Miscellanea
Florin Toma

Klimt şi Knstlerkompanie la Peleş.

Articol publicat în ediția Viața Românească 9-10 /2012

Klimt şi Künstlerkompanie la Peleş. La 150 de ani de la naşterea lui Gustav Klimt (despre care am amintit, tot în această secțiune a revistei, în numerele anterioare, 7-8), Castelul Peleş a făcut un act de restituție morală pentru marele pictor austriac: a organizat cea mai vastă expoziție din România dedicată lui Klimt şi atelierului de pictură Künstlerkompanie. Cunoscut şi sub numele de Künstler-Compagnie der Gebrüder Klimt und Matsch, din care făceau parte, alături de Gustav Klimt, fratele mai tânăr al acestuia, Ernst şi pictorul Franz Matsch, acest atelier de pictură, activ între 1879 şi 1892, satisfăcea comenzi de decorațiuni pentru unele edificii private şi publice, pe tot cuprinsul Imperiului Austro-Ungar şi în afară. Tinerii pictori executaseră între 1879 şi 1883, două comenzi importante pentru marele şantier vienez Ringstrasse, în colaborare cu foştii profesori de la Kunstgewerbeschule, iar, începând cu anul 1886, compania va fi angajată pentru ample proiecte de decorație, cum ar fi Hermesvilla (proprietatea împărătesei Elisabeta de Habsburg), precum şi edificii monumentale de pe Ringstrasse (Burgtheater, Kunsthistorisches Museum ş.a.). Şi, cu toate acestea, care sau unde e legătura cu Peleş?... Ei bine, răspunsul se află într-un detaliu surprinzător: lucrările din această expoziție, create pe baza a trei mari programe tematice propuse inițial, au fost realizate între anii 1883 şi 1886, la comanda Regelui Carol I, în scopul decorării reşedinței de la Sinaia. De regulă, este ştiut că povestea aceasta cu operele în colaborare a născut, acolo unde a fost cazul, dintotdeauna, controverse. Cine a făcut? Ce a făcut? Cât a făcut? De unde şi până unde e penelul maestrului şi de unde începe munca ucenicului? Şi aici, în cazul atelierului de pictură vienez Künstlerkompanie, se iscă întrebarea: care a fost oare contribuția fiecăruia dintre frații Klimt? Conform unor mărturii, Ernst pare a fi jucat un rol de subordonat, cel puțin pentru început, în relația cu colegii săi, din cauza vârstei. I se repartiza, astfel, realizarea ancadramentelor de compoziții şi a fundalurilor. În vreme ce ceilalți doi – Gustav Klimt şi Franz Matsch – realizau câte un proiect privitor la lucrarea ce le era comandată. Mapele de schițe pictate şi acuarelele erau supuse, apoi, analizei şi opțiunii comanditarului, care alegea fie o soluție individuală, fie una intermediară, ce combina ambele proiecte. Este de presupus că aşa s-a întâmplat şi în cazul comenzilor făcute de suveranul român şi, în acest sens, ar fi interesant de identificat schițele pregătitoare pentru lucrarea de la Peleş. În ceea ce priveşte mărturiile precise, privitoare la comandă, singurele găsite, până în momentul de față, sunt trei documente. O chitanță semnată Joseph Kott, referitoare la realizarea, de către acesta, a decorației Micului Teatru: friza şi pictura de plafon şi o serie cópii pentru Marele Salon, picturi pentru care J. Kott a primit suma de 1.886 de florini (deci, e de presupus că, într-o primă etapă, Künstler-Compagnie a lucrat cu firma lui Kott!). Acestui document i se adaugă alte două chitanțe vamale, dovedind faptul că Gustav Klimt, în 1885 şi Franz Matsch, în 1886, depuneau la punctul vamal al unei gări din Viena lăzi cu tablouri cu destinația Sinaia, Castelul Peleş. Lucrările prezentate în expoziție – aflate şi azi la destinația înscrisă pe chitanțe, acum mai bine de 125 de ani, de către cei doi pictori – se pot grupa în trei categorii: Galeria de strămoşi a Castelului Peleş (strămoşii regelui, din Casa Hohenzollern), cópiile de opere după mari artişti şi lucrări originale aflate în Micul Teatru şi pe plafonul Scării de Onoare. Încă un amănunt (extrem de favorabil!): expoziția este deschisă până pe 15 decembrie.