O carte, doi autori
Cosmin Perța
UN ȚINUT MINUNAT
Articol publicat în ediția Viața Românească 5-6 /2012
?inutul Celălalt, o voi spune de la început, mi se pare a fi cel mai ambițios proiect poetic al ultimilor ani. Atât prin tema abordată cât ?i prin miza dialogică. Tema bolii psihice pe cât este de ofertantă din punctul de vedere al deschiderilor oferite imaginației, pe atât este de delicată în ceea ce prive?te aspectele stilului ?i ale nuanțelor experimentale. Este nevoie de o coordonare aproape perfectă între valențele abisale, dezordonate ale delirului ?i minuțiozitatea maniacală a discursului care te transportă dincolo de perdeaua realității, în ținutul celălalt. La cea mai mică neatenție perdeaua se poate destrăma descoperind fanto?ele ?i artificiul.
Citind însă volumul Ruxandrei Cesereanu ?i al lui Marius Conkan nu am avut nicio clipă senzația că m-a? afla altundeva decât în lumea magică, grotescă, crudă, fermecătoare ?i oripilantă deopotrivă a lui spuki ?i a lui lolo. Sentimentul pe care l-am încercat era un amestec de înduio?are cu tristețe, revoltă, neputință. La prima lectură niciun moment textul nu m-a lăsat din țesătura lui hipnotică ?i nu mi-a permis să mă uit cu atenție la structură, la compoziție. Mi se părea atât de autentic, de viu, încât o astfel de cercetare rigidă mi se părea inutilă. Mă aflam în fața paradoxului unui miraj însuflețit, dublu însuflețit, a unei închipuiri vii, generatoare de imagini tulburătoare.
Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, arhitecții Cesereanu ?i Conkan construind cu migală un edificiu baroc al traumei delirante, un teritoriu menit nu să suplinească realitatea, ci să o înlocuiască cu totul, nu temporar, ci pentru totdeauna. Procesul este unul firesc, natural, transferul de realitate se face insesizabil, folosindu-se de o inventivitate debordantă, de o imaginație luxuriantă, dar totu?i precisă, cu analogii dintre cele mai surprinzătoare ?i imagini greu de uitat.
De prisos să mai atrag atenția asupra variațiilor de tehnici, a paletei extrem de diversificate ?i de elaborate de mijloace literare ?i de limbaje (unele inventate) angrenate de cei doi autori în vârtejul nebun al acestei cărți. Că Ruxandra Cesereanu este o maestră a delirului oniric poetic ?i a scrisului la patru mâini ?tiam, dar virtuozitatea cu care Marius Conkan îi răspunde, o contrează, o continuă, mi se pare de admirat. Modul în care cei doi comunică în scris este atât de omogen încât sunt aproape insesizabile intrările în scenă, succedările celor două voci narative.
De invidiat acest tip de dialog care creează lumi multidimensionale, care nu se opre?te la un singur palier al imaginației, ci sondează ?i cartografiază integral o lume smintită ?i magistrală, ?inutul Celălalt. Nu-mi mai rămâne decât să-mi exprim invidia poetică, să-i felicit cu sinceritate pe Ruxandra Cesereanu ?i Marius Conkan pentru această carte cu adevărat mare.
Nu sunt critic literar, nu ?tiu dacă această carte este cea mai bună carte de poezie publicată în 2011, dar ?tiu cu siguranță că este cea mai complexă.
Citind însă volumul Ruxandrei Cesereanu ?i al lui Marius Conkan nu am avut nicio clipă senzația că m-a? afla altundeva decât în lumea magică, grotescă, crudă, fermecătoare ?i oripilantă deopotrivă a lui spuki ?i a lui lolo. Sentimentul pe care l-am încercat era un amestec de înduio?are cu tristețe, revoltă, neputință. La prima lectură niciun moment textul nu m-a lăsat din țesătura lui hipnotică ?i nu mi-a permis să mă uit cu atenție la structură, la compoziție. Mi se părea atât de autentic, de viu, încât o astfel de cercetare rigidă mi se părea inutilă. Mă aflam în fața paradoxului unui miraj însuflețit, dublu însuflețit, a unei închipuiri vii, generatoare de imagini tulburătoare.
Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, arhitecții Cesereanu ?i Conkan construind cu migală un edificiu baroc al traumei delirante, un teritoriu menit nu să suplinească realitatea, ci să o înlocuiască cu totul, nu temporar, ci pentru totdeauna. Procesul este unul firesc, natural, transferul de realitate se face insesizabil, folosindu-se de o inventivitate debordantă, de o imaginație luxuriantă, dar totu?i precisă, cu analogii dintre cele mai surprinzătoare ?i imagini greu de uitat.
De prisos să mai atrag atenția asupra variațiilor de tehnici, a paletei extrem de diversificate ?i de elaborate de mijloace literare ?i de limbaje (unele inventate) angrenate de cei doi autori în vârtejul nebun al acestei cărți. Că Ruxandra Cesereanu este o maestră a delirului oniric poetic ?i a scrisului la patru mâini ?tiam, dar virtuozitatea cu care Marius Conkan îi răspunde, o contrează, o continuă, mi se pare de admirat. Modul în care cei doi comunică în scris este atât de omogen încât sunt aproape insesizabile intrările în scenă, succedările celor două voci narative.
De invidiat acest tip de dialog care creează lumi multidimensionale, care nu se opre?te la un singur palier al imaginației, ci sondează ?i cartografiază integral o lume smintită ?i magistrală, ?inutul Celălalt. Nu-mi mai rămâne decât să-mi exprim invidia poetică, să-i felicit cu sinceritate pe Ruxandra Cesereanu ?i Marius Conkan pentru această carte cu adevărat mare.
Nu sunt critic literar, nu ?tiu dacă această carte este cea mai bună carte de poezie publicată în 2011, dar ?tiu cu siguranță că este cea mai complexă.