Cronica filmului
Călin Stănculescu

Cannes la Bucureşti

Articol publicat în ediția Viata Românească 6/2016

 Ziua de 19 mai poate intra în istoria filmului românesc recent prin faptul că, odată cu premiera de la Festivalul internațional al filmului de la Cannes, la Bucureşti, la Sala Palatului, avea loc, sincron şi cu transmisii live de la Cannes, premiera mondială a filmului Bacalaureat, semnat de un deținător de Palme d'Or, regizorul Cristian Mungiu. Am văzut filmul, după defilarea dnei Ministru ( al Culturii din România), pe covorul roşu de la Cannes, după mesajul emoționat şi emoționant al cineastului, aflat pe Croazetă cu o mică parte din echipa filmului, restul fiind prezenți la Bucureşti alături de şase mii de entuziaşti spectatori. Şi, înainte de a comenta examenul lui Cristian Mungiu, cred că e necesară o reamintire a participării româneşti de la Cannes, 2016.
Primul intrat în focurile celui mai important examen, competiția oficială, unde au acces 21 de titluri, dar şi două româneşti, dintre sute, primul fiind Sieranevada, semnat de Cristi Puiu, cineastul căruia i se datorează paternitatea noului val cu filmul Marfa şi banii, film deja cult pentru o sumedenie de critici şi istorici. Excelent primit de presa franceză, engleză şi americană, Sieranevada se afla după desfăşurarea primei jumătăți a maratonului cinematografic de la Cannes pe unul dintre primele patru locuri ale opțiunilor criticilor de film. Cum premiera bucureşteană a filmului va avea loc cândva în toamnă, nu putem decât să credem că şi uşile joacă genial în filmul lui Puiu, cum l-a caracterizat unul dintre comentatorii ediției din acest an a Festivalului. (Stephanie Belpeche – Sieranevada, o punere în scenă extraordinară care utilizează spațiile închise cu o virtuozitate uimitoare.)
Alături de Cristi Puiu şi Cristian Mungiu, anul acesta la Cannes au mai fost selectate alte trei filme româneşti, Câini de Bogdan Mirică, regizor-scenarist la o coproducție cu Franța, Bulgaria şi Qatar în secțiunea competitivă Un Certain Regard, 4,15 p.m. sfârşitul lumii, regia şi scenariul sunt semnate de Cătălin Rotaru şi Gabi Virginia Sarga, în secțiunea scurtmetrajelor şi în secțiunea studențească Cinefondation, Toate fluviile curg în mare, producție UNATC de Alexandru Badea.
Revenind la momentul sincron Cannes-Bucureşti de la Sala Palatului, trebuie admirată tenacitatea autorului filmului Bacalaureat pentru a forța publicul românesc să reintre în sălile de cinematograf ca să aplaude opere filmice de mare interes. Fiindcă Bacalaureat este un film extraordinar despre societatea românească şi tarele ei, despre familie şi problemele ei, despre individ şi dramele vrute şi nevrute cu care se confruntă la un sfert de veac de la cucerirea libertății. Oglindă realist-obiectivă, deloc complezentă, opera lui Mungiu evocă drama unui medic, personajul-pivot al unei familii disfuncționale, a cărui fiică trebuie să dea bacul, cu o notă superioară, pentru a accesa la universitatea engleză la care fusese admisă. O tentativă de viol, Eliza (Maria Drăguş, actrița germană, lansată în filmele lui Michael Haneke), fiica medicului fiind victima, complică lucrurile cu examenul. Eliza are mâna în ghips, este primită la examenul de bacalaureat prin forțarea regulamentului, extensia aprecierii tezelor se va face cu cascadorii pe pile, cunoştințe şi acele blestemate de relații, care au guvernat şi guvernează societatea încă de la celebrul Lanț caragialesc al slăbiciunilor. Romeo Aldea, personaj interpretat magistral de Adrian Titieni, medic respectat pentru onestitatea şi profesionalismul său în micul burg ardelenesc, va trebui să deprindă arta compromisului, va trebui să trăiască pe repede-înainte pierderea soției, a fiicei, chiar şi a amantei, disoluția familiei fiind dictată de aspirația pentru binele Elizei, undeva departe de hotarele unei țări îngropate în corupție, cu gropi malefice, precum cea din generic, cu atacuri sosite dintr-un întuneric ancestral, greu de evaluat şi de judecat.
Marea artă a cineastului, care nu-şi refuză mici jocuri de intertextualitate, cum ar fi batista de pe creştetul comisarului (alt rol admirabil pentru Vlad Ivanov), trimitere la Reconstituirea lui Pătraşcu-Pintilie, unde George Constantin, procurorul, era sastisit de circul pe care trebuia să-l dirijeze pentru satisfacția şefilor de la partid, rămâne concentrarea sensurilor realismului-obiectiv într-o poveste densă, cu spații de teroare bine administrate (vezi atacurile la adresa doctorului, sau reconstituirea de la poliție, o autentică pagină de virtuozitate filmică), cu suferințe fără impact lacrimogen, cu un dialog firesc, perfect adaptat relațiilor şi psihologiilor personajelor, cu sugestii de mare rafinament, pe care spectatorii vor şti, cu siguranță, să le deceleze în parcursul acestui extrem de impresionant film românesc. La pariuri aş merge pe mâna lui Cristian Mungiu şi a lui Bogdan Mirică, regizor care cu Câinii săi a impresionat publicul cannez.

Palmaresul ediției 2016, Cannes
Palme d’Or - Ken Loach pentru filmul I, Daniel Blake, Marele Premiu al juriului şi Premiul juriului ecumenic - Xavier Dolan pentru filmul Juste la Fin du Monde, Premiul pentru cea mai bună regie - Cristian Mungiu pentru Bacalaureat şi Olivier Assayas pentru Personal Shopper, Premiul juriului - Andrea Arnold pentru American Honey, Premiul pentru scenariu - Asghar Farhadi pentru The Salesman, Premiul Camera d’Or – Houda Benyamine pentru Divine, Premiile FIPRESCI - Bogdan Mirică pentru Câini, Ade Maren pentru filmul Toni Erdman, Julia Ducournau pentru Raw.
Premiile secțiunii Un certain regard: Marele premiu – Juho Kuosimanan pentru Cea mai fericită zi din viața lui Olli Maki, Premiu special al juriului – Michael Dudok De Vit pentru Broasca țestoasă roşie, Premiul pentru regie Mark Ross pentru Captain Fantastic şi Premiul pentru scenariu – Muriel şi Delphine Coulin pentru Voir du Pays.
Filmele Sieranevada, regia Cristi Puiu, Câini, regia Bogdan Mirică şi Toni Erdman, regia Ade Maren, coproducție Germania-România-Austria, alături de alte titluri importante din selecția canneză, vor avea premiera pentru publicul românesc la începutul toamnei.