Când dragoste e, totul e...

Cu puțină vreme în urmă, nu ştiam nimic despre Claudia Moscovici, scriitoare americană de origine română, afirmată, mai întîi, în Statele Unite datorită poeziei şi lucrărilor ei de specialitate în domeniul literaturii universale, filosofiei culturii şi teoriei literare. Iată că în 2009 ea a publicat la University Press of America romanul intitulat Velvet Totalitarianism: Post-Stalinist Romania (Totalitarism de catifea: România post-stalinistă) devenit, în scurtă vreme, un best-seller şi una dintre cele mai comentate cărți în domeniu (România şi Estul Europei). Motivele succesului stau oarecum şi în structura cărții. Este vorba, de fapt, despre un original şi foarte interesant mod de a prefața un roman cu toată introducerea istorică şi social-politică necesară în înțelegerea unei acțiuni care se petrece, preponderent, în România din timpul lui Ceauşescu. O carte care îmbină, aşadar, în mod sincretic, documentarea atentă cu trama bine controlată, cu abile analize psihologice şi de limpede acuratețe stilistică. Ea a fost salutată ca o reuşită deosebită şi aş cita aici, din nenumăratele cronici, pe aceea a reputatului critic şi universitar american Edward K. Kaplan care spune că lucrarea Claudiei Moscovici constituie o veritabilă piatră de hotar în receptarea şi înțelegerea vieții din timpul totalitarismului, ca şi în ceea ce priveşte istoria reală a unei familii de evrei români oprimați sub comunismul lui Ceauşescu, şi care, în mod dramatic, găsind resurse spirituale, reuşeşte să supraviețuiască. El afirmă că romanul se citeşte cu sufletul la gură, iar Claudia Moscovici dovedeşte un talent literar remarcabil.
De curînd, romanul Claudiei Moscovici a apărut şi în România, la Editura Curtea Veche, în excelenta traducere a lui Mihnea Gafița, sub titlul Între două lumi. Bineînțeles că s-a renunțat la partea introductivă, extrem de utilă pentru publicul american sau de aiurea, dar care ar fi fost nejustificată pentru cititorul român. A rămas, aşadar, numai romanul. Iar romanul e captivant, scris cu nerv şi remarcabilă capacitate de evocare a contextului şi de construcție a personajelor.
Nu este vorba doar de rememorarea vieții din timpul lui Ceauşescu (autoarea a părăsit țara, împreună cu mama ei, cînd avea doar 11 ani) ci de un veritabil roman de aventuri, un thriller presărat însă cu accente de umor fin, saga unei familii care se salvează, pînă la urmă, prin dragoste şi comprehensiune, într-o situație social-istorică ce, practic, dădea puține şanse de supraviețuire. De aceea, poate că principalul punct de interes nu e necesarmente reprezentarea comunismului, a mizeriei prin care s-a trecut, sau a stratagemelor bestiale ale securității (parte făcută din amintiri vagi, povestiri ale altora şi anumite idei primite), ci reflexul tuturor acestora asupra destinelor implicate în roman: cuplul părinților Schwarz, apoi Radu şi Ioana, pe de o parte, Irina şi Paul, pe de altă parte. În fond, comunismul este răul fundamental refuzat de protagonişti, dar felul în care acest refuz se maturizează şi se manifestă e diferit de la caz la caz. Deşi este vorba de o operă de ficțiune, cititorul român va remarca imediat amănuntele de viață curentă din timpul dictaturii comuniste: mizeria materială, lipsa de căldură şi hrană, cozile interminabile, dar şi aceea morală: imposibilitatea de a pleca în Vest, perchezițiile, lipsa libertății de opinie, microfoanele plasate în apartamente, teroarea securității.
Savantul Andrei Schwarz alege libertatea, după un şir întreg de acte de opresiune asupra lui, cu tot riscul de a-şi lăsa în urmă soția şi fetița, Irina, de nici opt ani. Soția lui devine obiectul unor repetate interogatorii şi momente emoționale extrem de grele. Va reuşi, cu tenacitate şi încredere în sentimentele ce o leagă de soț şi de conceptul de familie, să se reunească cu el după aproape trei ani de mizerie şi teroare. Radu Schwarz, fratele Irinei, student la Paris, alege să lucreze pentru Europa Liberă, în dorința de a informa corect publicul românesc. La Paris o cunoaşte pe Ioana pentru care, încetul cu încetul, dezvoltă o adevărată pasiune, fără să afle decît cînd e prea tîrziu că Ioana fusese „plantată” de fapt de către securitatea română să-i urmărească toate mişcările şi, eventual, să-l racoleze ori măcar să-i monitorizeze opțiunile. La prima vedere, iubirea dintre Radu şi Ioana e imposibilă, date fiind toate acestea. Dar lucrurile sînt departe de a fi construite numai în alb şi negru. E o atmosferă subtilă de cenuşiu al suspiciunii ce se instaurează dar, în final, prin cedări reciproce (amîndoi descoperă că lucrează pentru CIA) ei vor găsi adevărata dragoste, pecetluită şi de un fiu născut din relația lor şi salvat dintr-un orfelinat din România.
Toate aceste dramatice evenimente, derulate pe parcursul a mai multor ani, sînt văzute prin prisma Irinei, un copil la început, care creşte odată cu aventurile familiei ei şi nu e lipsită nici ea de frustrări, amărăciuni, dezamăgiri. Opresiunii din România lui Ceauşescu îi urmează emigrarea în „lumea nouă”, cu toate problemele ei de adaptare şi înțelegere a noii societăți – nu neapărat reprezentînd libertatea absolută, dar în mod sigur o lume mai liberă, mai bună şi mai echitabilă. E foarte interesantă şi evoluția Irinei în carte, cuplul pe care îl formează cu Paul, la un moment dat pe marginea eşecului – cu instanțe de gelozie dar şi de nedisimulat umor - şi care se salvează pînă la urmă prin acelaşi liant al dragostei. De aceea am şi intitulat aceste rînduri cu o parafrază la celebrul final al cărții lui Marin Preda, „Cel mai iubit dintre pămînteni”: dacă dragoste nu e, nimic nu e!
„Mi-au trebuit mai mult de zece ani ca să scriu primul meu roman, mărturiseşte Claudia Moscovici. Gestația a fost atît de lungă şi pentru că, în tot acest timp, predam literatură şi filosofie, scriam cărți de specialitate şi creşteam o familie. De asemenea, am avut nevoie de multă vreme ca să mă documentez din punct de vedere istoric”.
Ceea ce a rezultat e o ficțiune istorică inteligent construită, o captivantă carte de spionaj şi un romantic, plin de peripeții nebănuite, love-story. Cartea e perfect şi echidistant deschisă publicului străin ca şi celui românesc. Ceea ce ne face să aşteptăm cu mare interes viitoarele apariții ale Claudiei Moscovici.