Poeme de la Efes
Andrei Bodiu
Granița cu sârbii
Articol publicat în ediția Viața Românească 11-12 /2012
Granița cu sârbii
La granița cu sârbii nu
Sînt cruci deşi ar trebui
Sute mii pentru cei ucişi
De armata cu puştile întoarse.
Tudor Crețu strânge calm
Cărțile de identitate sau
Paşapoartele are timp s-o
Fileze pe vameşa sârboaică.
Are timp sa-şi aprindă o
Sobrani s-o stingă sub talpa
Pantofului să arunce cu voluptate
Fumul în aer.
Când se ia curentul
Din când în când se ia curentul.
Ne amintim atunci de vremea
Prea Târziu Împuşcatului.
Ascultăm cum se dezgheață frigiderul privim
Cum coboară gradele în termometru.
Aşteptăm. Sau coborâm în pizzerie şi întrebăm
Dacă au sunat ei.
Şi-apoi revenim şi aşteptăm.
Şi vorbim între noi poate
Mai mult ca oricând.
Sîntem captivii casnici: un bărbat
O femeie un copil într-un bloc vechi
Dup-o uşă de lemn.
Nevătămați
„Să ştii că doctorul...pe doctor nu te mai poți baza. Îi curg
Lacrimile în timp ce vorbeşte”
„Profesorul profesorul şi el ar vorbi
Mult mult mai mult.”
„Să-şi crească nepoții” vine
un răsuflat ca
o izbăvire.
Doamna din dreapta mea
Tremura anul trecut imperceptibil
Acum mâna dreaptă-i zvâcneşte
De parcă ar vrea să cânte
O sonată de Chopin.
Placă pe zid
Bărbații în haine de piele
Şi pălării pe cap au
Călcat pietrele astea sau dacă nu alte pietre au
Umplut de sânge..
Aşa stă scris pe perete.
Bărbatul din fața mea se scarpină-n cap şi
Se străduieşte să doarmă.
Oare cum miroseau nopțile alea din ’33?
Oare bărbații aceia se spălau pe mîini cu
Săpun lichid ca bărbatul
Din fața mea?