poemul lunii
GHEORGHE GRIGURCU

Peripeții

Articol publicat în ediția 5 / 2017

Departe un val despicat de ascuțișul plînsului aici pîinea cîștigată cu cîteva profeții corecte dreapta care nu știe ce face stînga dreapta pură ceea ce găsește poetul nu trebuie niciodată să servească drept exemplu doar ceea ce caută o treaptă magnifică precum o buză lascivă o luntre plăpîndă ca o pleoapă și-n trecutul tău răsucit-stors … Continuă să citești Peripeții

poemul lunii
FLOAREA ȚUȚUIANU

SUNT O POETĂ MINORĂ

Articol publicat în ediția 3 / 2017

Sunt o poetă minoră care va plimba tava literaturii române pe la curţile europene. Degeaba. Măsura unei femei este dată de glezna subţire şi încheietura mîinii. De aceea Marta Bibesco a ţinut în erecţie capetele atîtor bărbaţi luminaţi iar Elena Văcărescu (în fotă şi ie). Niciunul. Lucian Blaga e mut ca o lebădă. Eminescu n-a … Continuă să citești SUNT O POETĂ MINORĂ

poemul lunii
EUGENIA ȚARĂLUNGĂ

până la 100%

Articol publicat în ediția 2 / 2017

externalizare în toată regula cafeaua dulceaţa votul totul hrănirea la sân la sânul drept la sânul stâng? externalizarea interiorizării zarea zării până la stele stele logostele cât de departe dintr-a cui frunte dintr-a cui talpă?! aaah, iar nu am branţuri nici măcar home-made artizanale din fetru tăiate până la contur cu foarfeca piaţa e la … Continuă să citești până la 100%

poemul lunii
GELLU DORIAN

Casa

Articol publicat în ediția 1 / 2017

Plutesc pe o cîmpie de maci, cerul e dedesubt ca un cearşaf plin de cute din care fug femeile în lume, nimeni nu-i culege, nimeni nu le culege, mii de petale închid ochii cu nişte pleoape grele ca lacătele peste uşa pe care o trînteşte vîntul în urma ta, zbor pe întuneric printr-un cer prin … Continuă să citești Casa

poemul lunii
LEO BUTNARU

Moartea unui om simplu

Articol publicat în ediția 11-12 / 2016

În timp ce se stingea omul stătea cu braţele ridicate cu unul ce ar ţine parcă o dulie cu celălalt parcă răsucind în ea un bec. Era un om simplu şi nu rosti nicio vorbă memorabilă cum i se întâmplase lui Victor Hugo care exclamase „Văd lumină neagră!” sau lui Goethe care-n ultimul zvâcnet de … Continuă să citești Moartea unui om simplu

poemul lunii
ION TUDOR IOVIAN

frunza neagră

Articol publicat în ediția 10 / 2016

m-a privit lung de parcă ar fi trebuit să mor şi era în asfinţit şi o frunză neagră s-a aşezat pe frunte pe nepregătite- aşa vine da da-zice- ştiu că eşti pe moarte omule dar nu muri până duminică – mai am de făcut nişte cumpărături de plătit chiria pe viaţa asta de aruncat pe … Continuă să citești frunza neagră