poeme
Eugenia Țarălungă

Poeme

Articol publicat în ediția 5 / 2017

compartir también dedicată Elvei, de dincolo de graniţele emisferei în cele mai frumoase poze identitatea se diluează frumosul devine parte dintr-un patrimoniu vast mare cât sufletul omenirii la un moment dat când şi când sufletul omenirii se schimbă şi alte cohorte de fotografii ne fac educaţie vizuală ne instruiesc legitimează un stil de viaţă sau … Continuă să citești Poeme

poeme
ADRIAN FRĂŢILĂ

Poeme

Articol publicat în ediția 5 / 2017

Înecul Poetei Ileana Mălăncioiu Rătăceau pâinile umflate pe apă Cu lumânările arzând foarte înalt Ca nişte scrisori de dragoste Trimise spre tărâmul celălalt Un cui geros mă străpungea, şi-n noapte Văzduhul se umpluse de femei O clipă, între pâinile acelea Mi se păru că ard genunchii mei Treceau peste clopotniţa lichidă Cei de pe plute … Continuă să citești Poeme

poeme
MIHAI BANCIU

Poeme

Articol publicat în ediția 5 / 2017

31 decembrie Amurg cu marginea de zahăr candel unde totul se istovește. Se sfârșește. Aici. Sfâșiat de iluzii aștepți lovitura de gong, captând până și ultima licărire a zilei. Încotro? – te întreabă arhanghelul, țintindu-ți inima cu spada. Deodată umbrei i se ivesc aripi de înger, generații de rugi se înalță din vama privirii. La … Continuă să citești Poeme

poeme
Leo Butnaru

Poeme

Articol publicat în ediția 4 / 2017

Gânduri Când a spus că el ştie nu ştie nimic Socrate s-a surprins la simplul gând că de fapt el nici nu are gânduri complicate. Însă pe atunci erau şi greci cu gânduri complicate unul dintre ei spunând – vă amintiţi? – cunoaşte-te pe tine însuţi. Mit antic la Kremlin Dacă Pavlov pe când experimenta … Continuă să citești Poeme

poeme
Angi Melania Cristea

Poeme

Articol publicat în ediția 3 / 2017

Zmeii de apă În primăvara aceasta ochiul pătrat al câmpiei înalță zmeie. Noaptea, prin vii, singurătatea cântă din toate fluierele vieții. Greieri, înfipți în anotimpuri ca într-un pian dezacordat, risipesc timp. Dragostea este cubul perfect. Are tot atâtea fețe câte stele au mările lumii. Cal sticlos, inima mea verde-nesfârșit zboară cu aripi de aer. Se … Continuă să citești Poeme

poeme
Victoria Milescu

Poeme

Articol publicat în ediția 3 / 2017

Vânător de noapte Ochiul atotvăzător al cerului ştie încotro merg frunzele ultimilor copaci mă însoţesc în trenul de noapte în cuşetă, mă întind pe patul îngust fixat sub alt pat îngust trenul scrâşneşte osiile, boghiurile se trezesc încep să danseze, să scandeze cu dinţii încleştaţi, îşi înteţesc ritmul în ritmul inimii mele un ţipăt metalic … Continuă să citești Poeme

poeme
DIANA TRANDAFIR

Poeme

Articol publicat în ediția 3 / 2017

Hibernare s-ar putea să apară oricând cineva care să ne înghită pe toți așa cum înghițeau aburii locomotivele din celălalt veac M-am hotărât să pornesc din acest garaj plin de fum înainte să descopăr în varful bocancului un clopot transparent (ca de ceară) Cred că au observat toți cum că am umerii obrajilor sparți și … Continuă să citești Poeme

poeme
Brîndușa Palade

Poeme

Articol publicat în ediția 2 / 2017

Miraje prelungi Aş vrea să petrec sărbătoarea gheţurilor cu un prieten obscur fără armura purpurie licorile de casta meretrix miracolele inutile patul puştii de lîngă ieslea papală cărînd profunzimea în găleata de var picătură cu picătură în zgîrieturile vîntului aş bîigui că nu vreau să aprind lumînări în zile triste să fac gesturi străvechi care … Continuă să citești Poeme

poeme
AUREL UDEANU

Poeme

Articol publicat în ediția 2 / 2017

Poet vitalist, nebun după poezie, damnat al scrisului ei, mult mai complex în discurs de cum îl reprezintă acest grupaj – oricât de amplu, tot grupaj –, Aurel Udeanu a publicat mai multe volume bine primite de comentatorii deliricei, însă, curios lucru, fără a răzbate, cu îndreptățirea cuvenită, la o recunoaștere de larg ecou, să … Continuă să citești Poeme

poeme
RADU CANGE

FULGURAŢII

Articol publicat în ediția 1 / 2017

O cădere care nu se mai sfârşeşte; Probabil că aceasta-i întrebarea pe care şi-o pune picătura de ploaie. Am învăţat o frunză să vorbească, iar, mai apoi, cum în toamnă să cadă din copac. Ruginită, la atingerea pământului, sunetul ei de aramă. Sângele umblă în mine ca un bătrân adus, sprijinit de baston. L-aş întreba … Continuă să citești FULGURAŢII