Miscellanea
Consiliul USR

Mariana ?ora

Articol publicat în ediția Viața Românească 1-2/2012

Uniunea Scriitorilor din România şi Asociația Scriitorilor Bucureşti anunță cu profundă tristețe încetarea din viață în ziua de 19 decembrie 2011 a scriitoarei Mariana Şora. S-a născut la 26 mai 1917, la Budapesta. A fost o remarcabilă prozatoare, traducătoare şi eseistă. A urmat şcoala primară la Institutul „Notre Dame” din Timişoara, apoi Liceul „Carmen Sylva”, absolvit în 1934, şi Facultatea de Litere şi Filosofie a Universității din Bucureşti (1934-1938). A susținut licența în sociologie şi în filologie (germană şi franceză). Căsătorită, în 1939, cu Mihai ?ora, au plecat împreună la Paris, pentru continuarea studiilor, ca bursieri ai statului francez.
În 1940 a obținut, la Sorbona, diploma în limba şi literatura franceză, iar în timpul războiului, la Grenoble, în 1944, o licență în engleză. In 1948, Mihai ?ora întreprinde o călătorie în România; nu se mai poate înapoia la Paris şi întreaga familie se repatriază. Mariana Şora a devenit, în 1950, asistentă la Catedra de germană a Facultății de Filologie bucureştene, de unde va fi destituită în 1952, apoi este angajată ca lexicograf la Institutul de Lingvistică, A avut o prodigioasă activitate de traducere în şi din română, precum şi dintr-o limbă străină în alta (germană, franceză, maghiară). A colaborat, de asemeni, la Gazeta literară, Viața Românească, Secolul 20, Manuscriptum, România literară etc.
Prima carte de autor, mono-grafia Heinrich Mann, îi apare în 1966, urmată de culegerea de studii, eseuri şi articole Unde şi interferențe (1969), consacrată unor scriitori români şi străini. În 1972 se pensionează, iar în 1977 se stabileşte în Germania, la Köln, apoi la München. Colaborează la periodice ale exilului românesc (Curentul, Limite, Dialog) şi la postul de radio BBC. După 1990 îşi reia colaborarea la reviste din țară (Ramuri, Orizont, Adevărul literar şi artistic, Manuscriptum, Litere) şi continuă să publice proză şi memorialistică. În 1992, a publicat volumul O viață-n bucăți, rememorare autobiografică, apoi un alt memorial, Cenuşa zilelor (2002). Proză scurtă, psiho-logică, cuprinde volumul Filigra-ne (2000) urmînd după foarte scurtul roman Rătăcire (1995).
Covârşitoare numeric au fost cărțile tălmăcite, printre care scrieri de Goethe, Thomas Mann, Franz Kafka, Heinrich Böll, Willi Bredel, Eugen Ionescu, Karl May, Arnold Hauser, Siegfried Lenz, Jan Petersen, Luise Rinser. Din româneşte a tălmăcit opere de M. Blecher, Ioan Slavici (în franceză), N. Filimon, I. L. Caragiale, B. Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Gherasim Luca, Zaharia Stancu, D. R. Popescu, V. Voiculescu, Nicuță Tănase (în germană). Scriitori maghiari din România au fost transpuşi în germană.
Prin dispariția Marianei Şora literatura română suferă o grea şi dureroasă pierdere.