neruda, „Întoarcere” – Călătorii pe mare și întoarceri) În vara lui 1936, după ce Federico García Lorca e asasinat la Granada și Madridul e bombardat, Pablo Neruda, poetul chilian aflat în Spania în calitate de consul (înlocuind-o pe Gabriela Mistral, … Continuă să citești Călătorii, exil și libertate
Atunci când vine vorba despre romanul israelian contemporan, cititorul este, în general, tentat să se gândească fie la experimentele narative sau la construcţia epică stratificată, prezente în multe din paginile lui Amos Oz, considerat reprezentantul prin excelenţă al prozei din această parte a lumii, fie la acele aspecte şi probleme abordate mai cu seamă în … Continuă să citești IUBIRE ȘI OBSESIE
Născut la Veneţia, în anul 1725, Giacomo Casanova, trăind suficient de multă vreme în orașul atât de celebru pentru marele său Carnaval, nu are nevoie să afle de la alţii că lumea e un teatru, iar oamenii – purtători de măşti ce încearcă să-şi joace cât mai bine rolurile, propria lui existenţă dându-i această lecţie … Continuă să citești FASCINAȚIA SEDUCȚIEI
Roberto Bolaño abordează, în romanul său publicat în anul 1998, Detectivii sălbatici, marea temă a călătoriei, cu scopul declarat de a exprima esența personajelor sale, dar și a lumii în care trăiesc acestea. Desigur, fiind vorba despre un scriitor ale cărui creații sunt prin excelență experimentale, călătoria nu rămâne niciodată la stadiul de deplasare în … Continuă să citești Călătorii în literatură și drumuri către sine
„Într-un anume sens, scrisul şi literatura în ansamblu sunt întotdeauna dialogice, deoarece implică aducerea în prin plan a tuturor vocilor – şi contravocilor – pe care scriitorul le poartă în sine, precum şi stabilirea unui nou raport de forţe între acestea. Ţine de seriozitatea fiecărui scriitor să evoce sau să invoce aceste voci diferite, adică … Continuă să citești J.M. COETZEE – LITERATURĂ, REALITATE, VIOLENȚĂ
„Macbeth este un thriller despre lupta pentru putere, care se desfășoară în egală măsură într-un decor sumbru de roman noir și tenebrele unei minți paranoice”, spunea scriitorul norgevian Jo Nesbø, vorbind despre romanul său inclus în deja celebrul Proiect Shakespeare al editurii britanice Hogarth, alături de, printre altele, O paranteză în timp de Jeanette Winterson … Continuă să citești UN „MACBETH” CONTEMPORAN
Am citit la sfârșitul anului trecut o carte cu un titlu incitant și romantic: Odessa. Geniu și moarte într-un oraș al visurilor. Autorul, Charles King, este un cercetător bine cunoscut publicului român, profesor de relații internaționale și științele guvernării la Georgetown University, Statele Unite. Fișa bibliografică atașată volumului vorbește despre șapte cărți care l-au avut … Continuă să citești „Odessa” lui Charles King
Istoria albinelor, cartea publicată în anul 2015 de scriitoarea norvegiană Maja Lunde, nu este o istorie propriu-zisă a albinelor. Iar acest lucru e evident încă din primele rânduri ale primului capitol, intitulat Tao, și plasat în districtul Sichuan, din China anului 2098. Numai că acest prim capitol, ca și toate cele care urmează, are legătură … Continuă să citești Despre albine și oameni
Grădina de piatră este cel dintâi mare roman al lui Nikos Kazantzakis înainte de Viața și peripețiile lui Alexis Zorba. Elaborată în limba franceză (Le jardin des roches), în anul 1936, pe Insula Egina, cartea aceasta apare abia în 1959, în Franța, după ce o traducere în neerlandeză fusese publicată încă în 1939. (Nu de … Continuă să citești Nikos Kazantzakis, „Grădina de piatră” – călătoria spre literatură
„Casa este corpul vostru mai mare./ Ea creşte în miezul zilei/ şi doarme în tăcerea nopţii./ Şi nu-i lipsită de vise.” Sunt versurile lui Khalil Gibran, folosite ca foarte inspirat epigraf al cărţii semnate de Olga Tokarczuk, Casă de zi, casă de noapte (1998). Casa, spaţiul unde locuiesc oamenii, reprezintă – iar acest lucru este … Continuă să citești Între vise și oglinzi. Olga Tokarczuk & Szczepan Twardoch
Analizând creaţia lui Alejo Carpentier, Carlos Fuentes se referea la traiectoria parcursă de formula narativă romanescă de la „o utopie de întemeiere” la „o epopee bastardă care o degradează”, dacă nu intervine imaginaţia mitică pentru a întrerupe fatalitatea şi a redobândi libertatea iniţială. Utilizând acelaşi model, Gabriel García Márquez, de pildă, alcătuia schema extraordinarul său … Continuă să citești Ficțiunea realității și realitatea ficţiunii
„Munca mea constă în a scrie până ce pietrele vor deveni mai ușoare ca apa. Eu nu fac romane, nu spun povești, nu pretind să distrez pe cineva, nici să fiu amuzant, nici să fiu interesant; vreau numai ca pietrele să devină mai ușoare ca apa”, spunea António Lobo Antunes în anul 2016. Nu va … Continuă să citești Antonio Lobo Antunes. „Pietre, oameni, amintiri”
