Cronica filmului
Călin Stănculescu

MECEFF – o siglă ce promite

Articol publicat în ediția Viața Românească 9-10 /2012

Cu un an în urmă, un nou Festival internațional de film aducea Media?ul pe harta întâlnirilor cinematografice europene. Reunind cele mai bune filme din Austria, Cehia, Polonia, Ungaria, România, Slovacia ?i Slovenia, Festivalul inițiat de regizorul Radu Gabrea mai avea o țară invitată. La prima ediție a fost Israelul, la ediția din acest an a fost SUA. Mai trebuie adăugat faptul că, în ciuda dificultăților de ordin financiar, în pofida reducerii la jumătate a numărului de zile de proiecție, media numărului de spectatori în fiecare locație a crescut în 2012, față de prima ediție, cu aproape 40 la sută. Care este secretul succesului de manager de festival, titlu real ?i nu onorific, dar meritoriu asumat de autorul filmelor Dincolo de nisipuri ?i Călătoria lui Gruber?
Unicitatea temei Festivalului, inedită ?i deloc imitată în alte țări din această regiune a Europei, generozitatea invitării unei cinematografii în care s-au afirmat ?i cinea?ti de origine română (nu este vorba doar de regizori, ci ?i de interpreți sau alți truditori din lumea filmului), multiple ?i diverse manifestări paralele, simpozioane, mese rotunde, expoziții, un cineast străin omagiat, un cinest român prezentat în medalion cu trei filme, plus selecția de filme a Pre?edintelui Festivalului propusă spectatorilor sunt componentele secretului de care aminteam mai sus. Ce s-a întâmplat în acest septembrie umbrit de criza economică?
SUA, țara invitată la Media?, a fost reprezentată de arti?tii români, sau doar de origină română, care s-au remarcat la Hollywood, precum Jean Negulesco (Cum să te măriți cu un milionar, Humoresca, Tăticul cu picioare lungi, Ce-i mai bun în viață), Edward G. Robinson (Confesiunile unui spion nazist, Electricienii, Escrocherii oneste, Familia de străini, Portul pierzaniei, Kid Galahad), Johnny Weissmuller (Noile aventuri ale lui Tarzan), Harvey Keitel (Pianul), Marcel Iure? (Pacificatorul), Maia Morgenstern (Patimile lui Hristos). Preferatul publicului în acest an a fost drama romantică a regizoarei australiene Jane Campion, Pianul, laureată a trei premii Oscar.
Regizorul omagiat în 2012 a fost cineastul armean Serghei Paradjanov (1924-1990), iconoclast ?i deloc împăcat cu canoanele realismului socialist, victima colegialității de breaslă, dar ?i a cenzurii ?i poliției. Arestat în 1973 pentru homosexualitate ?i trafic de icoane a rămas patru ani în temniță. Din opera marelui cineast au fost prezentate la Media? Umbrele strămo?ilor uitați, Culoarea rodiei, Ashik Kerib, Arabescuri ?i Artistul portretist. O convingătoare ?i elocventă introducere în poetica filmică a maestrului armean a prezentat la Media?, criticul de film Elena Dulgheru, autoarea unui apreciat volum despre opera cinematografică a lui Tarkovski, Kusturica ?i Paradjanov.
Secțiunea Un scenarist, trei regizori a fost dedicată în acest an cunoscutului scriitor de film Răsvan Popescu din opera căruia au prezentate filmele Noro, regia Radu Gabrea, Ceva bun de la viață, regia Dan Pița ?i Prea târziu, regia Lucian Pintilie.
Selecția pre?edintelui Festivalului a inclus recente ?i mai vechi filme din Ucraina ?i Polonia, din Germania, Australia ?i SUA. Tot în această secțiune Radu Gabrea a prezentat publicului medie?an cel mai recent film al său Trei zile până la Crăciun, docudramă evocând ultimele trei zile din viața Elenei ?i a lui Nicolae Ceau?escu, interpretați magistral de Victoria Cocia? ?i Constantin Cojocaru. Savanta întrepătrundere a elementelor docudramei jucate cu timpul real al evenimentelor reflectat de transmisiile manipulatorii ale Televiziunii libere, dar ?i cu interviurile luate martorilor oculari, dramatismul ?i suspansul ultimelor zile din existența Ceau?e?tilor, sugestiile unor concluzii, departe de adevărurile construite de abili comploti?ti cu diplome de revoluționari, fac din filmul lui Radu Gabrea o operă polemică imposibil de ocolit, imposibil de ignorat. Cum spunea ?i scenaristul filmului Grigore Cartianu la prezentarea peliculei, alături de personajele tragice, împu?cate la Târgovi?te, am mai descoperit ?i un altul tragic, dar pentru poporul român, cel ce le-a ordonat împu?carea, zâmbitorul conducător ales în Duminica orbului.
Filmul lui Radu Gabrea impune prin sobrietate ?i patos, prin elocvența paralelismului temporal, prin inspirația reconstituirii prin interviuri, inclusiv cu unul dintre artizanii Procesului de la Târgovi?te, generalul Victor Stănculescu.
?i acum câteva cuvinte despre filmele din competiția jurizată de profesioni?ti condu?i de Adalberto Castellano (Italia). Cele ?apte filme au fost câ?tigătoare ale competițiilor naționale în anul precedent. Marele Premiu a revenit filmului polonez Rosa, regia Wojtek Smarzowski. Filmul reface, nu departe de coordonatele istorice, ?i chiar stilistice, ale multor opere semnate de patriarhul cinematografiei poloneze, Andrej Wajda, momente de ?ocant dramatism din existența mazurienilor, populație germană, dar cu rădăcini poloneze, nerecunoscută, după intrarea Armatei Ro?ii în țara unde Răscoala din Var?ovia a fost un prilej de spectacol pentru Aliați. O tristă poveste de dragoste, o lecție despre solidaritate ?i rezistență în fața teroarei comuniste, o felie de istorie trăită ?i de alte popoare din regiune care au avut norocul de a fi eliberate. Destine fără speranță, ?i speranțe fără limite sunt câteva note definitorii pentru drama lui Tadeusz ?i a Rosei, vinovați că s-au născut ?i au trăit pe hotarele confruntărilor fără iertare din al Doilea Război Mondial. Filmul aminte?te ?i de Cenu?ă ?i Diamant ?i de Canalul , dar ?i de literatura marelui scriitor Jaroslaw Iwaskiewicz, care a hrănit cu prozele sale cele mai frumoase filme ale Poloniei din ultimii 6o de ani.

