Tavane franțuzeşti

Poem mov pentru Cristina

Tavane franțuzeşti extensibile
spre care urci incontinuu
ca în durerile facerii

tavane franțuzeşti extensibile
care nu au franțuzesc decît numele
împrumutat pieselor de schimb
încă mute
în aşteptarea mărturisirii

cerul a încetat de a mai fi o primejdie
medicamentele pentru calmarea anxietății
au dispărut din trusa alpiniştilor fără domiciliu fix
de cînd există tavanele franțuzeşti extensibile


Ce se întîmplă are urmări

ce se întîmplă la mine are urmări la toate etajele
locuiesc la parter
îmi dezbrac paltonul şi urc

aşa nu îmi amintesc decît de lucrurile viitoare
noaptea nu mai visez decît hrana de a doua zi
veştile pe care le aştept
îmi ajung în clipa potrivită

aud instrumentele umane tropăind
şi îmi astup urechile
sub scările care mă înghesuie

ce se întîmplă cu mine are urmări la toate etajele

Ascultă şi crede-mă

ascultă şi crede-mă
nu s-a schimbat nimic la Museum Tavern
cîteva lavițe capitonate se lăfăie acum de-a latul
după ce şi-au trăit traiul de-a lungul pereților
barmanii din vremurile uceniciei
s-au reîncarnat în spiriduşi vînjoşi
de ambele sexe
descinşi din « The Lord of the Rings »
cîrduri de anti-sirene voluntare şi palide
cu brațele pline de pahare de vin şi sticle de bere
îşi înduplecă bărbații singuratici şi surzi
să-şi desfunde urechile
să renunțe la femeile lor atît de exotice
să se întindă pe lavițe
împreunîndu-se cu ele
în vederea unei renaşteri încă neexpirate


Îngeresele

Au învățat de mici cum să-şi ascundă aripile
cum să le scurteze

vegetariene amenințate de macrobiotică

aşa cum stăm acum cu toții
în jurul nostru
şi ne îndoim de sexul îngerilor
cele mai proaspete întrebări fără răspuns
se invită singure la masă

şi eu cum uit ce scriu
încerc să regăsesc un loc
ca o maşină de zburat
inventată anume pentru cei greoi
nedezlipiți de carnea îngereselor




Explicația lui Gabriel

ei te îndeamnă să dai la spălat
toate rufele tale murdare
cuiva străin şi pur
din altă parte

cînd refuzi
e ca şi cum ai deveni alt om
ca şi cum te-ai naşte un alt om
în sînul propriei tale familii
o familie mult mai întinsă
mai răsfirată mai infrecventabilă
o familie pe care nu o mai recunoşti
atît de uşor
ale cărei granițe se estompează
pînă cînd nimeni nu mai e atît de străin
încît să-i poți da la spălat
toate rufele tale murdare


Din nou

din nou în teritoriul disputat
al Țării a Cincea
într-un răstimp gregar
amenințat din nou de testul furtunii de nisip
al începutului sau al sfîrşitului de regn
reîntîlneşti destine sigilate
incognito în compania
unor decente tovarăşe de viață
sau pradă unor boli neomologate
în dugheana cu cărți de pe plajă
în jurul căreia te învîrteşti
presimțind explozia iminentă


Sub cerul gurii

de cînd tot țip voi credeți că mă cunoaşteți
de foarte multă vreme
de cînd vreau să urlu de-adevăratelea
dar nu scot decît țipete
încerc să vă spun
că nu am simțit niciodată nimic
la nunțile voastre

sigur că ne putem întîlni din nou
cum am făcut-o de nenumărate ori
fără să simt altceva
sub cerul gurii
decît propriile mele cuvinte avortate
decît resturile întîlnirilor noastre tihnite

am învățat să fug mai repede decît voi
din locul unde am ajuns împreună
într-un colț pustiu al labirintului domesticit
îmi rămîne să-nvăț cum să fug de voi
mai repede decît de mine


Scrise, păstrate şi încă proaspete

Asta să o scrii ! – îmi spune îngereasa
şi eu îmi amintesc :
am dat sau voi da un spectacol
în fața părinților

orice-aş face îmi amintesc :
pe mobil rămîne înscris
un număr la care nu voi mai suna
niciodată

fiecare țară de emigranți va avea
din ce în ce mai multă nevoie
de acel tînăr străin
pe care să-l poată unge
- cel mai proaspăt poet
al limbii universale ! –





În clipa asta

în clipa asta
ridică spre cer
resturile cizelate ale mustăților

în clipa asta cînd gleznele îi
sînt încă tăiate de somn

toți anii ăştia care au trecut
îşi spune
(fără să se adreseze cuiva)
în timp ce altădată
se putea pune bază pe timp
ca pe o cerneală indelebilă
trasînd o singură literă pe fiecare pagină
a cărții rămase nescrisă

acum totul poate fi justificat
orice prezență poate fi mestecată
şi scuipată (cu plăcere sau silă)
peste încă o clipă


Părți ale corpului

Părți ale corpului
scăpate din strînsoarea întregului
suferind care pe care
se adună din nou împreună

cînd încep să urc
luat prin surprindere
de ascensiunea fără efort
în încăperea fără tavan
cu ziduri proliferînd
în spatele meu

în tot acest timp
o doamnă îşi plimbă cățelul
pe orizontală
în Grădina Icoanei
Asteptare prelungită

Mă aşteptam ca marele şaman să facă gimnastică
noaptea trecută cînd leii treceau foarte aproape de mine

aşteptam ca leii să-mi arunce măcar o privire
dar ei treceau indiferenți mai departe

mă aşteptam să-mi regăsesc bagajele
pierdute între Toulouse şi Carcassonne

dar marele şaman îşi sprijinea fruntea
de geamul maşinii
şi plonja din nou în lectura moraliştilor din secolul XVII
nu căuta decît să cîştige timp
în schimbul spațiului pe care credea că-l risipise

înfățişarea poeților nu mai are nimic de-a face
cu ce scriu ei
ei ne dau cu tifla
şi noi facem la fel


« Nilul e în robinet»1

In dimineața asta îl ascult din nou pe Bob Dylan
în « Highway 61 »

Din fotografia unde are vîrsta mea de acum
Gellu mă întreabă sprijinindu-se de un copac zdravăn
din pădurea de lîngă Comana
de ce am părăsit toată frumusețea asta

Il aud pe Bob Dylan :
« she speaks good English and she takes
your voice”

ce aud nu e un răspuns potrivit
şi nici nu-l găsesc
în scriptul vreunei amintiri precise