poeți în timpul intermediar
SEBASTIAN REICHMANN

Un DETUR suprarealist prin Berlin

Articol publicat în ediția 11-12/2017

„În lumea lui Ingeborg Bachmann, eul nu se mai definește prin singularitatea sa, ci prin retragerea singularității. Eul se definește prin capacitatea sa de trecere de la un lucru la altul, ființă sau cuvânt, altfel spus prin capacitatea sa de a atinge totul din ce în ce mai mult (cuvântul german grenzen, adică a se … Continuă să citești Un DETUR suprarealist prin Berlin

poeți în timpul intermediar
SEBASTIAN REICHMANN

„Angajament” și renaștere a limbajului poetic în Germania postbelică: între Ingeborg Bachmann și Paul Celan (I)

Articol publicat în ediția 7 / 2017

Referindu-se la poemele și fragmentele postume ale lui Ingeborg Bachmann, publicate pentru prima oară în volum în anul 2000, la editura Piper Verlag din München, și în special la poemul Nu știu o lume mai bună – care dă titlul volumului -, filozoful francez Jean-Luc Nancy scria în numărul dublu (august / septembrie 2003) al … Continuă să citești „Angajament” și renaștere a limbajului poetic în Germania postbelică: între Ingeborg Bachmann și Paul Celan (I)

poeți în timpul intermediar
SEBASTIAN REICHMANN

Despre „sfârșitul poeziei” și al „avangardei” (câteva repere) (II)

Articol publicat în ediția 2 / 2017

Justificare spirituală  și „angajament” poetic „ce ai făcut în noaptea sfântului bartolomeu de ce nu erai născut în noaptea sfântului bartolomeu gândurile tale împotriva nopţii sfântului bartolomeu nu ajung cât a ținut noaptea sfântului bartolomeu cât va mai ţine ea” Nicolae Prelipceanu – Ce ai făcut în noaptea Sfântului Bartolomeu Într-un articol precedent (Despre „sfârşitul … Continuă să citești Despre „sfârșitul poeziei” și al „avangardei” (câteva repere) (II)

poeți în timpul intermediar
SEBASTIAN REICHMANN

DESPRE „SFÂRȘITUL POEZIEI”, AL „AVANGARDEI” ETC. (CÂTEVA REPERE)

Articol publicat în ediția 11-12 / 2016

(I) „Les hommes n’ont jamais su le nom des temps qu’ils vivent et nous ne faisons pas exception à cette règle universelle. Se baptiser „postmoderne” est une manière somme toute ingénue d’affirmer que l’on est très moderne. Or, ce qui est remis en cause, c’est la conception linéaire du temps et son identification avec la … Continuă să citești DESPRE „SFÂRȘITUL POEZIEI”, AL „AVANGARDEI” ETC. (CÂTEVA REPERE)