Premiul Special al juriului a revenit filmului românesc Crulic, drumul spre dincolo, regia Anca Damian, o reconstituire într-un inedit registru a morții în urma grevei foamei într-o închisoare poloneză a cetățeanului român, acuzat pe nedrept de furt. Animație ?i documentar, reconstituire ?i fotografie, montaj de imagine TV ?i admirabil monolog rostit de Vlad Ivanov, umor negru ?i lehamite sunt câteva dintre ingredientele acestei ciudate pelicule, multiplu laureate la importante alte festivaluri internaționale.
Am mai remarcat imaginea din filmul Archeo – Slovenia, regia Jan Cvitkovic, operator Jure Cernec, film apropiat de genul SF, mai mult exercițiu stilistic de mi?care a actorilor ?i relaționare cu mediul, dar ?i regia filmului Familia lui Nicky, Matej Minak, Slovacia, ambele premiate de juriul condus de criticul ?i istoricul de film Alberto Castellano (Italia). Premiul de interpretare a revenit actorului ceh Vladislav Jaovorski, pentru rolul din filmul Muguri, regia Zdenek Jirasky, partitură dificilă ?i complexă dintr-o neorealistă perspectivă asupra unui mic oră?el, cu oameni fără mari idealuri, fără mari speranțe.
Spectatorii din Capitală au avut prilejul la sfâr?itul lunii septembrie să vadă la cinematograful Studio cele mai bune filme din MECEFF 2012. Fiindcă MECEFF se traduce prin Media? Central European Film Festival, eveniment artistic unic în spațiul Europei Centrale, cu perspective frumoase de dezvoltare. Cu condiția ca Ministerul Culturii ?i Patrimoniului să aibă urechi mai mari ?i resurse financiare mai sănătoase.