Poezie
Liviu Uleia

Ceramic? neagr? ca mine

Articol publicat în ediția Viața Românească 9-10 / 2013

 Piesa 1
Viața e un desen cu linii albe care
Se ridic? din apele întunecate oare
Cât timp îți trebuie cât? înțelepciune
Ca s? vezi liniile ieşind din m?rile brune
Nu e nevoie decât de sinceritate e de ajuns
S? te ridici o singur? dat? deasupra şi-ți vei z?ri
Propria imagine alb desenat? ca şi cum ai atinge apa neagr?
Şi nelimitat? în zborul t?u scurt iar undele ar crea desenul reflectând
O LUMINĂ  ÎNDEPĂRTATĂ ŞI ALBĂ.
 
Piesa 2
Te poți vedea ca o cup? bogat? uneori
Dar mai degrab? eşti doar un negru ulcior
Având diferite scene de viaț? drept simplu decor
Ceramic? neagr? ce poate fi opera unui artizan ca timpul
Vas înnegrit de scurgerea cenuşei care înlocuieşte treptat apa
Îns? oriunde în lume vei fi îngropat cine te va descoperi
Va avea numai dou? posibilit?ți de a te fi observat
Prima: iat? înc? un obiect ceramic alb decorat
A doua: uite ce decor ciudat am g?sit aici TE STRICI DE RÂS!
 
Piesa 3
Aşa e str?ine nu pacea 
Niciodat? dinafar? nu vine
Ea r?mâne cuib?rit? adânc în tine
Ca o ap? pe fundul unui ulcior şi conține
Molecule care nu au ce c?uta în atmosfera de noi respirat? 
Tot ce poți s? faci e s? dormi uneori sau
S? te uiți uitând de toate spre nori
Şi atunci poate acolo ajungi
Drumul invers spre lume
E mereu un dezastru oricum i-ai spune pe nume
EU PREFER SĂ ÎI SPUN UN ŞIR DE PROASTE GLUME.
 
Piesa 4
Inima mea nu a fost vreodat?
Ca în aceste clipe mai destr?b?lat?
Deşi a tânjit întotdeauna dup? pl?cere
Ca o pas?re încercând s? ias? dintr-o neagr?-nc?pere
Aşa cred c? eşti şi tu str?ine iat? a mea clar? p?rere…
Un vas negru din care evadezi câteodat?
Iar viața ta este pe el deja alb desenat?
Tu nu m? vei p?c?li niciodat?
ŞI INIMA TA E DESTRĂBĂLATĂ!
 
Piesa 5
Timpul fuge pe dracu
E tot ceea ce pot eu spune
În lips? de alte expresii mai bune
Pentru c? în visele mele pe loc r?mâne
Şi cred c? la fel se întâmpl? pentru oricine
Suntem oale de p?mânt în care r?sun? vârtejuri de timp
Str?vechiul nostru lut se înnegreşte în al veacului limb
Dar neschimbate r?mân adâncimi iubiri chip
Tocmai mi-am îmbr?țişat tinerețea
Afar? lumea c?l?rea asfaltu’
TIMPUL FUGE PE DRACU.
 
Piesa 6
Cu viața m? joc
Şi m? bucur ca un copil
Sau ca prostul cum ar spune altul
Sunt o oal? de lut iar cosmul e un poloboc
Tot ce se poate grav întâmpla e ca ulciorul s? crape
În cazul în care s-ar întâmpla din mân? s?-mi scape
Atunci cu cuvinte despre destin m-aş juca
O frunz? se leag?n? deasupra mea
Îmi aminteşte de noroc
NOROC CĂ MĂ JOC!
 
Piesa 8
Noaptea pluteam spre cerul de smoal?
Pe şosea c?dea o piatr? tombal?
Ştiam c? numele meu e pe ea
Dar uitasem cum m? chema
Mai c?deau în şir coşciuge albe
De sus p?reau linia discontinu? a şoselei
Acolo aş fi putut dep?şi totul în calea mea
Dar drumul acela de jos nu m? mai privea…
 
Piesa 9
Fragi c?utând
Ochiul stâng am pierdut
Subliniez c? este vorba de fragii
Unei minți care îşi devoreaz? aromele
Vroiam s? fiu o oal? plin? de arome subtile
Dar m-am dovedit un vârtej de c?ut?ri futile
Ce bine c? îmi plac foarte mult glumele
C?ci am r?mas şi f?r? ochiul drept
Poate c? aşa este corect
SĂ ORBEŞTI TREPTAT DE VREI SĂ FII ULCIOR AROMAT
 
Piesa 10
Nu disperați iubitori
Ai liniştii mult r?vnite
Şi timp de milenii dospite
Dinaintea furtunilor tot de voi preg?tite
În curând nu se vor mai auzi ecourile nem?rginite
Nu va mai r?mâne din noi decât o colecție de oale
Eu voi face îns? parte dintre cele țicnite
Cu lutul parfumat şi moale
Acoperit de negre zale
ŞI NU VOI ALUNGA ECOURILE NEFERICITE
 
Piesa 11
Cred c? formele curg
Desigur odat? cu creierii
De aceea stau când drumuri parcurg
Şi îmi plac gr?dinele vinul zâmbind greierii
Într-o zi-n mine însumi aşa bine o s? m-ascund
Încât nici eu acolo nu voi mai putea s? p?trund
Nicio form? pe mine nu se va mai prelinge
Clipele nu vor mai da deloc din coad?
Şi nimic nu va mai curge
VOI ÎMPIETRI BÂND STÂND ÎN NOADĂ CA ÎNTR-O TOARTĂ