POEZII

rizom

va veni vremea când voi scrie
mult mai puțin
ziua voi contempla pietrele
noaptea voi privi stelele
voi fi o insulă
vecinii mei care îmi vor
numai răul vor fi doar valuri
ce se sparg departe de țărm

atunci voi fi aproape de
cosmosul elementar voi privi lumea
prin ochi multipli de insectă
şi lumea mi se va părea
inteligibilă

atunci nu voi mai fi doar
un număr în catastifele celor
ce conduc pământul
abia atunci când exprimarea mea
va fi doar interioară
voi fi auzit şi înțeles
acum când scriu şi sunt citit
sunt doar o umbră
oamenii mă văd însă
nu ştiu că exist
acum sunt doar poet
mâine voi fi
şi om


secret

numai cafeaua a mai rămas
de partea mea dar câteodată şi ea
mă trădează
sunt asemenea iepurelui alergând
pe câmpia înzăpezită fără să ştie
de unde va trage
vânătorul

sunt prins în pânza păianjenului
nici nu se grăbeşte să mă
devoreze ştie că o poate face
oricând sunt o victimă sigură
şi fără scăpare

în mine un şarpe mă tot invită
să mănânc un măr
aşa cum mă zbat nu mai văd
decât o singură stea
de parcă aş privi prin gaura cheii
lumea lui Dumnezeu
şi dacă dincolo cineva
mă priveşte la fel
de atent cum stau prins
în plasa păianjenului aşezată
în fața lentilei
de microscop?


aloha

e-o nebunie să trăieşti într-o
mare capitală de asta eu
mă mulțumesc să trăiesc în
insula mea din vis
aici nu mă deranjează vecinii
şi pot oricând vreau
să-mi văd iubita
chiar dacă ea m-a părăsit
de mult
pe insula mea cu nisip auriu
cu palmieri şi corali
iubita mea chiar îmi face ghirlande
de flori şi mă salută cu
aloha
când mă trezesc totul dispare
însă frumusețea nu se naşte
în zadar
pe undeva în nesfârşitul univers
insula mea chiar există
insula mea cu nisip coral
şi palmieri
şi iubita mea ce-mi face ghirlande
de flori şi mă salută cu aloha
visez frumos
în fiecare noapte
acelaşi vis

nu sunt amuzant

nu sunt amuzant cum nu este
nici berea cu lămâie
de asta nici nu cred că
mă vor înfia extratereştrii
când mă vor găsi

stau în coliba mea din marginea
cărților sunt un sălbatic
noaptea aprind focul
poate îl vor vedea corăbiile
din cer
şi vor veni aici să mă salveze
chiar dacă eu nu vreau asta


cine vrea să fie salvat în
veacul acesta nebun
în care în loc să ascultăm bach
ascultăm politicieni
ce ne spun nimic

nu sunt amuzant am dorințe
pe care le țin închise
într-un purceluş de porțelan
numai zăpezile din anii
trecuți
mă pot înțelege