În mitologia tibetană, perioada cuprinsă între momentul morții și cel al renașterii este numită „bardo”, la fel ca și starea specifică în care au loc visele sau experiențele cele mai profunde de meditație. Dintr-o perspectivă mai largă, ființa umană se află mai întotdeauna într-o astfel de stare, așteptând, altfel spus, trecerea de la veghe la … Continuă să citești George Saunders, istoria și vocile literaturii
Alături de alți scriitori, precum Haruki Murakami, Hiromi Kawakami, Banana Yoshimoto sau Natsuo Kirino, reprezentând noua generație a literaturii nipone, Yōko Ogawa continuă, pe de o parte, strălucita linie a prozei de atmosferă (situată, în mare măsură, în descendența lui Yasunari Kawabata), dar și pe cea a narațiunii apropiate de ritmurile și tehnicile modernității occidentale, … Continuă să citești Yōko Ogawa. Muzică și singurătate
Comparat, în ceea ce privește unele tehnici narative, cu Jorge Luis Borges sau, de o parte a criticii, chiar cu William Faulkner (mai cu seamă la nivelul modului de tratare a formelor temporalității), Antonio Muñoz Molina (născut în anul 1956, la Úbeda, provincia Jaén), impus ca prozator în adevăratul sens al cuvântului în spațiul cultural … Continuă să citești Căutând adevăruri
Privind literatura secolului XX ca pe un nou Babel și analizând-o din această perspectivă, Roger Caillois evidenția (și, „retoric”, reușea chiar să demonstreze) „orgoliul, confuzia și distrugerea” acesteia, termenii citați fiind chiar incluși în titlul cărții sale, Babel: orgueil, confusion et ruine de la littérature. De altfel, Turnul Babel a reprezentat o temă predilectă pentru … Continuă să citești Ismail Kadare, Turnul Babel și dictatura
„Nu a trebuit să inventez nimic, am scris doar despre acele lucruri pe care le cunoșteam, despre acelea pe care le simțeam profund legate de trecutul familiei mele”, mărturisea Guzel Iahina, autoarea unui extraordinar roman, Zuleiha deschide ochii (2015), care, imediat după apariție, a făcut senzație nu numai în Rusia, ci și peste hotare, consacrând-o … Continuă să citești Guzel Iahina. Drumuri și călătorii
Povestea lui Isus, așa cum a fost ea reimaginată de Anthony Burgess, este cunoscută publicului larg mai cu seamă din filmul Isus din Nazaret, în regia lui Franco Zeffirelli, scenariul acestuia fiind semnat de Burgess însuși. Mai puțin celebru este, însă, romanul scris de Anthony Burgess și publicat în 1979, la mai puțin de trei … Continuă să citești Anthony Burgess, Isus și adevărul literaturii
„Pe malurile râului Ikuta cresc multe păpădii. Abundenţa lor reflectă atmosfera oraşului cu acelaşi nume: este un loc ca o primăvară în care au înflorit păpădiile.” Pus în faţa acestor cuvinte, cititorul ar putea avea impresia că ceea ce urmează va fi o naraţiune senină, calmă şi luminoasă, ce va descrie universul naturii şi minunile … Continuă să citești Despre iubire și singurătate
Fiind dramaturg elisabetan, nu romancier contemporan, William Shakespeare și-a elaborat creațiile mai cu seamă pe baza principiului unei „metaforice opacități strategice”, așa cum a numit Stephen Greenblatt maniera specifică a bardului din Avon de a scrie și de a încifra/ descifra (adesea doar parțial) simbolurile care îi marchează opera și semnificațiile acestora. E vorba, se … Continuă să citești MAI MULT DECÂT JOCURI DE COPII
Considerat de Harold Bloom unul dintre cei patru mari romancieri americani ai prezentului, alături de Thomas Pynchon, Philip Roth şi Cormac McCarthy, dar fiind privit cel mai adesea drept un reprezentant mai puţin canonic al postmodernismului, Don DeLillo se individualizează, pe de o parte, prin faptul că, spre deosebire de alţi scriitori etichetaţi ca „italo-americani”, … Continuă să citești Sfârșitul lumii așa cum știam
Aşteptându-i pe barbari, romanul publicat în anul 1980 de scriitorul de origine sud-africană J.M. Coetzee a fost considerat în mod unanim „o realizare artistică de excepţie”, confirmând „un talent narativ remarcabil”. Beneficiind de o relativă relaxare a stilului alert şi tensionat din romanul anterior, In the Heart of the Country (1977), şi făcând dovada deplinei … Continuă să citești Africa de Sud dincolo de alb și negru
Relativ puţin cunoscută şi încă şi mai puţin citită în Occident, poate cu câteva excepţii notabile (Boris Pahor, Aleš Debeljak sau Drago Jančar), literatura slovenă contemporană reprezintă o adevărată revelaţie; mai ales pentru cititorul român. Căci, departe de a găsi în cărţile autorilor de limbă slovenă acel provincialism sau acel paseism tematic ori stilistic despre … Continuă să citești A PRIVI ȘI A CITI. SAU DESPRE JOCURILE LITERATURII
Departe, departe, într-un sat cunoscut doar de puţină lume, toate animalele au dispărut. Satul nu este ca oricare altul, ci e „şters şi trist. De jur împrejurul lui nu se găseau decât munţi şi păduri, nori şi vânt. Nu era nici o altă aşezare în apropiere. Niciodată nu poposeau oaspeţi în satul acesta şi nici … Continuă să citești VIAȚA CA POVESTE ȘI POVESTEA CA VIAȚĂ