(fragment de roman) Amaru privi spre Monica adâncită într-un somn profund. Acum, o putea admira pe îndelete, fără cenzură. Se întrebă dacă e corect ce face, felul cum se uită la ea. Era îmbrăcată într-un trening gros și înfofolită într-o pătură de lână. Părul negru îi ieșea ciufulit de sub fesul roșu pe care îl … Continuă să citești ŞAMANUL
Limba subţire şi lungă mişcă imperceptibil. Se alinie exact sub cifra 12, iar liniştea din cameră dispăru într-un ţiuit strident. Era un ceas mare, rotund, metalic, pe care îl avea din copilărie, cu geamul puţin ciobit, marginea rămasă complet fără vopsea, dar care funcţiona la secundă şi suna foarte puternic. Asta era cel mai important … Continuă să citești ŞTEFANA
Numele, da, numele ei, se gândise pentru prima oară la legătura tainică între Fabia şi Fabiana când îi descoperise vechimea în cronica aceea slavă ce pomenea de o misterioasă Fabia plecată în secolul XV de la curtea Poloniei, în pribegie, într-un ţinut din Estul Europei. Parcă i se luminase dintr-o dată mintea. – Uite de … Continuă să citești CEAȚA
– Ha, ha, ha, râse ea din toată inima, am fost convinsă că te cheamă Ciuciu. – Nu, stimată doamnă… – Domnişoară… atâta vreme cât nu-mi va cădea cu tronc vreun bărbat. Deocamdată însă… – Domnişoară Miriam, Ciuciu e o poreclă pe care mi-am dat-o singur în glumă. Doamne, gândi el, e graţioasă şi fragilă … Continuă să citești CIUCIU
După seceta prelungită, cu toate că oamenii efectuaseră mai multe praşile, văzând că vrejurile cartofilor plesneau ca vreascurile uscate, concluzia localnicilor era că munca lor a fost în zadar: recolta de cartofi arăta de tot plânsul, cele mai frumoase exemplare erau cam cât oul de bibilică, adică erau cartofi buni pentru sămânţă, nu pentru păstrat … Continuă să citești ŢĂRAN
Îl găsise taman la Brăila, pe bulevardul Cuza, la numărul 269; într-adevăr, n-aveai cum să te înşeli în privinţa casei, după cum îi scrisese. Era o casă veche, boierească, pe care vremurile o aduseseră la condiţia de relicvă demnă, purtându-şi stoic mândria la care cei de viţă veche nu renunţaseră nici în faţa sărăcirii, nici … Continuă să citești FUGARUL
I s-a dus încet-încet vestea Iustinei-Celestina printre românii din Valencia că poate să îi ajute în cazuri de luxaţii, entorse şi tot felul de smintiri de oase şi părinţii au fost nevoiţi să îi facă un mic atelier de reparat oameni la capătul livezii, într-o anexă a magaziei de scule, unde i-au aranjat un raft … Continuă să citești GLEZNA LUI MESSI
Acest manuscris l-am descoperit în lungile mele nevoinţe şi căutări prin arhiva Marii Biblioteci. Nu ştiu, nici dacă povestirea aceasta conţine vreun dram de adevăr şi nici când şi de cine a fost scrisă. Dar am scos-o la lumină atât pentru aceia care, în scurta lor viaţă, se străduiesc să afle măcar şi o părticică … Continuă să citești CURIERUL
Mie mi se părea că trăiesc într-un oraş pustiu, mort, cu doamne şi domni în vîrstă care, dimineaţa, stăteau la coadă la ghişeul băncii şi, cînd le venea rîndul, întrebau dacă au sosit şi pentru ei ceva bani din Spania, Italia, Germania, Franţa, de la copiii plecaţi la muncă. De cînd mă ştiu aşa e … Continuă să citești TĂRÎMUL RÎMELOR
Drumul este o bănuială fără repere, pierdută în imensitatea zăpezii timpurii, până aproape de Tecuci, când albul începe să alterneze cu griul asfaltului. Și gerul se înmoaie, urcă ușor spre zero grade, iar la Bârlad, unde nimic nu amintea de vifornița prin care trecusem, bordul mașinii arată un grad peste zero. Trec din iarnă într-o … Continuă să citești Cinci vagoane de cuie și recepționera Zoica