proză
HORIA BLIDARU

EVADATUL DIN GHETOU

Articol publicat în ediția 8 / 2017

Celor arși și uitați Zăcea pe un pat imens, înalt, cu o saltea atât de plăcută, încât câteva minute se aruncase în sus, pofticios și curios să se afunde-n ea, pentru a fi împins apoi, lent, la o orizontală corectă, dar tihnită. Pereții îmbrăcați într-o țesătură de culoarea vișinei putrede respirau o eleganță primitoare. Pe … Continuă să citești EVADATUL DIN GHETOU

proză
TEODOR HOSSU-LONGIN

MORTUA EST

Articol publicat în ediția 7 / 2017

(fragment) 28. Presă mucul în scrumieră şi continuă să tragă din ţigara abia aprinsă. Soarele puternic îl deranja şi îl făcea să lăcrimeze. Se şterse la ochi cu dosul palmei şi clipi de câteva ori. – Ce faci, le sudezi? Mama stătea sprijinită de tocul uşii şi îl privea atentă. – Nu te-ai gândit să … Continuă să citești MORTUA EST

proză
ALINA PAVELESCU

JENI

Articol publicat în ediția 6 / 2017

I se tot povestise că e simplu să îmbătrâneşti, dar până în seara asta nu băgase de seamă. Era ajunul Crăciunului, neobişnuit de cald, ai fi jurat că e în toiul primăverii, că lumea se pregăteşte de Paşti, nu de Crăciun. Coborâse din căsoiul de pe Berzei, colţ cu Schitu Măgureanu, o rămăşiţă a Bucureştiului … Continuă să citești JENI

proză
M. B. IONESCU-LUPEANU

MINA

Articol publicat în ediția 6 / 2017

Îl chema Mina. În fiecare dimineaţă, când deschidea ochii, o vedea pe maică-sa, în camaşa lungă de noapte, cu părul despletit, îngenuncheată în faţa icoanelor. – Adorm greu şi dorm adânc, fără vise, iubitul meu! Unde eşti?! răsuna, ca o litanie, în şoaptă, vocea ei. Din icoană, Sfîntul Mina o privea în tăcere. Pe măsură … Continuă să citești MINA

proză
Constantin Stoiciu

IPOTEZE

Articol publicat în ediția 4 / 20174 / 2017

Locotenentul Manuel Comnati, Ninel, mă făcea părtaș la analiza lui despre motivele pentru care un român primise un glonț în cap când i-a sunat telefonul. Un derbedeu șterpelise sacoșa de plajă a unei englezoiace, fusese prins după ce o golise de portofel și un aparat de fotografiat și refuza să vorbească. ─ Nu veniți cu … Continuă să citești IPOTEZE

proză
CONSTANTIN ARCU

UN TELEFON DIN FUNDUL IADULUI

Articol publicat în ediția 3 / 2017

(fragment de roman) Oftînd, Anton se ridică din pat. Nu-i plăcea această vizita neanunțată. Nu-l întîlnise pe Sandu de cîțiva ani, dar nici nu-i ducea dorul. Acum, din păcate, nu putea să-l mai evite. Sandu contase pe elementul surprindere. Procedase în maniera lui. Nu dăduse un telefon dinainte, cum se obișnuiește între oameni civilizați. Iar … Continuă să citești UN TELEFON DIN FUNDUL IADULUI

proză
PAUL DIACONESCU

ŞI, TOTUŞI…

Articol publicat în ediția 2 / 2017

Imediat după terminarea studiilor, domnişoara Batistelle fu angajată la agenţia imobiliară a unchiului său, în micul oraş S. Dar asta se întâmplase de mult. Tânăra absolventă, năltuţă, sveltă, sportivă, era acum o doamnă onorabilă mamă a doi copii, cunoscută nu doar în Montolive şi în oraşul S., ci în toate satele din jur pe o … Continuă să citești ŞI, TOTUŞI…

proză
ADRIAN BUZDUGAN

CHERA GHELASE

Articol publicat în ediția 1 / 2017

L’Autre est ce qui me permet de ne pas me répéter à l’infini. (Jean BAUDRILLARD, La Transparence du Mal) Oricât de incredibil ar părea, acesta nu-i un roman despre Chera Ghelase. Din câte ştiu, acesta a murit acum doi-trei ani. Chiar patru, dacă stau să mă gândesc bine. Nu e un roman nici despre mine, … Continuă să citești CHERA GHELASE

proză
Constantin Abăluță

PE STRADA PLOII

Articol publicat în ediția 11-12 / 2016

1. La periferia oraşului timpul este mai lent, oamenii mai tăcuţi şi orice nouă zi te tulbură ca un fir de iarbă răsărit în pragul uşii. Călătorul care îşi încredinţează paşii dimineţilor poate descoperi din pură întîmplare strada cea lungă cu depozite şi hangare părăsite, cu case goale, ziduri nedorite de nimeni, cu arbori strâmbi … Continuă să citești PE STRADA PLOII

proză
IOAN FLORIN STANCIU

MAMONA ŞI FIUL

Articol publicat în ediția 11-12 / 2016

La Bucureşti, cerul e câteodată mai albastru şi mai gol, decât o sacoşă lâncedă şi umflată de vânt, iar soarele se face stâlp de foc, la amiază, când omul iluminat de pretutindeni deodată, se prăbuşeşte în propria-i umbră, ca un sinucigaş de pe buza întunecată-a abisului. Pe urmă, vine nourul de praf otoman, al Vlăsiei, … Continuă să citești MAMONA ŞI FIUL