Dificila piesă expresionistă a lui Frank Wedekind și-a găsit o expresie (sic) modernă și alertă în interpretarea tânărului regizor („tânăr, tânăr, dar copt băiat”, vorba lui Trahanache) Vlad Cristache, la Teatrul Mic din, firește, București. Vlad Cristache a conceput un poem teatral rock, în care partea ce dă ultima caracteristică a spectacolului e asigurată de … Continuă să citești DEȘTEPTAREA PRIMĂVERII
Două spectacole din două direcții teatrale: în ordinea reprezentării lor, Aveți ceva de declarat?, după Puricele în ureche de Georges Feydeau și Artists Talk de Gianina Cărbunariu. Două lumi, îndepărtate în timp și în mentalitate, dar și două feluri de a concepe regia. Aveți ceva de declarat? este ceea ce a rămas – destul de … Continuă să citești DE LA GEORGES FEYDEAU LA GIANINA CĂRBUNARIU
Regele Lear este una dintre piesele cele mai jucate ale lui Shakespeare, dintre tragediile sale vreau să spun. În Bucureşti, am văzut acum câţiva ani un excepţional spectacol al lui Andrei Şerban cu această piesă, jucat numai de femei. Doamna Lear a fost Mariana Mihuţ, care a făcut o creaţie greu de uitat, oricâte alte … Continuă să citești Regele homeless
Radu F. Alexandru este un scriitor care și-a petrecut mulți ani, vreo 25, ne spune chiar el, în ceea ce el numește „burta cașalotului” care ar fi România. Cașalotul e, de fapt, clasa politică românească de după căderea comunismului, aceea care – el o spune mai pe ocolite – ne-a spulberat, în cele din urmă, … Continuă să citești CAPĂTUL TUNELULUI SE AMÂNĂ/ÎNDEPĂRTEAZĂ
Acum 122 de ani, George Bernard Shaw a dat la iveală o piesă ale cărei personaje, cu excepția unuia, erau bulgari. Cadrul piesei era războiul sârbo-bulgar din 1885. În aparență, marele dramaturg irlandez îi ironiza pe bulgari, dar de fapt el ironiza un mod învechit de a înțelege lumea și mai ales două fragmente ale … Continuă să citești Minunatele spectacole de la Opera din București, 1885