Lecturi la Caiete Silvane

Revista din Zalău organizează, cu sprijinul scriitorului şi pictorului clujean Flavius Lucăcel, de mai mult timp, o serie de lecturi, în care este invitat un poet sau un prozator, prezentat publicului de criticii locului. Printre ultimii invitați se numără Mircea Dinescu, Adrian Popescu, Ioan Es Pop, Gabriel Chifu, Ion Moldovan, Alexandru Vlad, Ioan Pavel Azap, Vasile Leac şi, cu voia dumneavoastră, subsemnatul. Criticii locului sunt de obicei Marcel Lucaciu, afirmat şi în revista noastră, poet în acelaşi timp, autor al unor volume demne de toată atenția, Viorel Mureşan, echinoxistul poet şi profesor şi critic literar, întors în locurile sale de baştină.
Revista Caiete Silvane este, deduc din cele ce se petrec acolo, nu doar o simplă apariție, dirijată de poetul şi autorul unor incisive articole despre actualitateea politică, Daniel Săuca, ci şi un focar cultural, aşa cum s-ar presupune că sunt şi altele, mai ales dintre cele plasate în zone de tradițională ariditate culturală. De altfel, revista are şi un profil oarecum diferit de acela, să-i zicem generalist, indistinct, al celorlalte care apar prin oraşele țării. Când fiecare ar avea de exploatat domenii lăsate altfel în paragină, ale unor spiritualități mai discrete, regionale, care de-a lungul timpului au întreținut acolo flacăra culturală, flacăra scriitorului necunoscut. Caiete Silvane s-a concentrat dintru început tocmai pe această zonă, beneficiind şi de faptul că Zalăul este înconjurat de vestigii ale unei istorii milenare, fiind la un moment dat, fireste sub numele de atunci, la limita Imperiului Roman. Dar nu numai istoria este ilustrată în proiectul acestei reviste cu specific spiritual local, nu localistă însă, ci şi alte manifestări, înşirate de-a lungul timpului, de spiritualitate.
Am plecat de la Zalău cu o seamă de cărți ale scriitorilor care gravitează în jurul revistei, de la Daniel Săuca la Viorel Tăutan, de la Daniel Hoblea la Alice Valeria Micu. Cel dintâi este autorul, dincolo de cărțile sale de versuri, al unor cărți de atitudine, cum sunt Secera şi pixul. Propagandă în presa scrisă din județul Sălaj înainte şi după decembrie 1989, o cercetare care poate servi, mai târziu, istoricului, şi România mea nu mai există, o serie de editoriale din ziarul Magazin Sălăjean. Două suplimente ale revistei Caiete Silvane, intitulate Primăvara poeziei, în română şi maghiară, editate cu ocazia festivalului cu acelaşi titlu din ultimii doi ani, încearcă o schiță de peisaj liric sălăjean, căruia îi adaug volumul lui Viorel Tăutan, student clujean de acum câteva zeci de ani, Elegia civis transilvaniae, Poemus al lui Daniel Hoblea şi Mecanica sufletelor de Alice Valeria Micu. Tentative de poezie modernă şi postmodernă se întreprind, aşadar, şi la Zalău, nu numai la Moldova, cum ar spune răsuflata vorbă de altădată. De altfel revista Caiete Silvane stă mărturie şi în această direcție. Impresionant aproape placheta de scurte articole ale unui scriitor şi gânditor cu destin tragic, Ioan-Viorel Bădică, Brâncuşi după Brâncuşi, un omagiu adus de foştii săi colegi şi învățăcei celui care a animat cândva spiritual acest spațiu.
Personal, am beneficiat de un supliment de lectură, în comuna Crasna, unde am deprins primele litere, chiar la şcoala de acum peste 60 de ani, azi Grupul ?colar „Cserey-Goga”, o întâlnire emoționantă cu tineri de azi şi cu tineri de ieri, printre care azi profesorul pensionar Sile Mătieş, student cândva la Cluj.
Deşi departe de centrul țării, într-o zonă inimaginabilă pentru cei care nu o cunosc, Sălajul are intelectuali de ținută, oameni care practică nu numai poezia, asta se practică peste tot cu egală uşurință şi adesea fără îndreptățire, ci şi limbajul critic cel mai autentic şi elevat. Un județ, tradițional sărac, mai ales în resurse, Sălajul beneficiază astăzi de o mişcare culturală distinctă şi, prin ea, prin această revistă, de o şansă de remintire a unor tentative culturale trecute, demne de a nu fi lăsate pradă uitării.